Capitolul 10-Sentimente


De 2 zile stateam acasa si imi venea sa ma urc pe pereti.Cristina vorbise cu seful,iar acesta imi dadu o saptamana concediu.Insa saptamana asta avea sa fie un infern pentru mine.Preferam sa suport urletele sefului,decat sa mai petrec inca un minut in casa asta pustie.

Cristina ma vizita in fiecare zi si statea cu mine.Dan ma suna si el,desi nu prea aveam ce vorbi .Iar despre Robert…tot ce stiam,din spusele Cristinei,era ca iesea seara cu Dan in oras,deghizat,ca sa nu il recunoasca nimeni.Maine ajungeau in Iasi si ceilalti colegi de platou,iar Cristina le gasise camere libere la un hotel de lux.

Se intelegea foarte bine cu el.Erau prieteni buni.Insa i-am zis sa nu vorbeasca cu mine despre el.Nu ma interesa ce facea sau unde se ducea.Nu il uram,insa nici nu il simpatizam, asa ca imi era indiferent.Venise aici sa petreaca cateva zile libere,insa se vedea ca nu se simtea in largul lui.

Nu il mai vazusem din acea zi,atunci cand am ajuns acasa si era la balcon.Cris imi propusese sa ies cu ei,maine,sa-i cunosc si eu pe ceilalti actori.Din povestirile Cristinei,se pare ca toti erau de treaba si asta ma facu curioasa,asa ca acceptasem propunerea ei.Singurul lucru care ma deranja era faptul ca va trebui sa-l vad si pe Robert,insa voi face tot posbilul sa-l evit.

Imi revenisem total in aceste 2 zile.Cristina ma indopa cu mancare sanatoasa si medicamente.Aveam in frigider numai fructe si legume.

Ea era un adevarat dezastru in bucatarie.A incercat sa faca o supa,insa a uitat oala pe foc,iar in loc de supa,au rezultat niste legume prajite sau arse.

Nu se intunecase inca afara si cum nu mai suportam sa stau niciun minut in casa,am hotarat sa ies sa ma plimb prin parc.

Aerul tomnatic ma linistea intotdeauna.Adoram anotimpul asta.Sa ma plimb pe strazi,sa aud clinchetul frunzelor,atunci cand vantul isi plimba adierea peste ele.Aveam impresia ca ma imprastii printre frunzele rosiatice si ma dizolv in ploaie.Culorile pamantului se ragaseau in apusuri de soare,iar eu ma regaseam in toamna.

Ca de obicei,era liniste.Vantul adia usor,mangaindu-mi obrajii.Lasam in urma mea pasi,care erau stersi incet de catre suflul vantului.

Parcul era pustiu…covorul de moale de frunze colorate,inconjura totul.Lumina amurgului rosiatic,se rasfrangea printre ramurile copacilor goi.Pierdeam notiunea timpului atunci cand eram aici.Ma plimbam singura,pe cararile pustii ale parcului.Ultima raza a luminii disparu,facand loc intunericului sa puna stapanire.Luna…isi facu aparatia,mareata ca de obicei.

M-am oprit pentru o secunda,admirand-o in toata splendoarea ei.Vantul nu rata ocazia si imi sufla o vijelie de ganduri.Mii de ganduri…care voiam sa le las purtate de catre cel care le-a expediat.Mi-am lipit spatele de scoarta dura a unui copac si m-am lasat in jos,pe covorul moale.

Mintea imi era limpede,ca si cum scapasem de griji,de probleme.Doar stateam si priveam cerul.Formam cu imaginatia mea fel si fel de forme ale grupurilor de stele.Cand eram mica,mama imi arata pe bolta cereasca fiecare stea.Spunea ca fiecare dintre noi are o stea acolo sus pe cer.

Ce putea fi mai bun decat o plimbare in plina toamna?Atunci cand ma delectam cu fiecare trasatura a ei,cu fiecare semn ca se asternuse peste oras.

O voce cunoscuta si inceata ma intrerupse din gandurile mele.Vocea lui.

-Intr-adevar foarte frumoasa,sopti cu o voce suava,aproape de urechea mea.Mi-am intors capul,distanta dintre fetele noastre fiind mica.Ii puteam simti suflarea puternica pe fata mea.Afisa acelasi zambet molipsitor si se aseza langa mine.
Eram ametita de prezenta lui.Nu stiu ce se intampla cu mine,insa tot ce voiam era sa-i mai simt inca o data respirata dulce.Inima imi batea cu putere,iar respiratia imi era neregulata.

Am inghitit in sec si am tras aer in piept.

-Te-a angajat cineva sa ma urmaresti sau ce?Spun pe un ton ironic,incercand sa ascund emotia din vocea mea.

Isi scutura incet capul si incepu sa rada.

-Nici vorba de asa ceva.Zise amuzat.Nu cred ca ai vrea sa fii singura ciudata care se plimba noaptea prin parc.Mai ales cand e asa de pustiu.Cine stie ce se poate intampla…Spuse uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata.

Ma pierdeam cand ii vedeam ochii,asa ca incercam sa-mi iau privirea de la el.

Am inceput sa rad incet.

-Ce ti se pare atat de ciudat?Si tu vad ca te alaturi ciudateniei mele.Sau ce motiv ai sa te plimb printr-un parc total strain tie?

Isi indrepta privirea de la mine si se uita la cer.

-Pai nu stiu exact.Vorbea calm si incet.Voiam sa scap de griji…asa ca mi s-a parut o idée buna sa ma plimb prin parc.Chiar nu ma asteptam ca tu sa fii pe aici.

-Uite…Doamne Doamne a fost bun cu tine si m-a trimis aici.Ce coincidenta!Spun ironic.Nu puteam sa cedez in fata lui,sa ma las prada dorintei care ma cuprindea in momentul asta.

-Inca nu ai scapat de aversiunea asta fata de mine, nu?Intreba incet,uitandu-se iar la mine.

Ma prinse cu garda jos.Nu mai eram suparata pe el,insa nu stiu ce ma impiedica sa ma comport frumos cu el.

-Nu am dat importanta.Toata situatia asta m-a lasat rece.Spun pe un ton dur.

Fata lui capata o expresie trista si isi apropie sprancenele.Ahh la naiba!Nu puteam renunta la atitudinea asta odata?

Nu scoase niciun sunet.Am ramas in tacere pentru cateva minute.Isi pastra acceasi expresie indurerata.

Ma simteam vinovata.Nu voiam sa-l ranesc asa.Dar de ce ii pasa atat de mult de vorbele mele?De ce cand vorbeam cu el pe acest ton,fata lui se schimba si devenea trist?

Parca imi statea in gat sa-i spun ceva.Dar vazandu-i expresia,mi-am dres glasul si am spart tacerea.

-Imi pare rau…spun cu o voce inceata.Nu voiam sa sune asa.

Isi ridica privirea la mine,dand incet din cap,iar peste noi asternandu-se din nou linistea.

Avea probleme grave?Il parasise iubita?Sau ce patise de avea expresia asta pe fata?Nu puteam crede ca eu as fi motivul pentru asta.Cu siguranta era ceva mai important.Il framanta ceva.

Am hotarat ca era timpul sa plec.Nu spusese nimic pana acum;se uita cand in pamant,cand la cer.

Am dat sa ma ridic,insa mana lui ma prinse de incheietura si ma stranse puternic.Un soc electric trecu prin mine si aveam senzatia ca totul se invarte in jurul meu.

-Ce faci?intreba cu o voce trista,uitandu-se in ochii mei.

-Pai..plec.E destul de tarziu si sunt obosita,am incercat sa mint.Nu mai suportam linistea dintre noi doi.Unul trebuia sa faca un pas,iar eu eram aceea.

-Nu pleca.Ma ruga din priviri sa mai stau.Te rog,mai stai putin.Vocea lui era fara vlaga.Nu stiam ce se intampla cu el,insa undeva,intr-un colt al mintii mele,ceva imi spunea sa raman.

Am aprobat incet din cap,asezandu-ma din nou pe pamantul rece.Inca nu scotea niciun sunet,iar chestia asta ma calca pe nervi.Un suflu rece trecu peste corpul meu facandu-ma
sa tremur putin.Mi-am cuprins genunchii,ghemuindu-ma putin.El observa si isi dadu jos jacheta gri pe care o purta.

-Poftim asta,spuse pe un ton dulce.Nu e foarte groasa insa te va proteja de vant.Mi-o intinse,zambind.

-Nu…Nu e nevoie,am incercat sa schitez o expresie serioasa.Nu imi este frig.Spun pe un ton tremurat,fapt ce ma dadea de gol.

-Te rog.Macar atat pot face pentru tine.

Am luat jacheta fara sa ma gandesc si am pus-o pe mine.Mirosul era innebunitor.Am inhalat incet,mirosul lui inundandu-mi creierul si orice particica din mine.

I-am adresat un “multumesc”timid si am ramas intr-o continua liniste.

-Si..incepu in sfarsit sa vorbeasca.Iti place sa te plimbi prin parc?Incerca sa caute un subiect de discutie.

Am oftat.

-Da.Spun incet,pe un ton ragusit.Imi place senzatia pe care o simt,atunci cand ma plimb pe aici.Imi place sa simt vantul fluturandu-mi parul,sa respir aerul curat.Pur si simplu sa stau si sa privesc toamna in toata splendoarea ei.

Se uita inainte,privind banca din fata noastra.

-Si cum te simti?continua cu aceasi voce,insa putin mai cu viata.

-Nu stiu cum se simt altii…insa eu uit de toate atunci cand ma plimb.De toate problemele,de tot.Spun oftand,inchizand ochii.

A tras aer in piept.Simteam tensiunea dintre noi.Eu ma simteam putin incomod in prezenta lui.

-E bine de tine.Mergi fara grija pe strada,nu esti asaltata de miile de fani,care aproape te doboara.Nu esti urmarit de fotografi si paparazzi,care abia asteapta sa clachezi,ca sa aiba barfe pentru a umple ziarele.Poti sa iesi linistit la un suc cu prietenii fara sa ai in jurul tau 4-5 garzi de corp.Nu e nevoie sa te ascunzi in spatele unei sepci sau a unor perechi de ochelari.Durerea din vocea lui ma surprindea.Nu credeam ca suferea atat de mult.Ascundea foarte bine.

-Nu stiu ce sa zic.Tie iti place tot ce faci nu-i asa?Dadu din cap,in semn de aprobare.Credeam ca vedetelor le place sa fie in atentia tuturor,sa fie fotografiate.Si in
plus ce iti pasa de ce zic ziarele?Cei din jurul tau si cei care te cunosc destul de bine,stiu adevarul si asta e de ajuns.

-Eu nu sunt ca toti ceilalti.Nu imi pasa daca sunt subiectul de barfa al tuturor.Insa intotdeauna trebuia sa am grija ce spun si cat spun.Interpreteaza cum vor ei si creeaza scenarii dupa bunul lor plac.Prietenii si familia stiu totul despre mine,insa ma supara faptul ca de fiecare data trebuie sa suporte rautatile din jur.

-Pai asa e viata.E nedreapta.Ori suferim noi ca sa le fie bine celor din jur,ori sufera ei pentru noi.Insa conteaza ca ai sprijinul lor si asta cred ca iti ajunge sa treci peste toate.Nu sunt eu in masura sa vobesc despre asta avand in vedere experienta mea vaga.Nu prea am legatura cu toate noutatile din mass media.Sincer nici nu ma intereseaza ce se scrie in ziare sau reviste.Nu imi conturez o parere despre o anumita persoana din spusele celorlalti sau din barfe.Lumea e rea si manipulatoare.Nu stii la ce sa te astepti.

Vorbeam calm si cu siguranta.Tensiunea dintre noi nu mai exista.Ma simteam bine,parca vorbeam cu un vechi prieten.Se uita la mine,chipul luminandu-se la auzul cuvintelor mele.

-Nu cred ca sunt cea mai indicata persoana care te poate sfatui.Nici nu ma cunosti,asa ca nu trebuie sa asculti tot ce zic eu.Am unele momente in care aberez prea mult,asa ca daca te enervez ,opreste-ma.Spun razand.

-Stai linistita.Imi face placere sa vorbesc cu tine.Spuse zambind.Ochii lui luminau acum de fericire si eram entuziasmata ca alungasem tristetea aceea care se prindea de el.

-Esti printre putinele persoane care suporta aberatiile mele stupide.

-Aici da-mi voie sa te contrazic.Nu sunt aberatii stupide.Tot ce ai zis pana acum este adevarat si ma bucur ca m-ai ascultat.Iarta-ma daca te-am plictisit cu problemele mele.Zise pe un ton putin trist.

Am pufnit.

-Daca ma plictiseai,eram plecata de mult timp si vorbeai singur.Asa ca taci din gura si nu mai vorbi prostii!Ridic putin tonul,parand nervoasa.

-Nu sunt o papusa de portelan,Diana.Chiar daca sunt actor si am faima,asta nu inseamna ca nu am si eu un suflet.Stiu sa respect persoanele din jurul meu si sa le tratez ca pe niste oameni.Pacat ca nu ti-am demonstrat asta de la inceput.Sper ca te-am convins ca sunt diferit,ca nu am capul plin de mandrie.Spuse pe un ton sincer.

M-am uitat la el,iar acea expresie trista revenise pe fata lui.Ma enerva de acum.Imi venea sa-l pocnesc,poate asa disparea.Adevarul era ca nu prea aveam la suflet vedetele,de orice tip erau.Pe toate le credeam ca fiind la fel.Insa el nu era ca ceilalti.Tot ce voia era sa aiba parte de liniste si viata sa nu-i mai fie turmentata de catre parazitii astia numiti paparazzi sau ziaristi.

Mi-am cuprins fata in maini,oftand usor si inchizand ochii.Oboseala isi facea cuvantul,iar un cascat imi scapase printre buze.

-Cred ca e timpul sa plecam.E tarziu de acum.Spuse pe un ton dezamagit,ridicandu-se.

-Nu e nevoie sa plecam din cauza mea.Spun pe un ton timid,uitandu-ma in sus,la fata lui.Putem sa mai ramanem daca iti face placere…Si nu stiu din ce cauza,dar voiam sa-l mai simt aproape de mine.Si asta era o prostie.

-Eu cred totusi ca ar trebui sa mergem acasa.Se lasa si frigul si avand in vedere starea ta,nu vreau sa racesti.Spune pe un ton suav.In plus trebuie sa te odihnesti;abia ai iesit din spital.

Am inceput sa rad.

-Crede-ma ca m-am refacut total.Cristina e o asistenta foarte buna.M-a indopat cu mancare si pastille.Saracul meu stomac,nu stiu daca mai incapea ceva.In plus,am iesit pentru ca nu mai suportam sa mai stau niciun minut in casa singura.

Pe fata lui,se intinse un zambet superb,dezvelindu-i putin dinti albi.Buzele lui erau umede,iar un impuls ma determina sa ma ridic si sa-l sarut.

“Usurel,Diana!”Tipa o voce.”Ce e cu tine?Doar nu incepi sa te indragostesti de el?”

Mi-am scuturat capul,indepartand gandul intrus.Nu puteam sa ma indragostesc de el.El nu se va uita niciodata la mine.Cu singuranta avea o iubita care il astepta acolo,de unde a venit.

“Uita de asta Diana!Relatia voastra ar fi imposibila”.

Insa un strop de speranta tot exista.Cum vorbea cu mine si cum ma privea…

“Nuu..te induce in eroare.Vrei sa devii si tu o fana innebunita dupa el?”Poate asta era rolul lui..Sa mai cucereasca inca o fata..Nu ii ajungeau sutele de fane pe care le avea.Voia sa ma adauge si pe mine listei lui de cuceriri.

Ma certam cu vocea care rasuna ca un ecou.

Interzis Robert Pattinson!Asta trebuia sa scrie pe fruntea mea..sau mai bine pe creierul meu.

Aveam un gol in stomac,simtind cum tristetea isi face loc pe chipul meu.

M-am ridicat incet,ajungand in stanga lui si luand-o inainte cu pasi grabiti.Nu voiam sa-i mai zaresc chipul..daca ma mai uitam o data in ochii lui,imi pierdeam si putina ratiune pe care o mai aveam.

Auzeam pasii lui in spatele meu.Nu spunea nimic..doar ma urma.Am tras aer in piept,permitandu-i sa imi inunde creierul,poate asa ma mai relaxam.

Insa eram foarte incordata.Ma miscam cu pasi grei,voiam sa o iau la fuga…sa fug de prezenta lui..care ma atragea ca un magnet.

Un sunet din buzunarul hanoracului,ma scoase din gandurile mele.Era telefonul.

Mi-am intors capul,sa vad daca mai era in spatele meu.Isi tinea privirea in pamant,facand pasi usori pe pamant.

Am scos telefonul si am raspuns.Nici nu m-am mai uitat cine ma suna.

-Alo?Spun pe un ton trist.Pasii lui se mareau,ajungand in preajma mea.

Mi-am tintit privirea in fata,fara sa ma uit la el.

-Hey D!Vocea Cristinei era asa de fericita,in deosebire cu a mea.Ce faci?Ti-ai luat pastilele si ai mancat?Parca era mama.

-Buna mama.Zic eu ironic.Cristina,inceteaza sa te mai porti cu mine de parca as fi un copil.Pot sa am grija si singura de mine.Mi-am luat pastilele si am mancat.Multumita?Spun incercand sa par enervata.In ciuda rasetelor Cristinei,l-am observat cum chicotea.Mi-a intalnit privirea,revenind la expresia serioasa.

-Ma bucur ca ma asculti.Spuse pe un ton cald.Doar stii ca eu iti vreau doar binele.

-Stiu asta.Insa nu e necesar sa am o dadaca in loc de o prietena.

-Bine.Spuse printre hohotele de ras.Te-am sunat sa-ti spun ca maine dimineata vin la tine,ca sa iti aleg tinuta pentru seara.Doar nu ai uitat de cina cu ceilalti..nu?

Ahh.La naiba!Chiar uitasem..nu ma preocupa foarte tare.Insa dupa seara asta,nu eram sigura ca mai voiam sa merg..Nu voiam sa-l vad acolo.Nu voiam sa-l mai vad deloc.

Am inghitit in sec si am scos un oftat usor.

-Nu-mi spune ca ai uitat!Se tipa prin telefon.Diana..esti culmea!Nu inteleg unde ti-e mintea.Iesi afara si aeriseste-ti creierul!Spuse pe un ton ironic.Am inceput sa rad.

-Sunt deja afara.Si nu am uitat,am incercat sa mint.Doar ca nu inteleg de ce trebuie sa vii de dimineata.Nu e o intalnire atat de importanta…zic incet.El isi ridica ochii din

pamant,uitandu-se mirat la mine.Ce avea?Se lovise la cap de ma privea asa?Aveam ceva pe fata sau ce?M-am uitat la el cu ciuda,mergand cu pasi repezi.

-Stai putin!Se rasti la mine.La ora asta tu esti singura pe strazi..?Tu nu esti intreaga la minte?

-Haha.Ce e asa de rau in asta?Si in plus..zic stanjenita,nu sunt chiar singura…Ma uit la el,incercand sa disimulez un zambet,insa imi iesi o grimasa.

-Ce vrei sa spui?Era clar ca nu intelegea nimic din ce ii ziceam eu.Nici eu nu intelgeam ce e cu mine.

-Pai..Imi venea sa-mi dau palme.De ce trebuia sa-i zic ca nu sunt singura?Acum sigur va interpreta gresit coincidenta intalnirii noastre,iar maine avea sa ma astepte o mare avalansa de intrebari din partea ei.Am inghitit nodul din gat si am tras aer in piept.Pai….nu puteam sa-mi gasesc cuvintele,sa-i explic in asa fel incat sa nu inceapa sa se crizeze.Sunt cu …Robert.Ii pronuntasem numele clar,ca si cum era ceva normal. La capatul celalalt al firului nu se mai auzea nimic.In seara asta trebuia sa ma pregatesc psihic pentru intalnirea de maine.

A respirat usor,parand usurata.

-Aha, fusese tot ce zise.Fara tipete?Fara crize?Cine era ea si unde o ascunsese pe Cristina?Poate au venit extraterestrii si i-au spalat creierul.Nu stiu de ce,insa presimteam ca ea se astepta la asta.Atunci,hai ca te las.Continua pe acelasi ton vessel.Cred ca aveti multe de discutat.Vorbim maine.Si inchise rapid.Ma uitam ca o proasta la telefon.

Robert zambea cu gura pana la urechi.Eram asa de caraghioasa?

-Ce e asa de amuzant?Intreb rece si ironic.Abia puteam sa-mi stapanesc nervii.Ma enerva ca lua totul pe o gluma.

-Tu.Spuse repede,izbucnind in hohote de ras.Imi venea sa-i bag telefonul pe gat,poate asa isi stergea ranjetul asta de pe fata.

Am continuat sa merg,indiferenta,iar intr-un final am ajuns la scarile blocului.

M-am intors ca sa-i returnez jacheta,insa nu mai era acolo.Unde disparuse?Eram atat de concentrata,incat nici nu imi dadusem seama ca l-am lasat in urma.Se ratacise?

Asta mai imi trebuia acum.Sa pierd o vedeta.

De dupa colt ,zaresc o umbra.Las jacheta pe scari si intru in bloc.Ii voi multumi alta data.Daca voi mai avea ocazia…

Deschid usa apartamentului si ma afund din nou in singuratate.

……

Nu stiu pe la ce ora adormisem,insa soneria nenorocita ma trezise.Abia puteam sa-mi deschid ochii si oricine ar fi fost,avea sa suporte mania mea.Era dimineata,ce Dumnezeu?Nu mai puteam sa am liniste cateva minute?Soneria continua sa sune.

M-am indreptat nervoasa spre usa,deschizand-o larg.Era Cristina.

-Domnisoara matinala,puteai sa dai un telefon inainte!Zic sarcastic intorcandu-ma spre camera mea.

-Doamne Diana!Ce ai facut azi noapte de arati atat de ravasita?Zise ridicand o spranceana,apoi razand.Ce-i cu parul asta?

M-am trantit in pat,punandu-mi perna pe fata.

-Stii ceva?Murmur prin perna.Daca nu iti place ce vezi,stii unde e usa.Spun pe un ton dur.

-Cineva s-a trezit nu prea bine dispusa.Spuse razand.Sa intreb care e motivul supararii sau are legatura cu Robert?Hai mai Diana!Se planse ea.Da-te jos din pat ca trebuie sa ne pregatim.

Nu avea decat sa se roage de mine.In pat era asa de bine si cald,ca nici daca ateriza un meteorit peste mine,nu ma miscam de aici.

-Daca ai venit sa ma enervezi pe mine,sa stii ca ai reusit.Spun maraind.Nu mai poti astepta cateva minute?

Imi trase perna cu forta de pe fata.Ma uitam cu ochii mari,la fata ei infuriata.

-In momentul asta te dai jos din pat,daca nu vrei un dus cu apa rece.Cuvintele ei ma facura sa sar imediat din pat.Am inceput sa rad in hohote.

-Bine.Gata.Spun ridicand ambele maini,in semn de impacare.Privirea mi se opri pe 2 huse care erau intinse pe pat.Ce sunt alea?Intreb curioasa.

-Sunt tinutele noastre pentru in seara asta.Am inchiriat un local foarte frumos si elegant pentru cina noastra.Sunt sigura ca le va placea mult.Ne intalnim la 6 acolo.Eu am sa merg cu tine,iar Dan va lua masina si il va aduce pe Robert.

La auzul numelui lui,inima incepu sa-mi bata tare.Faptul ca va trebui sa-l vad acolo,nu prea imi cauza placere.
Ihh…si nu puteam da inapoi.Cristina ma rugase aproape in genunchi sa merg cu ei,asa ca nu am avut ce face si am acceptat.Insa acum…nu mai eram atat de hotarata.

-Ah,asta a fost tot ce am putut zice.M-am ridicat de pe pat si m-am dus in baie sa ma spal pe fata.M-am oprit in fata oglinzii.Avea dreptate.Aratam groaznic.Ochii imi erau rosii,parca as fi plans si umflati,iar parul incalcit statea in toate partile.

Am dat drumul la robinet,udandu-mi fata cu apa rece.Avea efect asupra mea.Ma mai trezea putin.

M-am sters repede cu un prosop si am fugit la bucatarie.Cristina statea la masa,cu mintea departe.Isi tine capul in palma si se gandea intens la ceva.

-Cris,te simti bine?O intreb cu o voce inceata.Ea tresari incet,ca si cum era adancita in ganduri.

-Da.Normal.Doar ma gandeam…statu putin pe ganduri.La cum o sa aratam in seara asta.

Ma pufni rasul.Numai gandul la tinute ii era.Sincera sa fiu..si eu abia asteptam sa-i cunosc pe ceilalti,insa faptul ca era si el acolo…ma cam apasa pe suflet.
….

Am petrecut aproape toata ziua in fata oglinzii.Normal,Cristina isi testa pe fata mea,indemanarile ei in materie de machiaj.Nu a vrut sa-mi arate rochia,zicea ca va fi o surpriza.Ne-am facut manichiura si pedichiura,iar apoi mi-a aranjat parul.

O lasam in voia ei sa umble in parul meu.Nu voiam ceva sofisticat.Iar ea stia prea bine;imi facuse niste bucle care atarnau stralucitor de o parte si de alta a fetei mele.Ea isi stranse parul intr-un coc superb.

Intr-adevar se priceprea de minune.Fata mea era total schimbata,avand in vedere ca dimineata aratam ca o sperietoare de ciori.

Cand mi-a aratat rochia.am ramas cu gura cascata.Era alba,fara bretele si scurta.La mijloc era o curea neagra.Nu puteam sa imbrac asa ceva…

-Daca tu iti inchipui ca eu voi iesi imbracata in rochita asta,te inseli amarnic!Am tipat la ea.

-Ce ai cu biata rochie?E minunata!Entuziasmul ei imi provoca mai multi nervi.Si vei arata senzational!Si incepu sa rada.Ce pierzi daca o probezi?Te rog?Si afisa fata aia de catelus plouat.Daca o vedeai,nu o puteai refuza.

-Bine.I-am smuls rochita si m-am indreptat spre baie.Am tras-o repede pe mine,inchizand cureaua in jurul meu si iesind.Fata Cristinei radia de bucurie.M-a luat de brat si m-a tarat pana la oglinda de pe hol.

Nu ma mai recunosteam.Adevarul ca rochita arata superb pe mine.Nu era foarte scurta.Era potrivita.In timp ce ma holbam in oglinda,Cris se intoarse cu o pereche de pantofi negri.I-am incaltat;echilibrul nu ma prea incuraja,asa ca speram sa nu iau ceva inainte sau sa ma impiedic.

-Ti-am spus eu ca e minunata.Intotdeauna am dreptate.Fata ei era toata un zambet.Am terminat cu tine,asa ca ma duc sa ma schimb si eu.

Cand s-a intors,am ramas cu gura cascata.Purta o rochita cam la fel de scurta ca a mea,insa era turcoaz si mulata pe corp.Ii scoatea sanii mari in evidenta si talie ei de viespe.Am clipit de cateva ori.Era superba.

-Hai sa mergem,spuse luandu-ma de brat.

Am oprit un taxi deoarece masina Cristinei era la Dan.Soferul se holba la noi ca la niste vedete de pe podium.Eu m-am inrosit ca un rac,insa Cris era calma.Se vedea ca era obisnuita sa i se acorde atentie,insa eu nu eram asa.

Cand am coborat din taxi,am vazut masina Cristinei parcata.Inima parca mi-a stat,iar respiratie imi era neregulata.

Linisteste-te Diana.Totul va fi bine.Il vei evita…sau cel putin vei incerca.

Nu cunosteam localul asta,insa era frumos si de lux.Am intrat,ezitand putin,in fata usii.Cristina ridica o spranceana,insa eu am dat din umeri si am intrat.

Am cautat cu privirea peste tot si intr-un colt erau ei.Insa privirea mi se opri pe el.Era imbracat cu un tricou alb,iar pe deasupra avea un sacou negru.Parul era la fel de nearanjat,lucru care il facea sa arate superb.Tragea cu greu dintr-o tigara.

Cand usa se inchise,toate privirile se indreptasera spre noi.In momentul acela voiam sa intru in pamant de rusine.Simteam cu sangele imi urca in obraji.

Cristina o luase inainte spre masa lor,insa eu nu ma puteam misca.Eram prinsa in privirea lui si nu voia sa-mi dea drumul.Nu mai exista nimic in jurul meu.Doar el…

Cristina ma striga usor,asa ca mi-am luat privirea de la el si m-am indreptat spre masa.Mergeam cu pasi inceti,vrand ca timpul sa se opreasca in loc sau sa raman intepenita.Toti zambeau fermecator,ceea ce ma facea sa ma simt stupid.Le-am returnat un zambet fortat.

-Asa cum v-am promis,incepu Cristina sa vorbeasca intr-o engleza clara,am reusit sa o conving pe prietena mea sa vina cu mine.Diana,se intoarse cu fata la mine.Ei sunt Kristen,Taylor,Robert,Ashley si Kellan.Cu Robert deja te cunosti,insa pe ceilalti nu-i stii.

Mda…trebuia ea sa mentioneze ca ma cunosteam cu Robert.I-am salutat pe toti,facand cunostinta cu ei.Toti se uitau la mine intrebatori.Ma simteam incomod,asa ca i-am intrebat.

-Uhmm..s-a intamplat ceva?Am incercat sa-mi ascund tremurul vocii.M-am uitat la Cristina,ea facandu-se ca ploua.

Taylor mi-a zambit,iar eu simteam ca iau foc.Era dragut pustiul.Chiar daca avea 18 ani,nu parea.Avea corpul bine format,muschii fiind contrastati prin tricoul negru pe care il purta.Parca era fotomodel.

-Suntem confuzi…interveni Kellan.Nu stiam la ce se refera,insa am tacut si l-am ascultat in continuare.Cum se face ca il cunosti pe Robert,iar pe noi nu?intreba amuzat,un ranjet aparandu-i pe fata.

Voiam sa ma inghita pamantul acum.Exact in momentul asta.Am dat sa zic ceva,insa vocea lui m-a intrerupt.

-E vecina mea,spuse pe un ton dur.M-am uitat la el, se uita in nenorocita aia de scrumuiera si tragea cu putere din tigara.Cuvintele lui ma dureau si simteam cum sufletul mi se strange.Ma luptam cu lacrimile care se chinuiai sa iasa.

Am dat din cap si mi-am mutat privirea la ceilalati.

-Hmm..ai tinut bine ascuns secretul fata de noi,incepu sa rada Kellan.De ce nu ne-ai zis ca ai o vecina atat de fermacatoare?

M-am uitat tinta la el.Asta avea probleme cu capul sau ce?Mai ramanea sa-mi faca o declaratie de dragoste acum.Cand mi-a intalnit privirea,a inceput sa rada.Nu se mai oprea o data?

-Nu mi s-a parut ceva interesant de povestit,Kellan.Continua sa vorbeasca cu accelasi ton veninos.Ce naiba avea?Daca voia sa-mi zica ceva,putea sa mi-o zica in fata,nu sa joace teatrul asta.

Am incercat sa ma linistesc.Taylor ma privea intens.Ce aveau toti in seara asta?Se uitau la mine,analizandu-ma ca pe un obiect pretios.Cristina nici macar nu se deranja sa intervina;vorbea ceva cu Ashley.Se impacau bine din cate observam.

Kristen se uita la mine cu o privire trista,adresandu-mi un zambet.Aveam nevoie sa ies de aici.Ma simteam o straina printre ei.Toti se uitau la mine cu mila.Nu mai suportam niciun minut sa stau.

Stiam ca facusem o greseala enorma sa vin aici.Nu erau vorba de ceilalti;ii placeam,chiar erau simpatici.Insa atitudinea lui nu imi placea.

-Pe mine ma scuzati,am zis incet,ridicandu-ma de pe canapea.Am nevoie pana la baie,am zis fara vlaga.

-Te simti bine?ma intreba Taylor delicat.

-Da.Ma simt bine.Spun indepartandu-ma de masa lor.Simteam privirea lui,gaurindu-mi spatele,insa nu aveam de gand sa intorc capul sa-i vad figura dura.

Mergeam cu pasi grabiti,spre baie.Nu vedeam niciun semn care ar indica toaleta doamnelor.

Am luat-o pe un coridor lung.Pe partea dreapta am zarit semnul specific si am dat sa intru.

O mana puternica ma prinse de incheietura si cu forta ma lipi de perete.Am inlemnit cand l-am vazut lipit de mine.Nu am apucat sa zic nimic,ca suflarea lui se apropie de mine si gura lui ma saruta puternic.Nu ma puteam misca.Apoi dorinta crestea in mine si stiam ca daca voi raspunde,voi regreta.Insa cum nu mai aveam niciun pic de ratiune in mine,mi-am inclestat degetele in parul lui si l-am tras mai aproape.Buzele lui se miscau puternic peste ale mele.Abia puteam respira.

Ii simteam presiunea peste mine,insa nu imi pasa.Acum nu imi mai pasa de nimic.Tot ce voiam era sa-l am cat mai aproape si sa-l sarut.

Era nebunesc tot ce faceam,dar nu mai puteam opri.Mainile lui ma tineau de sold,lipindu-ma de trupul lui.

Se trase incet,dezlipindu-si buzele de ale mele,punandu-si mainile de o parte si de alta a fetei mele.Apoi se apleca usor si imi sopti la ureche:

-Imi pare rau ca m-am purtat ca un idiot.Spuse pe un ton trist,dandu-mi drumul
si mangaindu-mi obrazul.S-a uitat in ochii mei pentru o clipa si apoi a plecat.

Inima mai avea putin si imi sarea din piept si abia puteam respira.

Inca puteam sa-i simt savoarea buzelor lui.M-am prabusit la pamant,lasandu-mi capul intre genunchi.

“Ce proasta esti Diana!Ai cazut in plasa lui!Credeai ca simte la fel ca tine?A fost doar un sarut…E actor.Stie sa disimuleze foarte bine!El va pleca..iar tu vei ramane aici.Niciodata nu te va iubi.Nu are cum.”O voce tipa in mintea mea.

Da..vocea din constiinta mea avea dreptate.M-am lasat purtata de sentimente,pe care el nici nu le avea pentru mine.De ce imi facea asta?Nu intelegeam sentimentele care ma cuprindeau acum.Tristete..durere..speranta..dorinta….dragoste.Nu puteam sa-l iubesc…nu exista asa ceva.

M-am ridicat,stergandu-mi lacrimile,pe care nu le-am mai putut opri,hotarata sa plec o data de aici.

Nu imi pasa cine incerca sa ma opreasca.

Am iesit din hol,iar vocile se auzeau mai bine.Am trecut pe langa masa lor,fara sa arunc nicio privire.

Cristina ma striga cu disperare,insa nu m-am oprit asa ca am iesit repede pe usa.

Incepu sa ploua afara;voiam sa dispar odata cu picaturile de ploaie.Am oprit un taxi repede si i-am dat adresa.

Tot ce voiam era sa ajung acasa…si sa incerc sa uit totul.

Il voi uita…Trebuia sa-l uit.

Cred…

Anunțuri

Responses

  1. ehee…prima-s …m-ai lasat fara cuvinte e minunat capitolul …pupici si bafta la scris in continuare…:*:*:*:*

  2. Ma bucur ca ti-a placut Andreea.Si eu te pup si iti multumesc ca citesti:*.

    • Multumesc Eliza:*

  3. foarte frumos cap…e din ce in ce mai captivant…felicitari…esti foarte talentata…ast urmatorul capitol.spor la scris :*:*:*:*:*:*

  4. Deci este de-a dreptul magnific….tine-o tot asa si poate pe viitor o sa publici si vreo carte. Great job!:)

    • Hmm Alexandra…ma descurc si eu cum pot:).Nu am talentul unei scriitoare,insa fac tot posibilul sa iasa bine.Eu ma bucur ca iti place:*si te mai astept pe aici:*

  5. super capitolul.neai lasat putin in suspans la sfarsit.astept cu nerabdare cap 11 cand o sa-l postezi

  6. Wow! Saraca! Ce trist! Ii un bou! Spor la scris in continuare. Faci o treaba excelenta:X

    • Melissa,draguta ca de obicei:*.Thanks:*

  7. cand postezi cap 11?

  8. Elena..nu stiu cand il postez..nu am avut timp sa scriu prea mult.In weekend nu cred,insa voi face tot posibilul:).
    Pupici la toate:*.

  9. ok cred ca te inteleg ca nai timp mai ales ca acum e si scoala.Succes la scris

  10. ti-am citit raspunsurile la comentarii si cred ca te inseli foarte tare. talent ai.. si foarte mult. fii sigura de asta. 🙂

  11. super cap …………pe cand postezi urmatorul?

  12. Geo, mi-a placut capitolul! foarte intens! mi-a placut mult cum ai descris plimbarea prin parc!! Bravo!
    si felul in care ai descris sentimentele, zbuciumul, lupta din sufletul ei!!! profund!
    astept urmatorul capitol! 🙂

  13. Cand mai postezi? Astept de mult sa apara capitolul. Imi place foarte mult si nu mai am rabdare:X

    • Fetelor..scuzati intarzierea..dar chiar nu am avut timp sa scriu:).Insa acum l-am postat asa ca puteti citi:*.Sper sa va placa.Pupici:*

  14. foarte tare faza cu sarutul X:X:X:X extrem de orginala :X:X:X

  15. E prea tare.Faza cu sarutul exceptional..:X

    • Buna FAKX.Ma bucur ca mai cunosc si cititori noi:).Iti multumesc pt parerea ta si te mai astept pe aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: