Capitolul 14-Noapte de neuitat


“-Aaaa,scuze,zic tipului de langa Dan,pe tricoul caruia din greseala varsasem ciocolata mea calda.Ma privea cu furie si mi se facea pielea de gaina cand il vedeam.Era din gasca nenorocita a lui Dan,care isi propunea sa-mi faca mie viata grea.
-Uita-te dracului pe unde mergi,adormito!Tipa idiotul la mine,din gura lui iesind numai venin.Acum ce fac,proasto?Continua sa zbiere la mine si toata cantina se uita la noi.Imi venea sa intru in pamant de rusine in momentul ala.Dan se uita amuzat la mine,ceea ce mi se parea normal din partea lui.Lua totul ca pe o gluma.
-Imi ppare rau,zic pe un ton tremurat si milogit.
-La dracu cu parerile tale,zise luand paharul din mana mea si turnandumi-l pe bluza.Acum suntem chit,spuse pe un ton sictirit si izbucnind in hohote de ras.Ceilalti ii urmara exemplul,iar apoi intreaga cantina.
Ma simteam ca un nimic.Ce ii facusem eu de se purta asa?El era idiotul care nu se uita pe unde merge..Insa normal,cum eram mai slaba de inger,cadeam de fiecare data de proasta.
Pe usa intra Cristina,care se speriase vazandu-ma ca plang si fugi inspre mine.
-Ce s-a intamplat cu tine?Intreba pe un ton nervos,uitandu-se la mine,iar apoi la tampitii care radeau de se prapadeau.Ce dracu i-ai facut Mark?Tipa Cristina la el.Aa..mai avea si un nume idiotul.De fapt uitasem ca Mark fusese prietenul Cristinei pe la mijlocul semestrului I,insa ea ii daduse papucii.
-Ce i-am facut eu?Zise chicotind.Ce mi-a facut ea mie.Mi-a distrus tricoul de firma.Zise pe un ton infumurat,incercand sa-si stearga tricoul murdar.
-Numai tu puteai sa te gandesti la asta,ii zise Cristina pe un ton acid.De fapt,ai destul creier ca sa te gandesti macar la asa ceva?Nici nu stii cat ma bucur ca ti-am dat papucii.Nu stiu ce am vazut la tine. Zise pe un ton putin infumurat.Data viitoare,ia-te de cineva pe masura ta,boule.Se zbiera la el,nedand atentie ochilor holbati care se uitau la noi si iesind de pe usa,tragandu-ma dupa ea.”

Imi aminteam acea intamplare foarte bine,desi trecusera 2 ani de atunci.

Chiar nu ma asteptam sa il intalnesc pe Mark dupa atata timp,si reactia lui fu pe masura cand ma vazuse.Era impresionat,chiar mirat,ca nu mai eram aceeasi din liceu.Si la randul meu,nu eram impresionata ca ramasese la fel.Cu glumele lui de prost gust si aerul de infumurat.

Robert interpretase gresit faptul ca noi ne cunosteam din liceu.Am incercat sa ii explic,sa-i spun ca am fost doar colegi de liceu si dupa lunga mea palavrageala,tot ce a raspuns a fost un “aha” scurt.

Am renuntat sa mai spun ceva,vazand ca esuam.Nu ii intelegeam atitudinea;nu era nimic rau ca eu si Mark fusesem la acelasi liceu.Nu avusesem nimic de impartit,doar glumele si tachinarile care veneau din partea lui si a lui Dan.Era tacut si se uita inainte,evitand contactul cu ochii mei.

Se comporta foarte ciudat si distant.Ca si cum era…gelos?Am ras in sinea mea.

Nu puteam crede asta.Era total absurd sa se simta asa,fara motiv.
Raspunsurile la intrebarile lui Mark despre familie,despre facultate si viitor le dadeam pe un ton plictisit.I-am povestit despre cativa colegi,pe care i-am mai intalnit la facultate si despre cum e viata acolo.Imi placea la facultate;nimeni nu te cunoastea si nu prea ai ce vorbi cu ceilalti.Rar vorbeam cu cei din grupa mea despre vreun subiect anume.

In masina ziceai ca eram doar eu si Mark;Robert nu zicea nimic,ca si cum era invizibil.Hotarasem sa nu ii dau atentie,deoarece chiar nu aveam chef sa ma contrazic cu el.Reactiile lui nu aveau niciun sens;poate se intamplase altceva..si eu nu am fost pe faza?

Picaturile de ploaie se loveau puternic de geamurile fumurii ale masinii si singurul sunet care se auzea era cel al stergatoarelor.Am oftat si mi-am lasat capul pe spate,inchizand ochii.Abia asteptam sa ajung la spital sa o vad pe Cristina.Aveam atata sa-i spun si speram din tot sufletul sa fim singure.

Gandurile mele zburara departe…Copilaria…care trecuse atat de repede.As fi dat orice sa mai trec o data prin perioada aceea.

Unii oameni,cand sunt mici,vor sa creasca mari cat mai repede.Insa eu voiam sa raman pentru totdeauna copil.Sa nu stiu de griji,de probleme vietii,de destinul care la unii se punea in calea fericirii lor.

Avusesem o copilarie frumoasa si asta datorita grijii parintilor mei.Intr-adevar..am fost un copil rasfatat,insa asta nu facuse parte din comportamentul meu de acum.Imi placea sa am grija de altii,si apoi de mine.

Ii intelegeam pe parinti,mai ales cand isi faceau atatea griji pentru mine.Iar acum…era normal ca tata sa reactioneze asa.Afla ca fiica lui se intalneste cu cel mai ravnit barbat din lumea asta si crede ca o sa aiba de suferit.Insa nu era asa…nu sufeream;cel putin nu inca.Eram fericita ca il aveam pe Robert alaturi de mine,desi nu il cunosteam foarte bine.

Planuisem in seara asta sa ma documentez despre el,sa aflu cat mai multe despre viata lui,despre cariera,insa faptul ca era asa de distant si tacut.imi spulbera orice iluzie.

Asa erau barbatii?

Niciun raspuns la intrebarea asta.

Gandurile mele zburara la o alta problema.

Oare reusise mama sa-l convinga pe tata ca totul va fi bine?Oare aparuse in ziare deja ca Robert se afla aici?Si,cel mai important..oare asta ne va afecta?Pe mine nu ma interesa ce se scrie in ziare,nu aveam o cariera stralucitoare,ca vorbele false sa-mi pateze “reputatia”,insa la el situatia are exact opusa.

El avea succes si facea parte din categoria vedetelor renumite,cu bani si multe contracte pe viitor.
Si daca…va crede ca asta ii va face rau?Toate barfele si minciunile ne vor desparti?

Am hotarat sa indepartez gandul acela din minte;nu ii pasa de asta nu?

Simteam in aer,tensiunea dintre noi.Voiam sa ma cuibaresc la pieptul lui,sa-i simt caldura inabusitoare a trupului si mainile puternice infasurate in jurul meu.

Sunetul rotilor scartaind pe sosea,imi irita urechile si o frana brusca ma facu sa-mi spulber gandurile si sa ajung cu fata in scaunul soferului.

-La dracu,Mark,ma rastesc la soferul neatent.Vrei sa ne omori?Intreb iritata,in timp ce cu greu incercam sa ma ridic si sa ajung la locul meu langa geam.Am simtit mana lui Robert cand imi prinse talia,ajutamdu-ma sa revin langa el.

-Esti bine?Ma intreba pe un ton ingrijorator.

Mi-am pipait nasul,examinandu-l cu degetele sa vad daca era intreg.Nicio durere..deci e bine.

Am aprobat din cap,iar el isi retrase mainile de pe mine,mentinandu-si pozitia rigida.I-am trimis o privire incurcata,insa el nu se mai uita.

-Daca nu vrei sa ajungem la politie,mai bine ai tacea din gura,replica Mark pe un ton iritat,strangandu-si degetele in jurul volanului.

Nu intelegeam ce zicea.

-Poftim?

-Cred ca majoritatea din populatia orasului se afla la spital,zise pe un ton enervat.

Ce dracu zicea,ca nu pricepeam nimic.

-Pe limba mea,te rog.Zic ironic,dandu-mi ochii peste cap.S-a daramat mallul sau ce?De ce toata lumea e la spital?

Incepu sa rada zgomotos,oprind motorul masinii si intorcandu-se cu tot corpul spre noi.

-Tu nu stii ce efect are Robert asupra multimii,spuse cu un ranjet ironic.Trecem prin adevarate aventuri cu fanii.Dar nu stiu cum s-a aflat ca el ar putea fi la spital.Am observat cu coltul ochiului,cum Robert ii trimise o privire taioasa lui Mark,iar acesta se intoarse in pozitia de mai inainte,bombonind ceva inteligibil.

Mark exagera.Nu putea fi atat de multa lume,doar pentru Robert,nu?Cu siguranta erau si ceilalti colegi ai lui si de aceea era atata invalmaseala.

Sau daduse vreo gripa in toti?

Am dat sa deschid portiera,insa mana lui o prinse pe-a mea,strangand-o puternic,impiedicandu-ma sa-mi misc macar un deget.

-Ce crezi ca faci?Ma intreba pe un ton grav,uitandu-se intens in ochii mei.

Ce dracu’avea de se purta asa cu mine?Chiar ma durea faptul ca era atat de arogant;avand in vedere faptul ca putea fi ultima zi in care il mai puteam vedea, macar sa aiba putina consideratie fata de mine si sa ma trateze frumos.

Isi muta privirea din ochii mei,cautand in buzunarul pantalonilor telefonul.

Eu nu auzisem telefonul sunand…

Il puse la ureche,intorcandu-si inapoi privirea si privindu-ma adanc in ochi.

Vorbea incet si repede,si tot ce am inteles a fost “rezolva”.A inchis telefonul,punandu-l langa el,

-Poti sa-mi dai drumul?Mormai printre dinti.Acum cateva minute puteam sa ne transformam intr-un morman de fiare,si nu iti pasa,iar acum devii protectiv?Il intreb pe un ton rece.

Fata lui capata o expresie trista,iar ochii i se intunecara putin.Un sentiment de vinovatie ma cuprinse,insa mi-am scuturat incet capul.El trebuia sa se simta vinovat,nu eu.

-Eu chiar vreau sa ajung la spital.Continui pe o voce putin mai calma.Vii cu mine?Il intreb cu un ton cald,facand abstractie de atitudinea lui de acum cateva minute.

-Diana,nu cred ca e o idee buna sa iesi acum.Raspunse pe un ton dulce.Daca te recunoaste cineva?Putem sa asteptam pana se mai elibereaza.Spuse el zambind.

-Exista si intrari prin spate,in caz de nu stiai.Dar daca nu vrei sa mergi,ma descurc si singura,zic,bombanind.Si nu cred ca au ochelari cu infra-rosu ca sa te recunoasca de la distanta.

-Diana..interveni Mark.Robert are dreptate.Nu e prudent sa intri acum.Lumea e foarte agitata si presupun ca si ceilalti se afla aici.Nu-i asa Robert?

Mi-am dat ochii peste cap.Pe mine nu ma cunostea nimeni,asa ca puteam iesi fara probleme.

-Faceti ce vreti,le zic,deschizand portiera si iesind repede.
Aceleasi gorile stateau in fata mea,avand o figura serioasa.Un zambet prostesc mi se afisa pe fata si am incercat sa trec pe langa ei,insa unul ma prinse de umar tragandu-ma la locul initial.

-Va rugam sa va intoarceti in masina,zise tipul negru si gras.

Cum sa nu..acum eram si pazita.

-Cine esti tu ca sa imi spui ce sa fac?Ii zic pe un ton ingamfat,facand un pas lateral.Scuteste-ma,bolboresc nervoasa luand-o la fuga.

Probabilitatea ca ei sa ma prinda era minima,insa eu continuam sa fug pana cand am ajuns pe partea cealalta a spitalului.M-am oprit,aruncand o privire in spate,asigurandu-ma ca nu eram urmarita.

Chiar era culmea de acum.Sa fiu impiedicata de 2 bodyguarzi sa nu ajung la prietena mea.Poate Robert era obisnuit sa fie pazit,insa eu nu.Pentru ca nu aveam nevoie.

Ma bucuram ca ploaia se oprise,desi cerul era inca innourat si nu mai dura mult pana nu incepea din nou.

Am studiat imprejurimile ca sa stiu macar unde ma aflam.Si nu aveam habar de lucrul asta.

O cladire veche mi se afisa in fata,si era asa de intunecat afara incat ziceai ca e aproape noapte.

Simteam cum pulsul imi creste,iar senzatia de claustrofobie isi facea simtita aparitia.Cine stie pe unde ajunsesem?

Dar normal..trebuia eu sa ma comport ca un copil neascultator.Fugisem ca o proasta de aia 2,iar acum am nimerit..intr-un loc straniu si sinistru.

Ce minte bolnava poti sa ai,Diana!Nu puteai sa mai astepti putin,pana pleca multimea si acum nu te mai aflai aici?

Intr-adevar,actionasem fara sa ma gandesc.Dar chiar nu credeam ca voi ajunge in locul asta,de care habar nu aveam nimic.

Acum voiam sa fie Robert langa mine.Poate acum mai mult ca niciodata.

M-am intors pe calcaie si am pornit pe drumul pe care venisem.Picaturile de ploaie care cadeau deasupra acoperisului,se loveau puternic de tabla dura,iar sunetele dadeau senzatia de film de groaza.Mai asteptam sa vad si fantome,si putea fi un scenariu destul de bun.
Am realizat cu stupoare ca nu mai era nici urma de persoana prin jur.Masina neagra nu mai era acolo,iar multimea disparuse,

Am pierdut ceva?

Inaintez cu pasi grabiti spre intrarea in spital,deschizand larg usile si patrunzand inauntru.Mirosul de medicamente ma izbi in fata si din instinct mi-am dus degetele la nas,strangand puternic.Am urcat scarile alene,ajungand intr-un final la usa baricadata de aceeasi bodyguarzi.

Fetele lor morocanoase ma scoateau din minti,si aveam presentimentul ca o sa petrec ceva timp aici.

-Ma bucur de revedere,le zic repede,punand mana pe clanta.

Isi drese glasul,si se uita amuzat la mine.

-Nu aveti voie sa intrati,zise pe un hotarat si autoritar,punand o mana in fata mea.

Mi-am ridicat privirea spre chipul lui,incruntandu-mi sprancenele si dandu-mi ochii peste cap.

-Glumesti,nu?Ii zic,parand serioasa.Cum adica nu pot intra?

Era o greseala ..normal.

-Ordinele sefului,zise,cu un ranjet nesuferit.

Sef?Robert?

Asta era culmea.

-Si seful tau ti-a zis ca iubita lui nu are voie sa intre?Il intreb,maraind printre dinti.Nu puteam crede asa ceva,ca Robert nu ma lasa sa intru?Ce naiba era in capul lui?

Am scos telefonul nervoasa din buzunar si am format numarului lui.Dupa vreo 3 bipuri,vocea lui rasuna la celalalt capat.

-Pattison,bombanesc nervoasa.Ai bunavointa sa ma lasi si pe mine sa intru?Intreb pe un ton dur.

Usa se deschise,si aparu in fata mea cu zambetul acela molipsitor.

Era amuzant?Pentru mine nu.

-E in regula,le explica celor 2.Poti intra,imi zise,uitandu-se intens la mine.
Am trecut repede pe langa el si am ramas blocata vazand ca toata lumea era in salonul lui Dan.Ashley,Kristen,Taylor,Kellan,Cris si Mark.Toti erau acolo,fericiti si bine dispusi.

Numai eu nu aveam dispozitia necesara.

Si acum intelegeam multimea de afara…

Cristina se ridica de pe scaun,venind inspre mine si dandu-mi o imbratisare puternica.

-Diana,cat ma bucur sa te vad,zise pe un ton cald.Greu mai dai pe aici.Vocea ei parea mustratoare.

Am inceput sa rad.

-Complicatii,zic amuzata,trimitandu-i lui Robert o privire cu subinteles.Cand 2 gorile infricosatoare primesc ordin de la “sef”,care e iubitul meu si nu te lasa sa intre,e frustrant.

Toti au inceput sa rada puternic,si Robert veni langa mine,prinzandu-mi talia si intorcandu-ma cu fata la el.Contactul cu pieptul lui trimise mii de fioruri prin mine si inima imi incepu sa bata tare.Isi atinse buzele delicat de ale mele,dandu-mi un sarut moale si tandru.Mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau si am uitat si de multime,de timp,de motiv….mi-am amintit doar de faptul ca el ma iubea.Am ignorat chicotelile din jur si faptul ca lumea isi dregea glasul,lipindu-ma mai mult de pieptul lui.Intr-un tarziu,se indeparta usor,zambind,iar ochii ii erau plini de iubire.

-Luati-va o camera,zise Kelland printre hohotele de ras.

I-am aruncat o privire acida,ce-l determina sa isi inghita cuvintele.

-Am glumit doar,zise stanjenindu-se.

Mi-am intors privirea din nou spre iubirea mea,afisand un zambet in coltul buzelor.Mana lui mi-a mangaiat obrazul,si depuse un sarut usor pe crestet,murmurand un”imi pare rau”,pe care doar eu l-am auzit.

-Si mie,soptesc pe o voce inceata.I-am simtit buzele intinzandu-se intr-un zambet larg.Mi-a dat drumul,luandu-ma de mana,iar degetele noastre se impleticeau ca un puzzle perfect.

Apoi au urmat imbratisarile cu ceilalti care erau foarte calduroase.Imi va fi dor de ei;erau tare simpatici si de treaba.

Am luat un scaun,asezandu-ma langa patul lui Dan.Acesta imi trimise un zambet prietenos,la care nu m-am abtinut si i-am raspuns.

-Cum e sa-ti revezi vechiul prieten?Zise pe un ton putin infumurat si ironic.

Am inceput sa chicotesc.Putea sa se loveasca si la cap,ca tot aceleasi glume proaste le avea.

-Ma cam indoiesc in privinta”vechiului prieten”,ii zic surazand.Mai trebuie sa treaca ceva timp pana sa ma hotarasc.Da vad ca tu ti-ai expediat toata gasca din liceu prin strainatate.Ma mai astept la vreo surpriza?

Incepu sa rada,si dadu din cap in mod dezaprobator.I-am dat o imbratisare calda,si apoi i-am facut semn Cristinei sa mearga cu mine afara.

….

Si cum era de asteptat,petrecusem aproape 2 ore in cafeneaua spitalului,palavragind cu prietena mea.Telefoanele noastre sunau incontinuu,dar nu le-am dat importanta.
Inainte,petreceam foarte mult timp impreuna cu ea,insa acum nu mai avusesem ocazia nici la telefon sa mai vorbim.Weekenduri-le erau Raiul pe pamant.Noptile pierdute cu discutii interminabile,floricele si dvd-uri pe jos,si intr-un tarziu daca adormeam pe o canapea,era un succes.

Insa cand avea chef de distractie,ma tragea dupa ea printr-un club si uram lucrul asta.Si nu asta era partea cea mai rea…ci imbracamintea.Alegea niste tinute extravagante,pe care imi era jena sa le iau si in mana.

Nu puteam intelege de ce intr-un club,nu te poti imbraca in blugi,tricou si adidasi.Dar cum aveam ca prietena,pe ea,asemenea imbracaminte nu exista in dulapul ei.

Si trebuia sa suport cate o seara nenorocita,intr-un club de fite,unde toata lumea se distra si dansa.

Vremuri frumoase petrecute cu ea in timpul liceului.Insa acum..aveam facultate,servici.Abia reuseam sa ne mai intalnim.

Si acus saptamana de relaxare se termina…si maine Robert avea sa plece.Inima mi se strangea cand ma gandeam la partea asta,insa nu aveam de gand sa ma intristez acum.

Seara asta trebuia sa fie speciala…pentru amandoi.

….

Sa stau in bucatarie?Cosmar!

Ma invarteam ca o nebuna,deschizand toate dulapurile,deoarece nu gaseam usturoiul si busuiocul.Hotarasem sa pregatesc”spaghete cu fructe de mare”;mi se parea o mancare usoara si delicioasa.
Statusem aproape o ora la telefon cu mama,care imi explica reteta.Trebuia sa o chem aici;era mult mai bine.

Cat timp fierbeau spaghetele,am fugit in sufragerie pregatind masa.Farfuriile le-am asortat cu fata de masa,care era cu alb si rosu.In mijloc am pus o lumanare lunga,rosie,care se potrivea perfect cu atmosfera romantica.

Paharele de vin,le-am asezat in fata farfuriilor,iar tacamurile de o parte si de alta.Nu era ceva foarte complicat;simplu si frumos.

Am revenit la bucatarie,unde spaghetele erau deja gata.Am tocat marunt usturoiul,pe care il gasisem intre timp,si apoi fructele de mare,lasand intregi crevetii si stridiile.

Inca o jumatate de ora Diana…

Criza de timp.

Am incins uleiul in tigaie,adaugand apoi usturoiul,iar dupa cateva secunde si fructele.Le-am prajit cam 1 jumatate,inainte de a adauga busuiocul,pasta de tomate si stridiile.

Am pus pastele peste preparatul din tigaie,invartind putin,iar apoi am stins aragazul.

Mirosul pastelor imi facea stomacul sa reactioneze cam urat,si abia asteptam sa ma asez la masa pentru a manca.Am pus continutul in farfurii,apreciind cu ochiul,cantitatea.

Ok..terminasem.In mod evident,era un adevarat succes.

Iar acum partea mai dificila..cu ce ma imbrac?

Am deschis dulapul plin,cautand ceva potrivit.

Romantic si atragator?

Nu e o idee prea buna pentru mine,insa azi era o zi speciala,asa ca am apucat rochita neagra din dulap,analizand-o indeaproape.Era tipul rochiei mulata pe corp,nu foarte scurta,si cu spatele gol. Am lasat-o pe pat,inaintand spre baie pentru a face un dus.

10 minute Diana!Parca imi striga ceasul care statea linistit pe noptiera.

Stiu,stiu!

Am tras-o rapid pe mine,uscandu-mi parul si lasandu-l sa cada liber pe spate.

Am scos de la frigider sampania,grabindu-ma spre sufragerie.Bricheta nu voia sa coopereze si dupa cateva incercari bune am reusit sa aprind lumanarea.Am facut un pas in spate pentru a verifica daca totul era la locul lui.

Simplu?Perfect?Erau concluzii destul de bune din partea mea.

Oftez adanc,incercand sa elimin emotia din mine,fapt pe care nu reuseam sa il fac.

Soneria infernala se auzi si cu pasi inceti,ma indrept spre usa.Apas nehotarata pe clanta,afisand un zambet putin fortat.

Respiratia mi se accelara,iar inima imi batea foarte tare,cand l-am vazut imbracat intr-un costum negru.Avea acelasi zambet molipsitor,iar ochii lui aveau o luminita aparte.

Am incercat sa ignor fluturii din stomac,insa atunci cand il vedeam de fiecare data apareau.

M-am dat la o parte pentru a-i face loc sa intre.Imi inmana buchetul de trandafiri rosii,sarutandu-ma delicat.M-am intins pe varful picioarelor,punandu-mi mainile cu tot cu buchet in jurul gatului lui,tragandu-l mai aproape.
-Esti foarte frumoasa,murmura,inca avand buzele lipite de ale mele.

Am rosit si m-am tras incet.

-Multumesc,ii zic rusinata,si pornind cu pasi grabiti spre sufragerie,in cautarea unei vaze pentru a pune florile.

M-a urmat,iar exclamatia lui de uimire ma facu sa chicotesc.

-Arata..delicios,zise pe un ton surprins.

-Si tu te indoiai de calitatile mele culinare,zic,parand putin dezamagita.Ia loc te rog.Ii spun emotionata si incantata in acelasi timp.

Uitasem sa gust inainte mancarea;si acum imi faceam griji,cand lua furculita,infingand in preparat,iar apoi gustand.Mi-am ridicat privirea,cautand pe chipul lui vreo urma de dezgust.Un zambet ii aparu in coltul buzelor bine conturate si am rasuflat usurata.

Un inceput bun…si speram sa devina si mai bun.

Am mancat in liniste,timp de cateva minute.Pe fundal se auzea melodia lui Dario Marianelli din Mandrie si Prejudecata.Adoram cartea asta;desi personajele erau dificile si neintelese de unii cititori,eu o respectam pe Lizzy.Avea o personalitate puternica,era inteligenta si incapatanata.Mandria excesiva a lui Darcy o facea sa creada si mai mult lucrurile rele care se spuneau despre el.Tanarul aristrocat orgolios si cu caracter dezagreabil la prima vedere.O personalitate complicata,care nu se simte bine in pielea lui,insa cu un dezvoltat simt al onestitatii si integritatii.Doua orgolii care se ciocnesc cap in cap.

-Stii..incepu sa vorbeasca Robert,intrerupand linistea.Niciodata nu l-am inteles pe Darcy.E greu de patruns in sufletul lui,si nu se afiseaza deloc in multime,avand in vedere starea lui materiala.Nu putea lasa mandria la o parte si sa recunoasa sentimentele pe care le avea fata de Elizabeth?

Am ramas placut surprinsa,ca adusese subiectul despre asta.Nu credeam ca il pasionau cartile,si mai ales cele de dragoste.

-Avand in vedere faptul ca e un roman de dragoste aparut prin secolul XIX,asa era perceputa iubirea atunci.Darcy este un barbat greu de cucerit,fata de prietenul lui.Are un caracter complicat si greu de descifrat.Si fiind dezgustat de comportamentul indecent al celor 3 surori mai mici si mama lui Elizabeth,refuza sa creada ca Jane si Lizzy sunt demne de apreciat.Si relatiile economice dintre cele 2 familii a avut un rol important.Parintii cautau fetelor barbati instariti,iar casatoriile profitabile erau greu de incheiat,si de aceea Darcy l-a convins pe Bingley sa plece din Netherfield,crezand ca sora ei avea tot aceleasi interese.La inceput nici eu nu intelegeam incapatanarea lor de a nu-si exprima sentimentele,insa pe parcurs relatia lor evolueaza,intre ei aparand intelegerea si respectul reciproc.Mi se pare un roman foarte bine structurat;Austen nu s-a lasat dusa de val,adica sa descrie numai dragoste,ci si neintelegeri care pe parcurs sunt clarificate.

Deja aberam..clar.M-am uitat la chipul lui,vazand ca era foarte atent,dar nu stiu daca era doar de fatada,sau real.

-Te plictisesc,nu-i asa?Zic stanjenita,reprimandu-mi un zambet.Atunci cand e vorba despre carti,nu ma mai opresc.

-E foarte interesant cum percepi fiecare caracter,fiecare personaj.Spuse el pe un ton cald si dragastos.Se vede ca te pasioneaza cititul.

-Nu stiu ce sa zic.Nu citesc orice fel de roman.Daca ma prinde povestea,ma afund in ea tot mai mult si nu ma mai satur.Stiu ca e ciudat..dar asa sunt eu.

Muzica se schimba,iar pe fundal se prelingea o melodie romantica,ale carei acorduri se protriveau perfect cu atmosfera.Westlife-When you tell met that you love me.

Se ridica incet de pe scaun,intinzand o mana spre mine.Am ridicat o spranceana nestiind ce vrea sa faca.

-Dansezi?Ma intreba pe un ton seducator,inca avand intinsa mana.

Mi-am inghitit nodul ce se pusese adanc in gat,elimanand toata emotiile ce m-au cuprins.Mi-am pus mana intr-a lui ridicandu-ma de pe scaun.

M-a tras in bratele lui puternice,conducandu-ma pe valurile unui dans lent.
M-am lasat purtata de el,desi imi era teama sa dansez.Nu se afla pe lista lucrurilor favorite si era posibil sa-l calc.Ceea ce am si facut.

-Scuze,zic stanjenita,uitandu-ma in ochii lui.Nu ma descurc prea bine.

Mi-a zambit strengar si nu spuse nimic,continuand sa danseze.Mi-am lasat pe capul pe pieptul lui si ii simteam inima care batea regulat fata de a mea care era pe cale sa iasa.

Mana de pe spatele meu facea mici cerculete pe pielea descoperita,trimitand mii de electrosocuri pe sira spinarii.

Oare ma voi obisnui vreodata sa nu mai reactionez asa la atingerea lui?

Raspuns negativ.

-Stii,soptesc incet,azi aveam de gand sa vorbim despre tine.Si in plus,mai avem si desertul care se lasa asteptat.

-Si ce ai vrea sa stii despre mine?Spuse pe un ton moale si curios.

Chiar asa…ce voiam sa stiu?

-Aaa…pai..zic balbaindu-ma.Nu stiu..despre tine.Totul.Concluzionez rapid,ridicandu-mi capul si uitandu-ma la chipul lui frumos.

Ochii lui s-au intalnit cu ai mei,eclipsandu-i in totalitate.Si iar eram ametita de intensitatea privirii lui.Si din nou sirul gandurilor imi era incomplet,iar respiratia mi se zdruncina din ce in ce mai mult.

Melodia se terminase,insa corpurile noastre nu mai voiau sa se desparta.Continuam sa ne miscam pe un ritm nesimtit.Neauzit.

-Seara asta sigur nu o voi uita,zic serioasa,privindu-l drept in ochi.Chiar daca va fi ultima..vocea mea sunase sparta la sfarsit.

-Nu sunt asa de sigur daca va fi ultima,zise,luandu-mi fata in maini.

Nu am mai apucat sa zic nimic,deoarece isi presa puternic buzele peste ale mele.Dulceata lor imi rezolva orice nelamurire si speram ca va urma ce voiam eu.

Mainile lui alunecau pe gatul meu,coborand pe umeri apoi pe coapse.Focul din mine devenea o caldura inabusitoare,iar corpurile noastre doreau mai mult.

Camera mea?Aproape…

Am zambit discret,luandu-l de mana,conducandu-l intr-acolo.
Sacoul lui era deja pe jos,atunci cand am inchis usa si am inaintat spre marginea patului.Se lasa pe mine,presiunea lui nedandu-mi prea mult sanse,in descheierea nasturilor camesei.

Respiratia parea sa mi se fi oprit atunci cand mainile lui fierbinti se plimbau necontenit pe pielea mea goala,si buzele lui depuneau mici saruturi pe gat si piept.Ne-am lasat purtati de dragostea infinita si dorinta care ardea neincetat in noi.

Rectific ce am spus mai devreme.

Noaptea asta va fi de neuitat.

Anunțuri

Responses

  1. Stiu ca am zis ca il pun ieri.Am avut probleme cu pc’ul,insa am avut noroc ca il salvasem si pe laptop.
    Sper sa nu va dezamagesc.:)
    Daca va place sa cititi carti,va recomand sa luati:Mandrie si prejudecata de Jane Austen.Si celelalte carti de ea:Ratiune si Simtire,Emma sunt foarte frumoase.
    De asemenea mai sunt cateva pe care le am la suflet,si daca vrei sa le stiti,imi spuneti si pot sa vi le recomand cu placere.
    Sunt niste carti care mi-au placut foarte mult.
    Si niste melodii pe care le-am ascultat si m-au inspirat:).
    Axel Fernando-Amo
    Westlife-Unbreakable
    Westlife-When you tell me that you love me.
    Glenn Mederios-Nothing’s Gonna Change My Love For You.
    Eu sper sa va placa capitolul,desi a venit cam tarziu.
    Pupici si astept parerile voastre:*
    Georgiana

  2. cum sa ne dezamagesti? glumesti? e soper :X:X:X:X
    deabea astept si umr cap :X:X:X

  3. De’a dreptul superb :X.A meritat asteptarea :X :))).
    Asteptam cu nerabdare urmatorul capitol :X.Daca ai putea aproxima cand il vei posta ar fi perfect,pt a stii cand sa intram sa’l citim :D.
    Great your job ! >:D<

    • Ma bucur sa ti-a placut Dana.Daca se adevereste zvonul,ca ne dau liber de miercuri..cred ca pe joi sau vineri.Insa nu pot zice exact.Dar la sfarsitul saptamanii.

  4. E minunat! :X Pot sa dorm linistita la noapte 😀 Doar ca.. deja astept urmatorul capitol :)) Ador ficul asta :X Si imi place foarte mult cum scrii :X Chiar ai talent :X Pupici :*:*>:D<

    • Crynna>:D<.Esti o scumpa.Ma bucur ca iti linistesc noptile:)).
      Inca nu sunt sigura cu urmatorul capitol,dar e posibil sa vina mai devreme..nu stiu nici eu:).Te mai astept pe aici cu pareri:)

  5. ce frumos :X si eu ador „mandrie si prejudecata” si o admir enorm pe lizzy :X. my fav character :X.
    si cina si dansul lor si tot…foarte foarte frumos :X

    • Eu am citit-o printr-a 8 cartea.iar acum recent mi-a venit dor de ea si am recitit-o.Si intr-adevar merita citita.
      Esti o dulce Kris si iti multumesc ca citesti:*.
      Kiss you:*

      • a.da..si eu am citit-o de mult.. nici nu mai stiu exact cand. 🙂 poate o voi reciti si eu intr-o zi 🙂 :X

  6. Super! Bravo! Mi-a placut foarte mult acest capitol. Spor la scris in continuare:X:X:X

  7. Cata pasiune pe capul lor:> :))) foarte frumos,mi-a plcut:X
    „-Nu sunt asa de sigur daca va fi ultima…” cum adik?/:) are de gand sa mai stea:>?

    • Totul e posibil Cathy:).Vei vedea in capitolul urmator.:*
      Pupici:*

  8. Foarte frumos capitolul!Imi place foarte mult cum scrii.a fost foarte romantic,cu cina si dansul.Mi-a placut ca ai adus vorba despre Mandrie si prejudecata(o carte foarte frumoasa).am citit-o si eu.Spor la scris in continuare!

    • Buna Andreea:).Ma bucur ca ti-a placut si sper sa citesti in continuare:).Multumesc.
      Kisses:*

  9. next? :”>

    • Mii de scuze:).Va aparea in seara asta sau maine dimineata:*.Va rog sa ma iertati dar chiar nu am avut cum sa mai scriu.

  10. Genial capitolul asta ! …

    >:D:D:D:>:>

    Urm cap pe cand ??? …:D:D:D ….
    Daca ai timp citeste si ficul meu … please !

    Ms anticipat ! :*:*:*
    Spor la scris in continuare 😀 ….

  11. so…ia uite cine vorbea de intarziere:-w…ti s-au urcat portocalele la cap[-(
    sa stii ca astept:>:*

    • Vaii Cathy:)).Nu spune despre asta[-(.Ma bucur ca astepti…daca mai stai pe chat:)),cred ca spre dimineata ajunge si capitolul:))>
      Pupici:*

      • mai stau, mai stau:> nu stiu daca pana la dimineata:-„…si nu mai zic nimic despre asta:)). >:D<:*

  12. Am glumit.Scriu o propozitie si pe chat si la capitolul..deci iti dai seama ca sunt cam busy:)).
    >:D<


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: