Capitolul 11-Situatie incurcata


0e4f05ccdb401d67e85c93493dff1d68_we

Un lucru e cert: totul trece.Timpul trece…Secundele se scurg ca particulele de nisip din clepsidra.Amintirile trec…iar timpul va sterge tot.

Singurul lucru care exista e clipa de fata.Si nu aveam de gand sa mai raman in starea asta deprimata.Se spune ca ochii care nu se vad se uita.Iar asta se va intampla in cazul meu.

De ce hotarasem asta?Pentru ca fusesem o proasta,cu minte adolescentina,care s-a indragostit de primul barbat care a vorbit frumos cu ea.Uram momentul in care a aparut atunci in balcon.Uram faptul ca a trebui sa vina in Romania.Si ma uram pe mine ca am cazut in plasa lui.

Nu puteam sa-mi schimb sentimentele….fata de el.Simteam si ura,insa si iubire pentru el.Voiam sa-l resping,dar in acelasi timp sa-l am aproape.Insa stiam ca lucrul asta era imposibil..asa ca aveam de gand sa-l scot din mintea mea.

Si oricat incercam sa fac asta,nu puteam.In fiecare colt al mintii mele era intiparit chipul lui,in fiecare gand era el…

In acea noapte nu am dormit.Doar am stat in bucatarie,band cafea si uitandu-ma in gol.Cofeina imi curgea prin vene si stiam ca asta nu era un lucru bun,insa voiam sa uit totul atunci.Si nu voiam sa dorm..stiind ca il voi visa.Asa ca dimineata m-a prins tot in bucatarie.

Telefonul sunase de mai bine de 100 de ori.Stiam ca era Cristina.Dar nu voiam sa vorbesc sau sa vad pe cineva.M-am inchis in propriul meu glob de cristal,suferind in liniste.

Inca 10 zile..atat mai trebuia sa-l suport.Apoi va pleca si isi va vedea de viata lui.Iar eu de a mea.

Era o dimineata racoroasa.Vantul sufla cu putere ridicand frunzele cazute si balansand copacii goi.Starea mea se potrivea perfect vremii de afara.Pustiu..rece..fara vlaga.Voiam ca vantul rece sa-mi spulbere gandurile departe,sa mi le duca spre infinit si sa nu se mai intoarca.

Telefonul incepu sa sune iar.M-am ridicat cu greu de pe scaun,abia mergand si m-am indreptat spre camera mea.L-am apucat de pe noptiera si am iesit pe balcon.Amintirile m-au lovit,insa m-am lasat purtata de adierea vantului.Am ridicat incet telefonul la ureche si am raspuns.

-Alo?Spun fara vlaga,uitandu-ma la copacii goi.

-Diana!Tipa Cristina.Nu stii cate griji mi-am facut!Am crezut ca ai patit ceva…De ce nu ai raspuns la telefon?Te-am sunat ca o nebuna aseara..spuse nervoasa.

-Te rog,nu mai tipa.Nu am patit nimic.Doar ca am ajuns acasa si am adormit.Zic incet,fara viata.Nu am auzit telefonul, zic mintind.

-Toti am fost foarte ingrijorati din cauza ta.Spuse mustrandu-ma.Robert era innebunit ca nu puteam sa dau de tine,iar ceilalti se invinovateau ca poate te-ai suparat.Iar Dan aproape suna la politie sa te dea disparuta,insa l-am convins ca ar trebui sa asteptam pana maine dimineata.

Inseamna ca au avut parte de un spectacol minunat din partea lui Robert.El ingrijorat din cauza mea…Am ras in sinea mea.

-Imi pare rau ca v-am ingrijorat,spun pe o voce trista.Nu voiam sa va supar.

-Ai plecat din cauza lui Robert,nu?Spuse cu mila.Toti se intrebau de ce ai plecat asa de brusc fara sa zici nimic,insa l-am observat pe Robert cand s-a dus dupa tine si mi-am dat seama.Diana..ce ti-a facut?Intreba incet.

-Nu s-a intamplat nimic Cris,am incercat sa zic pe un ton mai vioi.Doar ma durea foarte tare capul si ma simteam rau,asa ca am plecat.Robert nu are nici-o treaba.Nu l-am vazut.Incercam sa disimulez tristetea ce se simtea in vocea mea,insa numele lui imi provoca mai multa durere.

-Nu te cred Diana.Nu stii sa minti.Te cunosc prea bine si stiu ca o durere de cap nu te-ar fi determinat sa pleci asa.Te rog Diana,ai incredere in mine si spune-mi ce s-a intamplat.Spuse pe un ton implorator.Atunci voiam sa dau drumul tutoror framantarilor pe care le aveam.Voiam sa-i zic totul,sa ma eliberez de cusca asta numita suferinta.Insa nu avea rost sa o innebunesc cu atitudinea mea de fata indragostita si suferinda.

-Ti-am spus ca nu s-a intamplat nimic si punct.Spun pe un ton rece.Daca vrei ma crezi,daca nu,nu.Si nu mai vreau sa vorbesc despre asta.Poate iti voi spune intr-o zi..atunci cand va fi momentul potrivit.

-Imi pare rau ca nu ai incredere in mine.Spuse pe un ton sfasiat.Normal..ea credea ca nu vreau sa-i zic.

-Nu e vorba despre asta si tu o stii prea bine.Insa acum nu ma simt pregatita sa vorbesc despre asta.S-au adunat prea multe in ultima perioada si toate astea m-au dat peste cap.Am nevoie sa ma gandesc la ce voi face in continuare..

-Bine.Spuse incercand sa para mai usurata.Trec mai tarziu pe la tine, sa te vad.Acum am fugit la facultate,ca nu am mai dat demult pe acolo.Ne vedem mai tarziu Diana!Pa.

Nu am mai avut cand sa-i raspund,deoarece inchise repede.

toamna_2_1229030210Vantul incepu sa bata cu putere,iar covorul nesfarsit de frunze multicolore isi schimba forma.Cerul era acoperit de nori fumurii,iar soarele nici nu se mai deranja sa se arate,ascunzandu-se printre nori,trimitand din cand in cand cate o raza.

Am dat sa ies din balcon,cand deodata linistea fu intrerupta de acordurile unui instrument.Degetele care atingeeau corzile chitarei formau sunete delicate si sensibile.
Melodia curgea lin,contemplandu-se cu fiecare particica din linistea ce predomina.

Am urmat sunetul si mi-am dat seama ca provenea din balconul lui Robert.Inima incepu sa-mi bata,iar fluturasii zburdau prin stomac..sau creier.Am inspirat adanc aerul rece si mi-am inchis ochii.Chipul lui superb imi aparu in fata.Zambetul acela angelic si ochii aceia verzi,in care ma pierdeam de obicei,luminau de fericire.Vocea lui calda si minunata imi rasuna in minte,ca si cum ar fi fost langa mine.

Nu mai puteam continua asa..sa-mi fac sperante desarte.Sa sper ca intr-o zi el va simti la fel ca mine.Cum putea sa ma placa,cand avea atatea femei frumoase si cu prestigiu in jur?Eu nu aveam nimic..eu eram nimic.

Trebuia sa mi-l scot din minte.Insa nu puteam..nu puteam evita amintirea lui,mai ales cand il stiam atat de aproape.

Va pleca peste cateva zile,iar eu voi ramane in urma cu amintirea lui.Simteam cum durerea incepe sa se adune si am deschis ochii,avand in fata realitatea dura.

Locul asta intotdeauna imi va aduce aminte de el,insa hotarasem sa nu mai calc pe aici,cat timp el mai era.

Pe cine incercam eu sa mint?Chiar daca va pleca,tot imi voi aminti de el.

Am decis sa ies de aici,insa cum mintea,vazul ,auzul si toate simturile mele erau invadate de el,am luat pragul inainte.Intotdeauna eram neindemanatica si neatenta.Nu exista zi in care sa nu ma impiedic de ceva.Spre norocul meu,cazatura nu a fost una grava,auzindu-se un “buf”usor.Muzica se opri pentru un moment,insa am inchis repede usa de la balcon.Speram sa nu-si fi dat seama ca am fost pe acolo.

Cofeina incepea sa-si piarda efectul,oboseala inundandu-mi fiecare parte din mine.Imi simteam corpul moale si capul ma durea.

Am dat jos rochia aia nenorocita,de care nici nu ma schimbasem seara trecuta si am tras pe mine un tricou si o pereche de pantaloni scurti.Imbracamintea nu era una prea potrivita pentru vremea asta,insa tot ce voiam era sa ma intind in pat si sa adorm.
Mi-am inchis telefonul ca sa fiu sigura ca nimeni sa nu ma deranjeze si m-am pus in pat.Mi-am lasat capul pe perna,inchizand ochii si rugandu-ma sa am un somn linistit si fara vise.Ceea ce era putin probabil…
………

Visam…si nu voiam sa se termine.Ce nu voiam sa se termine?Senzatia mangaierilor lui,vocea lui suava,sarutul lui dulce,…si tot ce tinea de el.Realizam ca era un vis,insa macar atat puteam face..sa visez la el.

Si la naiba…cand urma partea cea mai importanta,visul se intreruspse.Soneria aia blestemata suna de isi dadea duhul.Nu voi mai ezita si ii voi scoate toate firicele sau mai bine o voi scoate de tot.

Nu voiam sa deschid ochii.Ii tineam strans si asteptam ca visul sa se intoarca.”Vino inapoi,te rog”gandeam in sinea mea,de parca eram un copil care o visa pe Zana Maseluta caruia nu i-a gasit niciun dinte sub perna.2518724229_aea41fa8b6_m

Am tras perna pe fata, ca sa nu mai aud soneria aia,insa continua sa sune.Am indepartat asternuturile de pe mine,ridicandu-ma nervoasa.Cine avea sa fie dupa usa aia,indiferent de persoana,avea sa se confrunte cu nervii mei.

Abia puteam merge si ma leganam ca un betiv.Daca as fi baut,as fi avut un motiv bun,insa eu nu eram adepta bauturilor alcoolice,asa ca varianta asta pica.

Nici nu stiam ce ora era,ce zi,ce an..eram paralela cu toate.Cred ca am ajuns in cateva minute pana la usa,mai ales ca am avut rochia si pantofii ca niste impedimente destul de grele.Am aruncat o privire in oglinda si am inceput sa rad.Aveam parul incalcit si machiajul intins pe fata.Ochii imi erau rosii si umflati;ceea ce era un lucru bun in momentul de fata.Poate se va speria de infatisarea mea…si va fugi mancand pamantul.Am zambit la idea asta si am deshis usa.

Ashley si Kristen stateau in fata mea,aratand ca 2 fotomodele.Fiecare avea un zambet intins pe toata fata si stiam motivul veseliei lor.

Eu.

-Diana,spuse Ashley cu o voce amuzata.Ai avut o noaptea grea..se pare.Spuse pe un ton putin stanjenit.Scuze ca te-am deranjat,insa puteam pleca..

-Nu,nu m-ati deranjat.Doar ca abia m-am trezit si am mai ramas putin in pat.Spun incercand sa ascund uimirea ca ele se aflau in fata apartamentului meu.Hmm..vreti sa intrati?si le adresez un zambet,dandu-ma din calea lor.

Niciodata nu ma uitasem foarte atent la ele.Nu am avut ocazia..ne-am intalnit doar o data.Ashley era superba,imbracata cu o bluza mov si pe deasupra cu un paltonas lung negru.Perechea de blugi se asezau perfect pe ea,iar in picioare avea o pereche de cizmulite mov,asortandu-se cu bluzita.Avea gusturi bune la haine,ceea ce imi amintea de nebuna de Cris.De asta se intelegeau bine..aveau ce discuta.Iar Crist stia sa se faca placuta de toata lumea.

Kristen putea fi o iubita buna pentru Robert…era frumoasa si feminina,desi nu se imbraca foarte elegant.Era tipul imbracamintei sport.Blugi,tricou,tenisi.Tipic mie.

Un nod mi se puse in gat la vederea ei,insa stiam ca nu aveam motive sa fiu geloasa,asa ca am indepartat gandul din minte.

Le-am facut semn sa intre in sufragerie.Cel putin acolo era curat,iar in bucatarie nu puteam sa le invit.

-Scuzati-ma ca va invit asa.Insa m-ati luat pe nepragatite,spun pe un ton timid.Pai..si ce faceti prin zona asta?

-Am venit cu baietii la Robert,spuse Kristen.Si normal ei s-au apucat de discutat lucruri de ale lor si noi nu aveam ce face.Ashley a zis sa venim la tine,insa nu voiam sa te deranjam.Am avut mare noroc,cu Dan, care ne-a adus pana aici,insa a trebuit sa plece imediat.

-Noi aveam un plan in minte,insa avand in vederea starea ta,cred ca o sa lasam pe alta zi,spuse Ashley pe un ton putin dezamagit.Partea proasta e ca noi peste cateva zile plecam..si nu cred ca o sa mai avem ocazia…

Normal..ca nu ieseam din casa in starea in care eram.Insa nu voiam sa le refuz,avand in vedere ca am plecat atunci asa.

-Nu-i problema,Ashley,zic pe un ton parand vioaie.Spune-mi ce ai de gand si vedem noi dupa aceea.

-Am hotarat cu baietii sa mergem sa vizitam orasul,insa cum prietena ta e la facultate,iar Dan nu putea,Kellan a zis sa apelam la tine sa ne ajuti.Vremea nu e foarte urata si avem timp sa ne plimbam si sa vizitam.Spuse adresandu-mi un zambet.

Nu puteau sa-si gaseasca o zi mai buna?Nu era vorba ca ma deranja sa merg.Bine,un lucru ma deranja,faptul ca va trebui sa-l vad,insa aveam speranta sa nu se intample asta.Si mai era faptul ca eu nu eram capabila sa stau 5 minute in picioare.Poate un dus ma va ajauta sa ma mai trezesc,iar aerul rece de afara imi va face bine.

-Pai..eu zic ca e ok,spun nesigura.Insa va trebui sa ma asteptati un pic sa fac un dus si sa ma imbrac.M-am ridicat,indreptandu-ma spre usa.

-Ne bucuram ca ai acceptat sa mergi cu noi,spuse Kristen.Ai si tu nevoie de putina distractie.Apropo..Robert nu va veni,spuse incet.

Numele lui provoca o avalansa de sentimente in mine,tintuindu-ma in dreptul usii.Nu intelegeam de ce Kristen imi spusese asta,insa speram din tot sufletul sa fie adevarat.

Am tras aer in piept si am fugit in camera.Dusul fu rapid,avand efectul potrivit starii mele.

M-am imbracat in perechea mea de blugi preferati,un tricou alb si tenisi.

-Sunt gata.Spun zambind fetelor.Ashley era foarte entuziasmata si Kristen la fel.

Am apucat geaca de piele,cheile si telefonul si am deschis usa.

Stai putin sa ii anuntam pe baieti,ca plecam.Spuse Ashley intrand amandoua in apartamentul lui.

In timp ce asteptam liftul,usa se deschise si am ramas uimita cand am vazut ca erau singure.

-Baietii s-au intins la vorba si vin mai tarziu.Spuse Kristen.Au spus ca ne vor suna ca sa stie unde sa ajunga.Insa noi hai sa mergem.

Intre timp liftul ajunse si ma gandeam unde sa le duc prima oara pe fete.Am chemat un taxi,iar eu inca nu eram hotarata unde sa ma mergem.Cred ca putina cultura nu strica,asa ca am hotarat sa vizitam Palatul Culturii.Nu stiam foarte multa istorie,insama descurcam cat de cat.

-Unde vreti sa ajungeti?intreba taximetristul amabil.

-Pai..fetelor,prima oprire va fi la Palatul Culturii,asa ca acolo dorim sa mergem.Spun zambind.20080305174935_palatul_culturii_2s

Am ajuns destul de repede.Pe strada nu era foarte multa lume,avand in vedere vremea de afara.I-am intins banii soferului,insa telefonul lui Ashley suna asa ca am ezitat putin.

-Diana,incepu Ashley sa zica.Kellan a zis daca poti face tu o comanda la un taxi,pentru ca ei nu prea se descurca.

-Desigur.Spune-le sa astepte putin.Am scos telefonul,insa soferul ma intrerupse.

-Pot sa vorbesc eu cu baza sis a trimita un taxi.Unde doriti sa fie?

-La acceasi adresa de unde ne-ati luat pe noi.O sa ii astepam aici.Multumesc foarte mult.Si i-am adresat un zambet.

In timp ce domnul vorbea cu baza,am observat schimbul de priviri dintre Ashley si Kristen.

-In 2 minute ajunge la adresa indicata,spuse soferul.

-Ashley spune-i lui Kellan ca va ajunge un taxi in 2 minute acolo,iar apoi sa ma sune sa le indic unde sa ajunga.Noi ii vom astepta aici in fata.

-Ok.Imediat.

I-am dat banii soferului,multumindu-i din nou si am coborat din taxi.Kellan sunase si am vorbit cu taximetristul sa ii spun unde trebuie sa ajunga.

Kristen se uita prin jur,iar apoi se indrepta grabita spre o banca.

-Haideti sa stam pe o banca,pana vin baietii.Am urmat-o,insa nu pentru mult timp deoarece un taxi opri in strada la marginea trotuarului.

Nu stiu daca era o inchipuire,insa am observat de la departare 3 capete in loc de 2.

-Stati putin sa ma duc sa platesc eu..spun ezitanta.Nu cred ca au bani romanesti.Nu stiu de ce insa parca nu voiam sa ma indrept spre acea masina.

Am vazut portierele deschizandu-se si am rasuflat usurata cand am vazut capul lui Kellan si a lui Taylor.Le-am facut din mana,insa aceasta imi ramasese in aer,cand am vazut ca o alta portiera se deschide.Inima aproape mi-a stat cateva secunde,iar apoi incepu sa bata foarte tare.

Kellan si Taylor au luat-o inainte indreptandu-se catre noi,insa eu nu ma mai puteam misca.I-am intalnit chipul si am inghetat.De ce trebuia sa vina?Kristen spusese ca nu va veni.Am oftat zgomotos si am inghitit nodul din gat.Se indrepta cu pasi lenti spre mine.Isi tinea capul in jos,avand sapca si ochelarii,care ii protejau identitatea.

Nu puteam reactiona in niciun fel.

Intre timp,cei 2 au ajuns la mine.Taylor mi-a adresat un zambet superb,iar eu am incercat sa il returnez.

Kellan mi-a dat o imbratisare puternica,ca aproape nu mai aveam aer.Adevarul ca avea o forta extraordinara.

-Kellan..zic cautand aer.Ma bucur sa te vad,insa daca ma mai strangi asa,s-ar putea sa ma ai pe constiinta.Spun razand.

El imi dadu imediat drumul,razand zgomotos.

-Scuze.Si eu ma bucur sa te revad.Ai sa-mi dai explicatii,spuse mustrator.Mi-am facut griji pentru tine..de fapt toti ne-am facut.

Fir-ar!Ma simteam atat de vinovata.Ei nu meritau sa se simta asa,mai ales ca eu m-am comportat atat de infantil.
-Vom vorbi si despre asta,insa acum hai sa intram.Spun zambind si inaintand spre usa.Am facut tot posibilul sa evit orice contact cu el,insa simteam privirea lui pe mine.
Norocul a fost de partea noastra;nu era foarte aglomerat.Doar cativa turisti din tara,care au cerut autografe.Ma bucuram ca putem avea o plimbare placuta,fara fane innebunite care sa strige si sa se agite pe aici.

Cat a durat intalnirea cu fanii,am rugat o domnisoara de la receptie sa ne ajute sau sa caute pe cineva care sa ne ghideze.Nu puteam risca sa ma ratacesc pe aici.

Toti erau foarte entuziasmati de venirea actorilor aici in Iasi si foarte mandri ca au avut ocazia sa ii cunoasca oficial.M-am mirat cum de nimeni nu il recunoastea pe Robert.Statea pe un scaun,uitandu-se in gol si asteptand.

M-am indreptat spre multime cautand-o pe Ashely.Nu o vedeam pe nicaieri si incepeam sa ma ingrijorez.Am zarit-o pe Kristen,intr-un colt si am mers spre ea.

-Kristen..spun pe un ton putin ingrijorat.Nu ai vazut-o pe Ashley?Intreb,iar ochii mi se plimbau prin jur incercand sa o gasesc.

-Era pe aici acum cateva minute,spuse Kristen.Uite-o,e acolo!Si imi arata cu degetul spre cativa oameni care erau in jurul ei.

-Ce bine!Am crezut ca a disparut pe aici,spun usurata.Hai sa mergem,spun luand-o de brat.

Faptul ca Robert nu era in aria mea vizuala,ma mai linistea putin.Si faptul ca isi ascundea chipul ma ajuta,insa stiam ca e aproape,iar mintea mea cauta orice imprejurare sa fiu alaturi de el.Ceea ce era complet gresit.

I-am zarit si pe baieti care faceau poze si le-am facut semn sa vina.Kellan s-a dus la Robert si au venit impreuna.

-Acum ca sunteti toti,am inceput eu,vom hotara ce sa vizitam mai intai.Am vorbit la receptie si vom avea nevoie de un ghid,ca sa nu ne ratacim.Deci..ce ziceti?Putina stiinta si tehnica sau istorie?Zic zambindu-le.

-Suna bine amandoua,spuse Ashley.Toti au dat aprobat in cap si am aruncat o privire la Robert care era foarte plictisit.Imi strica tot cheful.Mai bine nu venea,daca va sta asa.Hai la stiinta,zise Ashley.

Intre timp,veni si o domnisoara care avea sa ne fie ghid.Era foarte zambitoare si bine dispusa si mi se facea greata cand o vedeam.Nu putea sa se comporte natural?Sau asa era ea..prefacuta.

M-a scos din sarite atunci cand i-a adresat un zambet lui Robert.Ce naiba zambea la el?Nici macar nu-i vedea fata..putea sa fie si un extraterestru.
-Buna ziua,spuse afisand zambetul acela tampit.Imi venea sa-i dau una,poate asa renunta la el.Eu voi fi ghidul dumneavoastra in aceasta zi.Va urez bun venit si sper sa va simtiti bine.Ce amabila putea sa fie!Unde doriti sa mergeti?Spuse pe un ton seducator,aruncand cate o privire la el.

-Mergem la Muzeul de stiinta si Tehnica prima data,spun tare si dur,incercand sa o fac atenta la mine.

-De acord.Spuse adresandu-mi un zambet fortat ca si cum ar fi spus ca”Tu ce naiba ai?”.Aveam multe..si gelozia ma acapara cand vedeam cum se da pe langa el.Era o reactie prosteasca,insa nu ma puteam abtine.Urmati-va,spuse inaintand spre muzeu.

Prima camera in care am intrat depozita intrumente vechi:saxofoane si tot felul de casetofoane.

Le-am explicat in engleza tot ce imi spunea ghidul si am continuat vizita,intrand in toate camerele muzeului.

Am urcat la etajul 1,unde se aflau Sala Voievozilor,Muzeul de Arta si Muzeul Entografic al Moldovei.

Ne-am oprit la Muzeul de Arta,admirand capodoperele pictorilor si sculptorilor romani.Linistea domnea peste noi,fiecare bucurandu-se de privelistea.

M-am oprit in fata unui tablou pictat de Nicolae Grigorescu .toamna-fontainebleauUn peisaj de toamna era asezat pe panza,fiecare culoare fiind deosebita.M-am pierdut in minunatia culorilor si bogatia toamnei.Nu am realizat ca am ramas singura,pana cand am simtit o mana pe umar.Am tresarit si m-am intors speriata.Ochii verzi-albastrui ma priveau intens,iar un mic zambet ii aparu in coltul gurii.Simteam cum obrajii imi iau foc,iar inima e pe cale sa iasa din piept.Abia puteam respira si eram ametita din nou.

Tacerea se asternu peste noi.Doar respiratia mea neregulata si inima care nu se mai oprea sa bata asa de tare se auzeau pe fundal.

Unde disparusera toti?Si de ce el era inca aici?De ce imi facea asta?Mii de intrebari imi veneau in minte.Voiam sa fug,sa il evit,dar in acelasi timp voiam sa stau aici cu el.

Nu puteam scoate niciun sunet,doar stateam si ne priveam in ochi.r42

-Unde sunt ceilalti?Intreb pe un ton incet,incercand sa ascund emotia din vocea mea.

-Pai..,incepu sa zica si imi adresa un zambet superb.Ne-au lasat putin singuri.Trebuie sa vorbim Diana.

-Noi nu avem nimic de discutat,spun pe un ton rece,facand un pas in spate.Sufletul mi se strangea incetul cu incetul,iar durerea incepea sa il cuprinda.Nu aveam nevoie de scuzele lui sau de mila lui.Nu trebuia sa se oboseasca sa vorbeasca cu mine.

-Diana,inceteaza cu atitudinea asta o data.Ai toate motivele din lume sa te porti asa,dar eu cred ca exagerezi.S-au intamplat multe si trebuie sa lamurim orice neintelegere.

Am pufnit.Eu exageram?Si cum voia sa ma port?

Ti se pare ca exagerez?Spun rece.Scuteste-ma Robert.Tie ti se pare correct sa te joci cu sentimentele unei persoane?Daca ai de gand sa ma ai drept marioneta,atunci renunta.Eu nu ma las manevrata de tine.Cauta pe altcineva cu care sa joci rolul papusarului.Ai in jurul tau atatea fete care sunt dispuse sa faca orice pentru tine,asa ca ai de unde allege.Cuvintele imi ieseau dure din gura,insa in momentul asta nu-mi pasa.Ma durea inima sa vorbesc asa,iar eu nu eram genul care purtam pica,insa nu ii permiteam sa se joace asa cu mine.Cand avea el chef,se distra pe baza mea.

Se uita la mine,cu o privire dezamagita si trista.Pentru un moment,am realizat ca fac o greseala,insa vocea din constiinta mea imi zicea ca am procedat bine.

-Recunoaste Robert,spun pe o voce indurerata.Tu cauti doar distractie..asta vrei tu de la toata lumea.Asta vrei de la mine….Cum poti explica atitudinea ta?Intai ma eviti si imi vorbesti dur,iar apoi ma saruti ca un semn de iertare.

Durerea imi cuprindea sufletul si inima,insa aveam puterea sa vorbesc.Ma miram de mai eram rationala si gandeam coerent.In ultimul timp,creierul nu-mi functiona destul de bine.Si totul a inceput din ziua in care m-am mutat de la parintii mei.

-Tu spui ca eu ma joc cu tine?Ma intreba uimit,uitandu-se in ochii mei.Atunci suntem 2 papusari.Eu si tu.De cand te-am vazut in acea zi in balcon,numai la tine m-am gandit.Zi si noapte stateam si ma invinovateam ca ti-am cauzat atatea.Si voiam sa vorbesc cu tine,sa-ti explic totul,insa tu intotdeauna te purtai rece cu mine si ma ignorai.Nu stiam cum sa mai procedez sa te intalnesc si sa vorbim.Si atunci cand aveam ocazia,aruncai in mine vorbe dure si renuntam la tot.In parc,eram atat de bucuros ca puteam vorbi cu tine,iar tu ma ascultai,insa dupa mi-am dat seama ca totul a fost in zadar.M-am purtat ca un idiot si stiu asta,insa meritai pentru ca erai foarte orgolioasa si temperamentala.La cina,cand mi-a spus Dan ca vii si tu,nu mai puteam sta locului.Abia asteptam sa ajungi,sa te vad..doar atat.Si cand mi-am indreptat privirea spre usa,te-am vazut.Aratai minunat in rochita aia alba.Nu puteam sa-mi iau privirea de la tine.Pentru un moment am crezut ca ma priveai cu dragoste si nu cu ura,insa stiam ca tu nu poti simti ceva pentru mine.De aceea m-am purtat asa de dur,pentru ca nu puteam sa-ti arat sentimentele mele.In momentul in care te-ai dus la baie,mi-am dat seama ca m-am purtat oribil si voiam sa indrept asta.Te-am urmat iar singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost sa te sarut.Isi incheie discutia vazand ca nu spun nimic.

Eram impietrita,indurerata si nu mai intelegeam absolut nimic.Nu puteam rosti nimic,doar ma uitam in gol,iar cuvintele lui sunau ca un ecou in mintea mea.”Ma ignorai…” “..stiam ca nu poti simti nimic pentru mine..”.Si se insela amarnic.Cum puteam sa nu simt nimic pentru el?Din cauza asta ma purtam asa…ca sa nu vada cat de slaba puteam fi si sa cad in vraja lui.

Eu ma jucam cu el?Eu imi bateam joc de el?Nu-mi venea sa cred tot ce zicea el acum.

-Nu cred asa ceva,spun pe un ton stins.Nu pot sa cred ca tu simti ceva pentru mine.Spune naibii adevarul si nu mai minti,tip nervoasa la el.Lacrimile imi curgeau pe fata si nu le puteam opri.

-Asta e singurul adevar.Si oricum..nu-ti pasa nu-i asa?Spuse pe un ton dur.Daca vrei sa crezi sau nu,de acum nu mai conteaza nimic.Eu voi pleca,iar tu iti vei continua viata.

-Eu nu sunt pentru tine,Robert.Spun pe un ton sfasiat.Eu nu sunt buna pentru tine.Nu ma poti iubi.

-Faptul e deja consumat.Nu imi pot schimba sentimentele fata de tine.Si te asigur ca persoana pe care o vei iubi,va fi foarte norocoasa ca te va avea alaturi.Esti o persoana minunata si meriti pe cineva bun langa tine.

Durerea se simtea in vocea lui si nu puteam sa cred tot ce imi zicea.Tot ce mi-am dorit era ca el sa ma iubeasca,sa-mi impartaseasca sentimentele..iar acum..totul a devenit clar.M-am prabusit in genunchi si mi-am lasat capul in maini.simti-cat-esti-de-gol

Voiam sa-l cred….imi doream din tot sufletul acest lucru..sa stiu ca el ma iubeste si ca ma vrea asa cum il vreau si eu.Inima imi spunea ca are dreptate,ca e sincer si aveam de gand sa o ascult.Daca totul va fi o minciuna,voi invata din greseala asta.

S-a asezat langa mine si m-a luat in brate.

-Diana,te rog nu mai plange.Ma alina el.Imi pare rau ca am vorbit asa cu tine.Spuse pe un ton trist.Nu trebuia..insa l-am oprit sa mai zica ceva,punandu-i un deget pe buzele catifelate.

-Nu mai spune nimic.Incerc sa ii zambesc,insa nu mai eram in stare de nimic.Am fost o proasta…Cat am sperat la momentul asta si uite cum reactionez.Ca un copil.Ne-am aflat amandoi in aceeasi situatie;si eu ma simteam la fel..de asta ma purtam asa.Si acum tu vii si-mi spui ca ma iubesti.Pe mine.Totul mi se pare un vis..si nu as vrea sa ma mai trezesc niciodata.Mi-e frica sa rasara soarele si ca o sa trebuiasca sa incep o noua zi.Mi-e frica sa pleci..si sa te pierd.Suspinam,iar lacrimile mi se oprira pentru un moment,insa curgeau din nou,la gandul ca el va pleca.Iar asta va fi ceva imposibil de suportat.

-Tu vrei sa spui ca simti la fel ca mine?Spuse uimit luandu-mi fata in maini.Ca ma iubesti?Am aprobat din cap,zambindu-i din toata inima.Fata lui s-a luminat de fericire si m-a strans puternic la pieptul lui.Senzatie era extraordinara.Caldura trupului imi inunda fiecare particica din mine si voiam sa raman asa,lipita de el.

Am oftat cand mi-a dat drumul,insa isi lipi buzele de ale mele.Buzele noastre se miscau in ritm pasional si fiecare voiam mai mult.I-am prins parul si mi-am apasat buzele mai tare peste ale lui.Mainile lui se plimbau in sus si in jos pe spatele meu,ceea ce ma ametea si mai mult.Mi-am dezlipit buzele de ale lui si am zambit multumita.Nu voiam sa ma opresc..si nici el,insa uitasem unde suntem si mi-am dat seama ca trebuia sa ii gasim si pe ceilalti.M-am ridicat rapid in picioare si el m-a urmat,uitandu-se confuz la mine.

Am inceput sa rad si am intins o mana sa-i ating obrazul.

-Nu e tocmai locul potrivit,spun timida,uitandu-ma prin jur.Cred ca ne-au dat disparuti.Spun razand.Hai sa mergem sa ii cautam.

-Ai dreptate.Imi lua mana si mi-o saruta delicat.Mi-a sters urmele lacrimilor de pe fata si m-a luat de mana.

Le-am ridicat in aer si m-am uitat la degetele noastre impreunate.Acum nu mai imi pasa de nimic..totul era perfect..cu el alaturi de mine.Imi imaginam fata celorlalti atunci cand ne vor vedea,iar Cristina va sari in sus de bucurie cand va afla.

Am scos telefonul cu gandul sa o sun,insa am inghetat cand am vazut mesajul de la ea.

“Dan a avut un accident grav.Sunt la spital.Vino repede”.

M-am uitat la Robert inmarmurita si el mi-a luat telefonul din mana,citind mesajul.

-Hai sa ne grabim,spuse repede si am fugit catre iesire.

Anunțuri

Responses

  1. yuppy prima bestial capitolul bv tie si dupa cum teai obisnuith cred vechea intrebare cand primim urmatorul cap…?

  2. Greu de spus Andreea:P.Nu sunt sigura cand il voi scrie.Ma bucur ca ti-a placut:*.Pupici:*

  3. Deci este foarte frumos. Imi pare rau pentru Dan, dar ma bucur pentru ei doi. Merita sa fie fericiti. Faci o treaba foarte buna. Spor la scris in continuare:X

  4. Hey:).
    Dupa cum vedeti capitolul are mai multe poze,deoarece pana acum nu stiam de unde pot sa le pun.Invat si eu putin cate putin:).
    La capitolele anterioare voi pune poze,insa pe parcurs:).
    Va pup:*

  5. fic.ul tau e cel mai bun din kte am citit si crede.ma k am citit o gramada.felicitari.ast urmatorul capitol.:*:*:*:*:*:*

  6. mi-a placut 😀 :* ca intotdeauna.
    apropo, daca ai nevoie de putin ajutor cu wordpressul, am vazut ca nu iti apar capitolele in ordine, spune-mi si te ajut.

    kiss & hug

  7. super…! cu fiecare capitol scrii tot mai bine. tine-o tot asa

  8. Foarte frumos si interesant!Ai foarte mult talent,sincer imi place cum scrii.Spor la scris in continuare!

  9. frumos….oricat de antipatic mi-e dan sper sa se faca bine :X:X:X


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: