Capitolul 12-Sperante desarte


Se inserase afara.Culoarea rosiatica a amurgului inghitea tot mai mult albastrul pur al cerului.Nu stiam ce ora e..tot ce voiam era sa ii gasesc pe ceilalti si sa fug cat mai repede la spital.Nici nu-mi imaginam cum se simte Cristina in momentul asta.Trebuia sa ii fiu alaturi si cat de curand posibil.cuplu-tinandu-se-de-mana

Mergeam pe culoarele pustii,de mana cu Robert si ii cautam cu disperare.Nici urma de ei.Unde naiba se dusesera toti?Atunci cand ai nevoie de vedete nu le gasesti.

-Robert..zic in soapta si ma uit in ochii lui albastri.Cristina are nevoie de mine acum si nu stiu pe unde sunt ceilalti.Du-te tu cu ei acasa si eu ma duc la spital acum…,zic oftand.Nu are rost sa vii cu mine.

El isi dadu ochii peste cap si imi zambi.Desi era un zambet fortat.Si el era ingirjorat la fel ca mine.Fiind prietenul lui Dan,isi facea griji pentru starea lui.

-Nu te las singura,Diana.Spuse pe un ton dulce.Mergem impreuna.Sper sa ii gasim curand,iar daca nu,plecam si ii vom anunta dupa.Isi muta privirea din ochii mei,atunci cand telefonul ii suna din buzunar.Se pare ca era un mesaj,pentru ca citise repede si il puse inapoi in buzunar.Ashely era..sunt la parter,spuse zambindu-mi.

-Atunci,hai mai repede.L-am apucat de mana si l-am tarat dupa mine pe scari.Am ajuns intr-un suflet,insa m-am oprit la baza scarilor,vazand cum se holbeaza la noi.Printre ei se afla si domnisoara aia ghid care se uita cu gura deschisa la noi.

Hmm..ce vazura atat de impresionant?Aveam ceva pe fata sau ce?Mi-am intors privirea spre Robert si atunci am realizat.Nu avea ochelari si nici sapca.page0014copyLa naiba cu identitatea lui!Fusesem atat de distrata de el si de problemele cu Dan,incat uitasem ca nu suntem singuri in muzeu.

Ma injuram in gand pentru nesabuinta mea.Acum va trebui sa suporte toti fanii si agitatia din jur.Si totul din cauza mea.

Am oftat.

-Sunt o proasta,ii soptesc incet,muscandu-mi buza.Iarta-ma,ii spun,luandu-mi privirea de la el.

-In sensul asta chiar esti prostuta,spuse el adresandu-mi un zambet strengar.Mi-am incruntat sprancenele.Tu chiar crezi ca ma intereseaza ca acum s-a aflat ca sunt aici?Spuse amuzat.Faptul ca tu esti cu mine,e tot ce conteaza.Sa afle toata lumea ca te iubesc si ca suntem impreuna.Imi vorbi delicat,cu vocea lui suava.

Simteam cum ma inrosesc si i-am adresat un zambet plin de dragoste.

-Si eu te iubesc,i-am soptit incet,ridicandu-ma putin pe varfuri,pentru a auzi numai el.

Cineva si-a dres glasul si mi-am dat seama ca era Kellan.Mda… se afirma si el.

Ne-am apropiat de ei si am observat cu coada ochiului cum privirea fetei era atintita pe chipul lui Robert.

-Nu am timp de explicatii,zic grabita.Va voi povesti mai tarziu,insa acum trebuie sa plec la spital deoarece Dan a avut un grav accident si trebuie sa fiu alaturi de Cristina.

Fetele tuturor au cazut cand au auzit vestea si linistea se instalase peste noi.

-Dar ce s-a intamplat?Intreba Ashley.Vocea ei suna trista,fapt care era intalnit la toti.

-Nu stiu,spun oftand adanc.Cris mi-a dat un mesaj in care ma anunta de accidentul lui,insa nu stiu mai multe detalii.Va sun eu si va anunt de starea lui.

-Mergem si noi,interveni Taylor.Cristina si Dan ne-au ajutat foarte mult,macar atat sa facem,sa fim alaturi de ea.Spuse pe un ton sincer.

I-am zambit,fiind bucuroasa ca prietena mea se putea baza pe ei,cand avea nevoie de ceva.

-Nu cred ca e o idee buna,Taylor.Cu siguranta Cris s-ar bucura sa ii sunteti aproape,insa avand in vedere ca e un spital,cu voi acolo,se va declansa agitatie si aglomeratie.Nu stii la ce sa te astepti,asa ca mai bine am evita lucrul asta.In caz de ceva,eu va anunt sau Robert.Insa acum,chiar trebuie sa plecam.

-Da,zise Kristen.E mai bine asa.Spuse, uitandu-se putin suspicioasa la mainile noastre impreunate.Grabiti-va si nu uitati sa ne anuntati de ceva.

Le-am adresat un “pa”scurt si am fugit spre usa.

-Diana,linisteste-te,imi sopti Robert cu vocea calma,in timp ce asteptam un taxi.Totul va fi bine,ai sa vezi,ma asigura el,tragandu-ma la pieptul lui.Am oftat si mi-am indreptat privirea spre fata lui angelica.Zambetul acela molipsitor ii lumina fata,iar ochii ii erau plini de dragoste.Aveam incredere in el,cand imi spunea ca totul va fi bine.1234556 (18)

M-a indepartat putin pentru a-si pune sapca si ochelarii,astfel,ascunzandu-si indentitatea.Macar pentru putin timp.

-Ce crezi ca se va intampla,daca se va afla ca esti aici?Intreb pe un ton nesigur.

A chicotit,revenind la pozitia de mai inainte.

-Scenariul de zi cu zi.Spuse,zambind strengar.Ziarele pline cu barfe si paparazzi pe urmele mele.M-am cutremurat cand am auzit.Nu era de ajuns sa suporte toate astea in LA,acum va trebui si aici.Dar nu-mi pasa.Atata timp cat sunt cu tine,nu mai conteaza nimic.Nici parazitii astia de paparazzi.

-Chiar nu te deranjeaza,daca se scriu barfe despre tine?Intreb curioasa.

-Daca ar fi fost asa,acum nu mai eram,ce am devenit.Nu imi pasa ce scriu astia in ziare.Dar sunt indignat de faptul ca scriu numai minciuni.Si lumea vede fata pe care ti-au conturat-o ei,nu cea adevarata.E trist faptul ca oamenii cred tot ce se scrie in ziarele de scandal.

-S-au scris lucruri urate despre tine sau false?Intreb zambind.Eram tare curioasa sa stiu ce s-a inventat despre el,mai ales ca nu aveam prea multe informatii.

Incepu sa rada si ma stranse mai tare la pieptul lui.

-Adica..daca nu vrei sa-mi spui,nu e nicio problema,spun stanjenita.

-Nu e vorba despre asta,spuse inghitand in sec.Multe minciuni s-au scris despre mine si nu cred ca vrei sa le stii,zise incet.

Si-a dat ochelarii jos,uitandu-se intens la mine.Mi-am incruntat sprancenele si mi-am ochii peste cap.Oricum eu nu credeam ce se scrie in ziare,nici macar nu ma sinchiseam sa citesc vreo revista de scandal.Nu era ceva ce frecventam des.O carte buna era solutia pentru”culturalizarea”mea.Insa pe Cris o vedeai in fiecare zi cu o revista de moda in mana.Si cand se mai trezea sa vorbeasca de una singura,criticand cate o vestimentatie a unei vedete,era foarte amuzanta.Ea incerca de fiecare data sa-mi aduca noutati despre vedeta “nu stiu care”insa eu nu aveam treaba cu astea.Iar cand era vorba de filme si aici subiect nediscutat prea mult in preajma mea.Rar gaseam un film bun,cu o actiune interesanta,care sa-mi atraga atentia.

-Ce poate fi asa de rau?Zic zambind,ridicand o spranceana la el.Chiar nu imi trecea prin cap,vreo barfa,care il includea pe el.

-Pai..spuse gandindu-se intens la ceva.Ce zici de faptul ca au scris ca as fi lasat-o pe Kristen insarcinata?3722035436_1c01bafa38_o

Zambetul imi inghetat pe fata.La asta chiar nu ma asteptam.Erau atat de apropiati incat ziarele sa creada asta?O urma de tristete imi invalui chipul.

-Oh,asta a fost tot ce am putut zice.Intr-adevar…curiozitatea a omorat pisica sau cum era proverbul ala,zic in soapta.Corpul lui fu zdruncinat de rasetele puternice.Mie nu imi venea sa rad.Minciuni,neadevaruri..insa s-a ajuns si la asta?Lumea devine din ce in ce mai rea.

-Nu e ceva de ras,Robert.Zic bosumflandu-ma ca un copil mic.Rautatea din jur distruge foarte multe relatii,prietenii,dezbina familii.Faptul ca in cazul tau nu e adevarat,nu inseamna ca e valabil pentru toata lumea.Spun precaut.Eu gaseam situatia ca fiind una serioasa,insa el continua sa zambeasca.

-Si tu crezi ca e adevarat?Ma intreba serios.

-Normal ca nu.Spun sincer.Daca ar fi fost asa,nu ai fi fost cu mine acum,ci cu mama copilului tau.Am incredere in tine,si in plus,se vede ca esti cu capul pe umeri si stii sa iti asumi o responsabilitate atat de mare.Si chiar asa era.Nu credeam in prostiile astea,decat atunci cand vedeam o dovada clara.Iar in cazul lui refuzam sa cred minciuna asta.

A tras aer in piept si m-a intors,tinand ambele maini pe talia mea.S-a apropiat de fata mea,simtindu-i rasuflarea dulce,si si-a atins buzele delicate de ale mele.sarutSarutul a inceput usor,buzele noastre miscandu-se intr-un ritm lent,insa cum dorinta crestea in fiecare dintre noi,ritmul s-a schimbat,fiind unul pasional si rapid.Ii simteam dulceata buzelor si era cel mai minunat gust.Si-a infasurat o mana in jurul taliei mele,tragandu-ma mai aproape de el,iar degetele mele i-au indepartat putin sapca,agatandu-se in parul lui.

Mi-a eliberat gura,indepartandu-se usor.Amandoi respiram greu,pieptul fiecaruia ridicandu-se si coborand rapid.Buzele lui se intindeau intr-un zambet,si nu m-am putut sa nu zambesc si eu.

-Uhm..dezamagit?Zic in soapta,incercand sa par ofensata.Numai ca zambetul care imi juca pe buze,nu mi-l puteam retine.

-De tine?Zice intrebator,ridicand o spranceana.Hmm..a fost acceptabil.Spuse tachinandu-ma.

-Atunci,sper ca ai gasesti pe cineva mai bun,spun sarcastic,in speranta de a-l enerva.Revin o expresie serioasa.

-Diana,nu fi prostuta.Spuse calm.Nu este locul potrivit,doar daca vrei sa simti putin cimentul umed.Zise zambindu-mi dulce.Si trebuie sa ajungem la spital.

Aa da…Intr-adevar,Dan era mai important,decat incapatanarea mea infantila.

Am clatinat incet din cap.

-Taxiul ar fi trebuit sa ajunga,nu?Intreba el,uitandu-se prin jur.

Fir-ar!Unde ti-e capul,Diana?

Hmm?Unde crezi?Alta intrebare nu puteai sa pui,constiinto?

-Ar fi trebuit sa ajunga,zic zambind.Daca nu as fi uitat eu sa sun.Oftez profund si scot telefonul din buzunar.

Robert ma privea amuzat si abia se abtinea sa nu izbucneasca in ras.

-Imi creste inima,cand vad cat de amuzat esti de mine,spun ironic.Daca nu pot sa te satisfac altfel,macar atat,nu?Bolboresc nervoasa,in timp ce tastez numarul firmei de taxiuri.

O doamna imi raspunse la capatul celuilalt fir si i-am spus adresa,unde sa ne trimita taxiul.Am incheiat discutia cu un “multumesc”fugitiv si am bagat telefonul inapoi in buzunar.

-Taxiul ajunge in 3 minute,daca te intereseaza,zic plictisita.Aaa..si spune-mi cand mai doresti sa te amuz.Sunt la dispozitia ta,ii zic strambandu-ma copilareste la el.

Izbucni intr-un ras zgomotos si ma lua de mana.

-Nici nu ai idee cat de amuzanta poti sa fii cand te enervezi,spuse,zambindu-mi.Ma lua de mana,strangandu-ma la pieptul lui.Caldura emanata de corpul lui,ma facea sa uit de tot,si tot ce voiam era sa raman lipita de el.

Mi-am infasurat mainile in jurul lui si am ramas asa,in liniste,Inima imi batea cu putere,iar respiratia imi era putin dereglata.De dupa colt,se zareau farurile unei masini.

Imi dadu drumul delicat,luandu-ma de mana.Un aer rece trecu peste corpul,facandu-ma sa tremur putin.

Am urcat repede in taxi,cufundandu-ma in scaun si lasand caldura sa-mi inunde corpul.Eram atat de obosita,incat abia puteam sa-mi tin ochii deschisi.In taxi predomina linistea,pe fundal auzindu-se doar o melodie instrumentala.Apoi muzica se schimba si am recunoscut acordurile chitarei.

Melodia mi se parea foarte cunoscuta,insa nu stiam de unde.Pe unde o auzisem oare?

O amintire fugitiva imi trecu prin minte;era melodia lui.Cea pe care a cantat-o pe balcon.

M-am uitat la el si i-am zambit.

-Nu mi-ai spui ca si canti,spun pe o voce joasa,apropiindu-ma de urechea lui.Melodia asta o cantai in balcon,spun zambind.Azi.

-Ma spionai?Spuse strengar,ridicand o spranceana.

Am inceput sa chicotesc.

-Normal ca nu.Spun clatinand din cap dezaprobator.S-a nimerit sa ma aflu si eu pe acolo,in timp ce cantai.Apropo..canti foarte frumos,spun sincer,lipindu-ma mai mult de el.
-Stiu ca ai fost acolo.Spuse convingator.Ai trantit usa cu destula forta.Zise chicotind.

A trebuit sa-mi retin un zambet.Am incercat sa evit vreun rezultat al prezentei mele azi,insa se pare ca nu am reusit.

-Nu le am cu furisatul.De obicei esuez cand trebuie sa ascund ceva.

Nu am observat ca taxiul deja oprise,asa ca am platit rapid,multumindu-i soferului si am coborat din taxi.

Era destul de tarziu si frig afara.Iar eu eram imbracata cu un tricou si geaca de piele pe deasupra.

Partea buna:nu era foarte aglomerat,doar cateva asistente si medici se plimbau pe culoar,care nu prea ne dadeau atentie.

-Stii pe unde se afla salonul?Intreba Robert,atunci cand ne-am dat seama,ca habar nu aveam pe unde sa mergem.Uram spitalele si mirosul de medicamente.

-Stai sa o sun pe Cris.

Am scos telefonul,insa uitasem ca aveam baterie descarcata si era mort.

-La naiba,injur in soapta.Acum ti-ai gasit sa te inchizi?Il cert,zdruncinandu-l.

-Ce s-a intamplat?Intreba ingrijorator.

-Tehnologia din ziua de azi lasa de dorit.Si ii atarn in fata telefonul decedat.Urasc tehnologia!Spun frustrata.

-Telefonul meu inca e in viata,asa ca poti sa dai de pe al meu.

-Am scris pe fata numarul ei?Spun amuzata.Nu ma pricep sa retin numerele foarte bine;nici pe al meu nu-l stiu.

Incepu sa rada.

-Hmm..intrebam la receptie.Se intoarce indreptandu-se catre ghiseu.

Domnisoara amabila,ne dadu datele necesare,si eram fericita ca o voi vedea in curand pe Cris.

Am urcat cele 2 etaje rapid,ajungand aproape gafaind la salon.Cel putin era tipul de salon doar de o persoana.

Am batut la usa si am intrat.
Am incerca sa afisez un zambet de incurajare,insa acesta imi ingheta cand am vazut-o pe Cris,langa patul fratelui ei.Avea ochii rosii de plans si expresia de pe fata ei era pierduta.she_by_jamminsession

M-am apropiat cu pasi inceti de ea,punandu-i o mana pe umar.A tresarit usor si s-a intors,dandu-mi o imbratisare puternica si izbucnind in plans.

Am incercat sa o calmez,mangaind-o bland pe spate,insa plansetele nu se opreau.

-Shht,Cristina,ii zic in soapta.Nu mai plange,totul va fi bine.Incerc sa o asigur de faptul asta,insa nici eu nu stiam care era situatia in care se afla Dan.Nu era momentul potrivit sa o intreb ce s-a intamplat,insa voiam sa stiu.

Am indepartat-o putin,tinand-o de umeri,pentru a fi sigura ca nu se prabuseste pe podea.

-Trebuie sa te duci acasa,ii zic ferm si hotarata.Avea nevoie de un somn bun si un dus.

-Nu,nu plec de aici,zise dezaproband din cap.Nu-mi las fratele singur,nu plec,Diana.Plansetele incepura iar si si-a infundat chipul pe umarul meu.

-Eu pentru ce am venit aici,Cris?O intreb cu o voce tremurata,vrand sa ascund ingrijorarea.Voi sta eu cu el.Tu trebuie sa te odihnesti.Nu mai poti continua asa,in starea asta;vei ajunge si tu pe un pat de spital.

-Cat ma bucur ca esti aici,zise printre suspine.Si tie Robert iti multumesc,se intoarce pentru a-i da o imbratisare lui Robert.Dar nu stiu daca sunt in stare sa conduc,zise nesigura.

-Esti cu masina?intreba deodata Robert.Cris afirma din cap si ofta profund.Atunci te duc eu acasa,si apoi ma intorc la spital.

Cristina isi lua geanta si se indrepta spre usa.I-am dat o imbratisare incurajatoare,si au dat sa iasa pe usa.I-am soptit lui Robert un”sa vii repede”,iar atunci chipul Cristinei s-a intors catre noi.Avea ochii mari de uimire si a zambit somnoroasa.Puteam sa citesc atat de bine fata ei incurcata.”Nu inteleg”,parca se citea pe buzele ei,chiar daca nu scotea niciun sunet.

I-am trimis o privire cu subinteles,gen”Sunt multe de discutat”.Intr-adevar erau foarte multe de discutat:accidentul lui Dan,despre care nu stiam chiar nimic,situatia dintre mine si Robert,etc.

A dat usor din cap,trimitandu-mi un zambet mai mult fortat si au iesit pe usa.

Eu am oftat si mi-am indreptat privirea spre Dan.Un fior imi trecu pe sira spinarii cand am vazut starea in care se afla.Nu era chiar asa de grav,insa va trebui sa petreaca ceva timp in spital.Avea cateva vanatai pe fata,iar piciorul si mana stanga erau in ghips.Statea intr-o pozitie rigida,cred ca din cauza calmantelor.Bataile inimii erau regulate,sunetul aparatelor fiind unicul care se auzea.

Cristina exagerase,ca de obicei.I se putea intampla mai grav decat atat.

Corpul imi deveni moale,si simteam cum somnul ma va acapara.Am tras scaunul,asezandu-ma langa patul lui Dan,si mi-am sprijinit capul in maini.Nu eram foarte apropiata de Dan,insa ma durea faptul ca era ranit.Dadusem uitarii tot ce se intamplase intre noi in trecut,insa imi va trebui ceva timp sa ma obisnuiesc cu el.Fusese alaturi de mine atunci cand am fost in spital,si era de datoria mea sa fac la fel…

Speram din tot sufletul sa-si revina,si sa fie Dan pe care il cunosteam eu.Evitand partea glumeata care facea parte din caracterul lui,era un baiat bun.Putea fi un prieten bun.

Ochii mi s-au inchis instantaneu,iar capul mi-a cazut pe marginea patului.

…….

Am deschis ochii buimaca,atunci cand razele soarelui au ajuns la fereastra si m-au lovit in fata.Lumina puternica ma impiedica sa observ ceva,insa mirosul discret de fum de tigara,m-a bagat in ceata.this_is_morning__by_cocaine_tea

Unde ma aflam?Totul fusese un vis?

Doar imaginatia mea stupida?

Am auzit cateva zgomote venind din bucatarie si am sarit ca arsa din pat.Ameteala ma lua imediat aterizand din nou pe salteaua patului.

Vederea imi deveni mai clara si am putut sa observ camera straina.Am inceput sa ma panichez nestiind unde ma aflu.Inima incepu sa-mi bata tare,iar privirea mi se plimba de-a lungul camerei.Totul imi era strain,insa ochii mi s-au oprit chitarele din coltul dulapului.Parca am auzit cliku-l din mintea mea,atunci cand am realizat ca era camera lui Robert.

De data asta m-am ridicat mai incet de pe pat,si m-am indreptat spre usa.Mirosul a ceva ars venea dinspre bucatarie,asa ca am marit pasii.

Usa era inchisa,si aveam un presentiment ciudat.Am inceput sa tusesc zgomotos,cand norii de fum m-au izbit in fata.

-Robert?Am ingaimat eu,incercand sa indepartez cu mana fumul.Tigaia de pe aragaz era arsa,iar ouale erau la fel.Il cautam cu privirea insa nici urma de el.

Mi-am pus manusa de pe masa,luand cu grija tigaia,apoi dandu-i drumul dur in chiuveta.Zgomotul facut de contactul cu tabla imi asurzi urechile.

Ce naiba facuse?Voia sa aiba la micul dejun niste vecini prajiti?Sau o Diana prajita?

-Pattinson,unde te-ai evaporat?Mormai nervoasa in timp ce incerc sa spal tigaia arsa.Nici macar ceva de vase nu avea.Aerianule!Zic cu voce tare,iar tigaia imi aluneca printre degete,cand l-am auzit tusind sec.

-Robert?Intreb cu o voce tremurata.Apoi am vazut piciorul lui de dupa masa lunga,din mijlocul bucatariei.

Alerg impleticindu-ma pana la el,alunecand in genunchi langa el.Era lesinat,mort..nu stiam ce e cu el.L-am apucat de umeri zdruncinandu-l,insa nimic.

-Robert,ma auzi?Vocea mea suna sparta.Lacrimile imi inundara ochii,cand vedeam ca nu da niciun semn de viata.Te rog,Robert,zi ceva,ma rugam de el,ridincandu-l de umeri.

Inima imi era impietrita,si nu puteam sa reactionez in niciun fel.
Printre lacrimi am vazut cum isi deschide incet ochii,iar un zambet ii juca in colturile buzelor.Ma privea jucaus,ca si cum ar fi fost un copil,care voia mai repede o jucarie.Maxilarul mi-a cazut,iar furia incepu sa creasca in mine.

Actor imbecil!Ma indepartez nervoasa de langa el,insa cu rapiditate imi apuca mana,punandu-ma deasupra lui.Respiratia dulce imi invaluia toata fata,si ma ametea,facandu-ma sa-mi pierd sirul gandurilor.Imi gasise punctul slab si nu puteam sa las sa-si dea seama de asta.

Il impingeam cu mainile in pieptul dur,insa esuam lamentabil.

-Da-mi drumul,Pattinson!Marai nervoasa printre dinti.In momentul asta!Ma rastesc la el,plina de furie.

Buzele lui se intindeau intr-un zambet imens.Era amuzant nu?Prostule!

-Si daca nu vreau?Zise ridicand o spranceana,stragandu-si mai tare stransoarea.Ii puteam simti fiecare particica din el,orice muschi.Si inima care batea puternic,ii simteam fiecare bataie.

-Nu ma poti obliga,marai in continuare la el.Si daca esti inteligent mi-ai da drumul!Spun cu vocea aspra.Trebuia sa ma eliberez din stransoarea lui si nu imi pasa cum faceam asta.Senzatia era minunata,si voiam sa raman asa zile intregi,lipita de trupul lui bine conturat,insa faza cu teatrul ieftin ma enervase.

-Hmm,chiar nu trebuia sa zici asta,zise pe un ton jucaus.Ma rostogoli brusc,ajungand deasupra mea si isi presa buzele de ale mele.Am incercat sa nu raspund la sarut,insa oricat voiam asta,nu puteam.Tanjeam dupa momentele astea la inceput,iar acum ce fac?
L-am simtit cum zambeste,vazand hotararea mea meschina de a nu coopera.Si-a mutat sarutul pe gat,coborand pe piept,iar mainile lui se plimbau necontenit pe fiecare particica din mine.Fiecare locusor era acoperit de saruturile lui,iar asta ma innebunea complet.Am gemut usor,atunci cand si-a bagat o mana pe sub tricoul meu,mangaind usor,pielea mea rece.Mii de electrosocuri mi-au trecut pe sira spinarii,facandu-ma sa tremur sub atingerea lui.0oyi

Chiar voia sa ma tortureze in asa fel?Pentru ca oricum cedam,oricat incercam eu sa ma impotrivesc.

Daca voia joaca,atunci asta aveam de gand sa ii ofer.Si tortura pe langa.

Mi-am infasurat mainile dupa gatul lui,tragandu-l aproape de fata mea.Se uita in ochii mei intens,focul pasiunii vazandu-se in irisii albastri.A trebuit sa retin zambetul care juca pe fata mea,vazand chipul lui atat de dornic de mai mult.I-am atins delicat buzele cu limba,facandu-l sa suspine.Desi gustul era delios,nu ma puteam lasa prada dorintei acum.

Am mutat o mana in parul lui,strangandu-l mai tare,iar cealalta forma linii in sus si in jos pe spatele lui.

Un zambet diavolesc imi aparu pe fata,vazand cum abia se abtinea sa nu ma “devoreze”.Era asa de amuzant,cu fata asta pierduta,incat abia ma abtineam sa nu izbucnesc intr-un ras zgomotos.

-Tu chiar vrei sa ma omori?A murmurat cu vocea lui inceata.I-am zambit,dandu-mi ochii peste cap.

-Nici nu incercam asta,Pattinson,zic pe un ton amuzat.Trebuia sa te fac sa gusti putin din propriul tau venin,nu?Zic,ridicand o spranceana.Si ca sa fim chit,daca nu te dai de pe mine,in momentul asta,s-ar putea sa continui tortura.Spun hotarata,incercand sa-l indepartez.

-Tu esti tortura mea,zise zambindu-mi strengar.Fata mea se inrosi deodata,la auzul cuvintelor lui,si am inceput sa chicotesc.

Se dadu de pe mine,cu miscari usoare,intinzandu-mi o mana,pentru a ma ridica.Mana lui mi-a mangaiat obrazul,iar ochii lui imi cereau iertare.

-Ma ierti?Zise pe o voce senzuala,ridicandu-mi mana si sarutand-o delicat.

-Hmm..,spun,gandindu-ma intens.Nu sunt 100%sigura ca meriti.Zic putin ironic.M-am simtit oribil cand te-am vazut intins pe jos,fara sa zici nimic.Nu a fost frumos din partea ta,zic convingatoare.

Incepu sa urce sarutul pe mana,acoperind fiecare parte lasata neatinsa de buzele lui.

-Dar acum?Zise,afisand zambetul acela molipsitor.

-Aaa..zic putin desconcentrata.Se poate si mai bine?Buzele mele s-au curbat intr-un zambet cu subinteles,intrand in joculetul lui.

Facu un pas mai aproape de mine,cuprinzandu-mi talia.

-Daca mai continuam,e posibil sa nu ma mai opresc,zise sarutandu-ma pe frunte.

-Cine ti-a spus ca trebuie sa ne oprim?Zic seducator.Avem planuri pe ziua de azi?Intreb incurcata.

-Kellan a sugerat sa luam micul dejun la mine,asa putem discuta despre ce s-a intamplat.Vor veni peste..se uita la ceas.O ora.

Poftim?O ora?

-De ce nu ai spus mai devreme?Uite ce dezastru e aici in bucatarie,zic aratand spre aragazul ars si dezordinea de pe masa.Apropo..ai avut chef de niste adrenalina in dimineata asta si sa arunci intregul bloc in aer?

Incepu sa rada zgomotos.

-Nu ma descurc in bucatarie,zice putin stanjenit.Voiam sa-ti pregatesc micul dejun,insa se pare ca totul s-a dus dracului.Am uitat tigaia pe foc.

-Mi-am dat seama.Si cum de am ajuns eu in camera ta?Intreb curioasa.De ce am plecat de la spital?

-Pai,medicul a zis sa te duc acasa,pentru ca nu avea rost,sa ramai toata noaptea cu Dan.Zise calm,indreptandu-se spre dulapul cu pahare.Am incercat sa te trezesc,insa dormeai foarte profund,asa ca am renuntat.Si uita-ne aici.

-Aha,zic mormaind.Oricum nu imi pasa prea mult,cum ajunsesem in camera lui.Daca m-a adus si nava extraterestrilor,era un lucru bun.

Uitasem de tot.Ce facea oare Cristina?

-Cristina..zic in soapta,uitandu-ma la chipul lui.Cum s-a mai simtit aseara?

-Era foarte obosita,si am lasat-o sa doarma.Spuse pe un ton incet.

-Trebuie sa o sun mai incolo,zic ferm.Acum hai sa ne apucam sa strangem dezastrul de aici,zic aruncandu-i un zambet larg.

A afirmat din cap,apropiindu-se de mine si dandu-mi un sarut delicat pe frunte.

……

Am terminat in timp record de facut curatenie,asa ca am avut timp sa fug pana acasa si sa fac un dus.

Am sunat-o si pe Cristina,care imi daduse minunata veste ca Dan isi revenise.Vocea ei suna atat de bucuroasa,incat nu puteam sa nu fiu fericita la auzul ei.Cristina de aseara era ca o epava:pustie si trista.Insa cea de azi,era total diferita.Entuziasmata si plina de viata.Se vedea ca isi iubea fratele,iar acesta trebuia sa o pretuiasca foarte mult.

I-am promis ca vom trece pe acolo mai tarziu,si am auzit-o chicotind ca am pronuntat numele lui Robert.

Timpul trecu repede,iar eu trebuia sa fiu la Robert de jumatate de ora.Am luat rapid pe mine,un maieu alb,iar pe deasupra am aruncat o bluzita albatrsu-marin.

2 priviri in oglinda,pentru a-mi aranja parul,si am iesit pe usa.

Nu am mai batut la usa,intrand brusc in apartament.Vocile se auzeau din sufragerie,si am pasit intr-acolo.

Am ramas in fata usii,intepenita,iar privirile lor erau atintite asupra mea.Privirile tuturor erau retrase,insa a lui Robert era foarte indurerata.Un sentiment de durere imi cuprinse sufletul,cand il priveam.Inima imi incepu sa bata tare,nestiind ce se intampla.

Ce era asa de grav,incat toti se uitau asa la mine?Un gand fugitiv imi trecu prin minte,insa trebuia sa fie imposibil.

-Ce s-a intamplat?Zic cu o voce tremurata,vazand ca nimeni nu deshidea gura.Nu vorbea niciunul si presimteam care era motivul tacerii lor.De ce taceti cu totii?Spuneti ceva,ridic tonul iritata.

Robert se ridica cu greu de pe canapea,oftand si indreptandu-se catre mine.Mi-a atins usor obrazul,uitandu-se intens in ochii mei.Privirea lui era trista si plina de regret.

-Promite-mi ca vei intelege,murmura cu voce inceata.Durerea se simtea in tonul lui si un nod mi se puse in gat.Nu puteam zice nimic,asa ca am clatinat din cap.A tras aer in piept,ca si cum se pregatea,pentru ceva nu tocmai placut.Plecam peste 2 zile,spuse brusc,pe un ton sfasiat.

Atunci,cerul mi se prabusi in cap.De fapt,nu cerul,ci intreg universul.Mii de sentimente imi invaluiau inima si sufletul,la aflarea vestii.Simteam cum mici particele din inima mi se desprind si aluneca,nemaiputand fi recuperate.

Lacrimile imi curgeau necontenit pe fata,si simteam ca picioarele imi vor ceda.
-Nu!Zic ferm,inchizand ochii.Trebuia sa ma trezesc,din visul asta devenit cosmar.Seth__s_edit___by_Mihaella_MishTotul era un vis,un nenorocit de cosmar.

Linistea se asternu peste fiecare,asa ca am deschis ochii.

Realitatea ma izbi dur,cand le-am vazut acceasi expresie intiparita pe chipuri.

Privirea mi se opri pe fiecare chip din incapere.Desi nu ii cunosteam de foarte mult timp,ma atasasem de ei.Toti imi erau foarte dragi si vedeam in ochii lor ca regretau luarea acestei decizii.

Destinul se impotrivea cu desavarsire in calea fericirii mele.Totul avea sa se termine in curand.

O data ce va pleca,nimic nu va mai avea sens pentru mine.

In momentul acela tot ce imi doream era sa ma inghita pamantul.

La propriu.

Anunțuri

Responses

  1. Wow! Saraca! Trebuie sa indure totul singura. FOarte frumos! Faci o treaba foarte buna:X:X:X

    • Multumesc Melissa ca citesti:).Se vor intampla multe in sufletul ei,dupa plecarea lui Robert:).Vei vedea in celelalte capitole:*Pupici:*.

  2. super capitolul asta :X:X
    si te rog spune’mi ca vei pune capitolul urmator cat mai repede posibil 😀
    great your job :*

    • Dana,nu stiu sigur.Nu am mult timp.Abia daca ajung sa scriu 1-2 capitole pe saptamana.Incerc in weekend sa scriu cate ceva,insa cu greu reusesc.
      Te astept sa urmaresti si celelalte capitole:*Thanks:*

  3. Am scos pozele,deoarece am observat ca anumite propozitii s-au sters sau nu erau la locul lor.Le voi pune in curand.
    Scuze:).>:D<
    Kisses:*

  4. Superb ca de obicei….sunt unele faze care te iau complet prin surprindere.Abia astept celelalte capitole…:)

  5. super! stii sa ne tii in suspans! de-abia astept cap 13

  6. super cap asta :X:X:X
    sper totusi ca vor ramane impreuna :X


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: