Capitolul 15-Regrete


Soarele batea in fereastra balconului,iar perdele erau prea transparente ca sa-l retina,asa ca raze lejere se reflectau pe fata mea. Am strans la piept cearsaful alb infasurat in jurul meu,tragandu-l pe fata.

Inca 5 minute.

Am simtit degetele lui mangaindu-mi delicat obrazul si am zambit somnoros,deschizand ochii.

Chipul lui era tot un zambet si am ramas in liniste,uitandu-ne unul la celalalt.Ma cufundam tot mai mult in albastrul infinit al ochilor lui,iar gandurile mele zburau la noaptea trecuta.Imi aminteam fiecare atingere,fiecare sarut,existam doar “eu si el”.

Rasuflarea lui imi atingea obrazul si am tras aer in piept inspirand mirosul dulce.Am oftat lasandu-mi capul pe perna.

-Buna dimineata.Imi sopteste usor,lipindu-si buzele de fruntea mea.Un zambet stupid mi se afisa pe fata si nu puteam rezista impulsului de a ma lipi de corpul lui.

-Exista”foarte buna dimineata?Zic chicotind,ridicandu-mi o mana si plimband-o prin parul lui ravasit.Merita sa fiu trezita asa in fiecare dimineata.Daca esti aici.Imi ingrop fata in umarul lui,sarutand delicat.

Imi ridica barbia cu un deget,trecandu-si usor buzele peste ale mele.Si cum voiam mai mult,m-am bosumflat ca un copil atunci cand s-a retras.

-E devreme…zic ridicand o spranceana si zambind strengar.Mai puteai zabovi putin.Incercam sa par seducatoare,insa imi iesi mai mult un mieunat.

Eu si romantismul.Doi poli diferiti.

Nu zicea nimic,doar ma privea in ochi putin amuzat.Imi ridic capul,sprijinindu-ma intru-un cot.

-Am ceva pe fata?Zic serioasa.

-Nu e nimic,doar ca…zise,intorcand capul si luand ceasul de pe noptiera.E ora 12,zise chicotind.

Ceasul asta e inainte…nu putea fi 12,nu?

-Nu functioneaza bine,zic,luandu-l din mana lui si rasucindu-l pe toate partile. Nu stiu ce e cu el,spun pe un ton putin incurcat,ridicand din umeri.

Isi dadu ochii peste cap si incepu sa rada puternic.

Sau nu?

-Vaiii.Zic,dandu-ma jos din pat si cautand cu ochii ceva cu care sa ma imbrac.Trebuie sa strang in sufragerie.Vorbeam repede si agitat.Am apucat cearsaful,infasurandu-l peste mine,ducandu-ma direct spre sifonier.Trebuie sa iti faci bagajele si tu acum ma trezesti?Cautam cat mai repede un tricou si o pereche de pantaloni care sa ii iau pe mine.

-Nu mai plec,zise serios.Adica..cel putin nu azi.

Unde naiba sunt tricourile?Bombaneam singura cu capul printre multimea de haine.

Pamantul catre Diana!A zis ca nu pleaca.

Un colt din creierul meu memorase informatia,insa imi dadusem seama prea tarziu.

Ma opresc din cautat,intorcandu-ma spre el,avand un zambet prostesc pe fata.

-Tu vorbesti serios?Zic fara suflare,facand pasi repezi spre pat si sarind langa el.Dar cum?Si ceilalti mai raman?

El clatina din cap,zambind.

-Am vorbit cu regizorul,incepu sa zica.L-am convins ca ar trebui sa mai ramanem cateva zile si sa ne bucuram si noi de relaxare.Cu filmarile nu suntem in urma,asa ca mai puteam sta.Si profitand de concediul tau care e pe terminate,vom merge la munte.Si vor veni si Dan si Cristina impreuna cu ceilalti colegi ai mei.Deci..ar cam trebui sa iti faci bagajele,caci diseara plecam.

Puteam fi naufragiati pe o insula pustie,ca nu imi pasa.Eram cu el,si doar asta conta.

-Nu-mi vine sa cred,zci emotionata.De ce nu ai zis mai devreme?Il mustru putin.

-Nu eram foarte sigur de asta,asa ca nu voiam sa-ti fac sperante desarte.Azi dimineata m-a sunat Kellan si mi-a dat vestea cea buna.Vor veni si ei ma tarziu,ca sa plecam.

-Si de ce nu m-ai trezit?Zic,oftand.

-Dormeai prea frumos ca sa iti stric somnul.Spune pe un ton dulce,luandu-mi ambele maini intre ele lui si uitandu-se la bratara din jurul incheieturii mele.Insa soarele si-a facut datoria,zise,ridicandu-si fata cu un zambet.
I-am dat un sarut moale,alunecand cu grija din patul cald si indreptandu-ma spre baie.Aveam mare nevoie de un dus pentru a ma relaxa.

***

Tragea alene dintr-o tigara pe balcon,atunci cand am iesit din baie.Am observat ca se schimbase;o pereche de blugi cam gauriti,si un tricou alb.M-am apropiat cu pasi inceti de usa balconului,insa l-am vazut cum isi scoate telefonul,raspunzand nu prea amabil.Se pare ca nu eram singura care nu agrea telefoanele.Cel putin eu le detestam;mai ales cand se trezea cineva sa fie matinal.

Desi usa era inchisa,puteam percepe cat de cat nervozitatea din tonul vocii.Am avut impresia ca mi-am auzit numele,insa cu siguranta era de vina prostul meu auz.

Hotarasem sa fac patul,lasandu-l pe el sa-si continuie conversatia;era deja 1 si eu nu aveam nimic pregatit.

Am terminat de aranjat patul cu asternutrile lui albastre pe care le adoram,si m-am indreptat spre usa,deschizand-o in larg.Aerul cald mi se rasfranse pe fata,iar cand i-am intalnit privirea,aveam un presentiment ciudat.Avea ochii retrasi si buzele stranse intr-o linie dreapta.Avea o cuta putin vizibila intre sprancene,iar expresia fetei era una de necitit.

-S-a intamplat ceva?Intreb cu o voce calma,desi nu paream sa fiu a fi in starea asta.Deja ma gandeam la ce era mai rau.Va pleca..eram sigura de asta.

S-a apropiat de mine,luandu-mi fata cu ambele si uitandu-se fix in ochii mei.

Deja panica se facea simtita,si asteptam sa zica cuvintele.

Sa ma prefac bolnava?Poate asa mai statea…

Sau nebuna?

La naiba.

-Doar promite-mi….,incepu sa zica.

Stiam ce va urma.”Ca vei intelege”.Scenariul despartirii era deja format si publicat.

-Ca nu vei crede niciodata ce se scrie in ziare,spuse,uitandu-se nedumerit la mine.

Aaa.Asta era.

Am rasuflat zgomotos si fiecare particica din panica se retragea invinsa.

-Am aparut in ziare?Zic amuzata.Si ce e cu asta?Mii si mii de oameni apar in ziare.

Se uita la mine de parca eram nebuna.Aveam obiceiul de a spune multe fara sa-mi dau seama,dar acum nu intelegeam motivul ingrijorarii lui.

-Tu nu intelegi gravitatea situatiei,zise rece,dandu-mi drumul si iesind din balcon.

L-am urmat pana in camera,unde s-a asezat pe pat cu capul in maini.

-Daca te deranjeaza atat de mult ca s-a scris despre relatia noastra,am sa neg totul.Daca asta iti afecteaza cariera,atunci prefer sa mint, decat sa imi arunci in fata ca sunt vinovata,zic pe un ton mai ridicat.

Am tresarit cand s-a ridicat deodata,venind inspre mine.Avea maxilarul inclestat si ma privea fix.

-Poftim?Incepu sa se rasteasca,prinzandu-ma de mana.Tu crezi ca mie imi pasa ca s-a scris despre chestia asta dintre noi?

Chestie…dintre noi.

Mi-am smuls incheieturile din stransoarea lui,facand doi pasi in spate.Si-a marit ochii de uimire si o urma de neliniste ii aparu pe chip.
-Totul pentru tine a fost o chestie?Zic pe un ton stins,cu durere.Trebuia sa ma astept la asta…Imi pare rau ca nu am fost prea buna…

Nu raspunse nimic;doar isi lua o tigara,aprinzand-o si tragand cu ura din ea.Se plimba in cerc ca un urs prins in cusca;ma ametea.L-am lasat sa-si verse amarul cu nenorocita aia de tigara.

Cuvantul”chestie”imi ramanea lipit de creier.

“Nu mai fi asa de paranoica!”,tipa o voce mica din constiinta mea.”A zis-o la nervi;e ingrijorat din cauza ta!”.

Si cat voiam sa o cred.

Linistea dintre noi devenea stanjenitoare,si voiam sa ies de aici.Daca va crede ca asta ne va afecta,atunci…nu va fi bine.Pentru mine.

-Nu voiam sa sune asa,zise pe un ton mahnit.Se simtea durerea din vocea lui si regretul.Mi-am luat privirea de la el,uitandu-ma in pamant si dand cu piciorul in covorasul rosu.

-A sunat asa cum trebuia,zic,convinsa.E normal…ai in jurul tau atatea femei cu succes,cu un viitor stralucit in fata;ai de unde alege.Eu ce iti pot oferi?Nimic.

Si era adevarat.De la inceput am avut presentimentul ca totul se va termina prost.Ca totul fusese o distractie pentru el.Ce dracu’;e actor,si-a jucat rolul foarte bine.Rolul de papusar.
Si totusi…totul parea ca vine din inima.Fiecare cuvant,atingere,sarut.Toate veneau de la sine;insa se pare ca ma inselasem.

Iar liniste….L-am privit,in timp ce se gandea intens la ceva.Ca si cum medita.

Si-a intors privirea spre mine,facand cativa pasi.Nu stiu din ce prostie sau din cauza creierului meu prost,am facut un pas in spate.

A ramas pentru un moment blocat,vazand reactia mea.

“Imbecilo!”Acum va crede ca ti-e frica de el.”

-Exagerezi,zise pe un ton rece si distant.Cum poti sa zici asta?Crezi…

-Eu exagerez?Il intreb incurcata.Tu chiar crezi ca mie imi pasa ce se scrie prin toate revistele de scandal?Pot sa se duca naibii cu barfele lor cu tot.Pe mine nu ma afecteaza cu nimic,insa daca tu crezi ca afecteaza relatia dintre noi..,asta daca o consideri o relatie.

-Nu vreau sa suferi din cauza mea,zise pe un ton stins,vinovat.E de ajuns ca ma chinuie pe mine;nu vreau ca si altcineva apropiat mie sa aiba parte de asta.Stiu ca am reactionat ca un imbecil,si ai toate motivele sa stai departe de mine,insa te rog sa ma intelegi,doar atat.Te iubesc prea mult,ca sa te pierd din cauza asta.

Era atata sinceritate in vocea lui,incat iti era imposibil sa nu il crezi.Doar nu aveam o inima de gheata nu?

Nu puteam rezista impulsului de a sari in bratele lui,sa vada ca nu trebuia sa-si faca griji pentru nimic.Sa ii arat ca il iubesc la fel de mult si ca nu vreau sa ne desparta niste prostii scrise in ziare.

M-am apropiat de el,luandu-l de mana.Si-a ridicat privirea,uitandu-se cu ochii tristi si plini de regret.

-Am vorbit de atatea ori despre asta,si stii ca nu imi pasa.Zic pe un ton cat se poate de normal si firesc.Si oricum,ce poate fi asa de rau?Vor scrie minciuni,insa se vor uita.

-Iei lucrurile prea usor in serios,Diana.Te vor urmari ca pe un infractor.Crede-ma ca stiu ce vorbesc.

-Bine bine.Ii zic repede.Nu are rost sa mai vorbim despre asta.Trebuie sa ne pregatim,zic,cu un zambet strengar.

M-a strans la pieptul lui,lipindu-si delicat buzele de ale mele.Mi-am infasurat degetele in parul ravasit tragandu-l mai aproape.L-am auzit gemand usor,cand si-a mutat buzele pe gat,tot coborand.
Gata..deja ma pierdeam din nou.Repetam in gand o lista cu niste cumparaturi pe care aveam de gand sa le fac inainte sa plecam.

-Pasta de dinti,hmm,sapun,aaaa….nici nu mi-am dat seama ca spuneam totul cu voce tare,decat atunci cand si-a ridicat fata,uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata si un zambet in coltul gurii.Aaa..uhmm..repetam lista pentru cumparaturi?Zic,pe un ton motait de copil alintat.Cumparaturi pe care trebuie sa le fac acum.Spun repede,punand capat idioteniilor ce ieseau din gura mea.

Izbucni intr-un ras puternic,genul acela de ras la care nu te puteai abtine sa nu raspunzi.Si asa ne-am trezit amandoi razand de prostiile mele,evident.Stagiul de gradinita?Cu siguranta eu eram pe aproape.

-Uite pentru asta te iubesc eu,zise,dupa ce se oprise din ras.

-Pentru cumparaturi?Intreb printre hohotele de ras.

-Iubesc tot ce e legat de tine,zise pe un ton dulce.Deci si cumparaturile,desi nu prea te vad entuziasmata de tema asta.

Aici a nimerit-o.Preferam sa fac aprovizionarea frigiderului decat a dulapului.Insa la ambele nu aveam multa rabdare.

-Vrei sa merg cu tine?

Nu-mi place sa fiu insotita la cumparaturi.Dar el nu avea sa stie asta.

-Pai…,zic balbaindu-ma.Nu e nevoie;o sa ma uit dupa cateva lucruri…stii tu,de-ale femeilor.Oricum nu stau mult.Nu imi vei simtit lipsa.

Unde pusesem portofelul?

-Pleci acum?

-L-am gasit,zic victorioasa,ridicand in aer chestia de piele cu bani.Acum plec.De ce?Zic repede,trecand pe langa el.

-Nu te duci singura,zise,scotandu-si telefonul si tastand rapid un numar.

-Pai daca tu nu mergi,normal ca ma duc singura,ii spun in timp ce ma incheiam la sireturi.

Soneria suna.Hmm..cine putea fi?

Mi-am luat haina pe mine si am deschis usa.

Ahh..”gorila”aia cu fata de bufnita statea in pragul usii.

-Robert,vezi ca te cauta…aaa…

-Sam,zise Robert de langa mine.Va merge cu tine pana la magazin.

Am inceput sa rad,dand sa ies.

-Magazinul e la doi pasi,Robert.Ma descurc pana acolo,ii zic chicotind.Nu am nevoie de …Sam?

-Fa asta pentru mine.

-Fii serios,ii zic,pufnind.Nu merg cu el nicaieri, Robert.

-Nu fi incapatanata Diana si fa ce iti spun.E spre binele tau.

Nu il suportam pe asta.Sam sau cum ii spunea.

-Fie.Imi ramai dator.Am plecat.Ii zic,dandu-i un sarut rapid,luand liftul.

Mai era si gentleman pe deasupra Sam asta.Imi tinu usa liftului deschisa pana am intrat.

Am iesit din bloc,iar soarele dulce al toamnei ma incalzea.O masina neagra,impunatoare,era parcata in fata scarii.

Sam a inaintat spre ea,deschizand usa.

Am inceput sa rad.

-Luam masina pana la magazin?ii zic printre hohote.E aproape.Mergem pe jos.

-E pentru siguranta dumneavoastra,zise pe un ton indiferent de parca ii pasa tare mult de mine.Puteam sa cad si intr-o groapa;o grija avea el.

-Intr-adevar,esti intr-un adevarat pericol pe strazile astea.Zic ironica.Ma duc singura,si am inceput sa inaintez cu pasi grabiti.

-Acoperiti zona 1 si 2.Ma duc cu domnisoara pe jos.Murmura intr-o casca pe care eu nici macar nu o observasem.

Stai putin!

Zona 1,2?Oo..da..asta imi suna a film cu politisti.

Am mers in liniste timp de cateva minute bune.
Ce dracu?

In fata usii magazinului stateau inca doua gorile,insa nu aveau fata de bufnita,ci de maimute.

-Securitate nationala?Intreb,pe un ton iritat.Sunteti asa de exagerati.

M-am uitat urat la cei doi din usa si am intrat.Sam m-a urmat si el,insa asta era o prostie.

-Halal acoperire,ii zic,pufnind.Ce crezi ca va crede lumea daca ma vede cu tine dupa mine?Ori esti vreun terorist ori sunt eu o vedeta internationala,care are nevoie de garda de corp.Si cu siguranta va fi prima optiune.Mai bine ramai langa prietenii tai.Promit ca nu stau mult.

Am rasuflat usurata pentru faptul ca nu s-a impotrivit.

Si chiar nu aveam de gand sa stau mult.Daca voi intarzia va fi din cauza aglomeratiei la casele de marcat.

Am luat un cos,si am inceput sa umblu prin rafturile magazinului.

Taiam in gand lucrurile de pe lista invizibila,uitandu-ma in cos ca sa fiu sigura ca am luat totul.M-am oprit pe la carti si reviste,curioasa fiind de noile aparitii.

Langa mine erau 2 tipe cu o revista in fata,asa ca am trecut pe langa,aruncand un ochi peste ce citeau ele.Titlul scris cu litere mari:Misterul fanei cuplate cu Robert Pattinson!Vezi detalii la pagina 18.

La naiba.Mi-am intors imediat fata spre raftul cu reviste cautand pe cea cu pricina.Nu am gasit doar una,ci zeci de reviste avand acelasi titlu pe coperta,,sau ma rog,diferit.

-Cum a putut Rob sa se uita la tipa asta?Zise plina de dezgust una dintre alea doua tipe.Uita-te si tu!Ce noroc a avut nenorocita.

Am apucat repede o revista,punandumi-o deschisa in fata,cu gandul sa ies deghizata.Si halal deghizare.De abia daca am facut 2 pasi,si am dat peste cineva.

Stiam ca sunt proasta,dar mai rau de atat?

-Scuze,zic in soapta,ridicandu-ma repede.

Grozav..acum stateam si la picioarele unui tip pe care nici nu-l cunoasteam.

-Esti bine?Ma intreba pe un ton calm.
-Acum da….dar peste ceva timp nu,ii zic intorcandu-ma spre fetele alea care se uitau ba la mine ba in revista.Si prvirile lor nu ma prea avantajau.Cu siguranta erau fane innebunite de-a lui Robert si nu aveam de gand sa scap cu bine de ele.

-Heii..tu nu esti tipa care umbla cu Robert Pattinson?Zise brusc,baiatul de langa mine.

Bun spirit de observatie..dar nu mergea in situatia asta.

-Nu vezi bine,ii zic cu raceala.M-a uitam prin jur,si puteam simti privirea tuturor pe chipul meu.Am rasuflat usurata cand l-am vazut pe Sam intrand pe usa magazinului.

De data asta ma bucuram ca il vad.

Am inceput sa sar,cu mainile prin aer,facandu-i semne.Oricine ma vedea credea ca sunt nebuna,si nu mai aveam mult si atingeam pragul asta.

-S-a complicat treaba,zise,luandu-ma de brat,tarandu-ma afara din magazin.

Si preferam al naibii sa raman cu 2 fane innebunite decat sa trec prin multimea de aparate care era afara si incojurase magazinul.

-E adevarat ca il inselati pe Robert Pattinson?Ma intreba unul dintre ei,postandu-se in fata mea,cu microfonul in mana.

M-a bufnit rasul,si voiam sa ii zic vreo doua vorbe nu prea frumoase,insa Sam ma tara ca si cum as fi fost o carpa si m-a impins in masina.

Cam brutal…

Si la naiba cu lucrurile din magazin.Chiar voiam parfumul ala…daca il aveam la indemana,cu siguranta l-as fi incercat pe reporterul ala.I-auzi!Il insel pe Robert?

Asta chiar era amuzant…

Masina porni in tromba,scartaitul rotilor pe sosea afectandu-mi auzul.

-Vreau sa ajung intreaga acasa,ii zic lui Sam.Ai putea sa mai micsorezi viteza.

L-am observat prin oglinda retrovizoare cum mi-a trimis o privire nu prea draguta si am inghitit in sec.Morocanos tip.

Am ajuns in timp record acasa.In spatele nostru mai opri o masina neagra la fel ca aceasta de unde coborara inca 2 matahale.

M-a enervau si in acelasi timp ma inspaimantau.Era nevoie de atata protectie?

Cum ziceam..prea exagerat.

….

Terminasem de facut bagajele,si il asteptam pe Robert in sufragerie cu ele deja pregatite.Cristina ma anuntase ca va ajunge in curand cu ceilalti.

Telefonul imi suna.Trebuia neaparat sa schimb ringtonul.Deja ma plictisisem de el.

-Nu mai urc sus,zise Cristina.Coborati voi ca sa mergem.

-Ok.Vin imediat.

Mi-am luat bagajul si am deschis usa.Robert statea in fata mea cu degetul aproape de sonerie.

-A ajuns toata lumea,ii zic vesela.Hai sa mergem.

Am ramas mirata vazand ca el are doar un geamantan micut si chitara.

-Doar atat ai tu?Ii zic surprinsa,in timp ce intram in lift.

-Celelalte sunt deja in masina.

-Aha.

Am coborat scarile blocului si am vazut pe Cristina topaind de fericire.

-Au venit si porumbeii,zise Kellan razand.

I-am salutat pe toti,iar apoi Cristina veni langa noi.

-Deci..incepu ea sa zica.Uite cum facem.Vom merge la Sinaia,unde avem inchiriata o vila doar pentru noi.Am vorbit cu cei de acolo si vor fi discreti.Adica nimeni nu va sti ca voi veti sta acolo.Daca vor fi zvonuri sau altceva,vor fi negate.Acum,sa ne organizam.

Semana ca o educatoare care se duce cu elevii in excursie.

-Kristen,Ashley si Diana,vor veni cu mine,iar baietii se vor duce cu Dan.Daca vreti sa faceti popasuri sunati-ne si oprim si noi.Bagajele vor fi aduse de altcineva,asa ca,astea fiind spuse ne vedem la destinatie.Acolo vom mai stabili ce facem,desi o sa ajungem
tarziu si o sa fim obositi.

Hmm..unde era Mark?Nu venea si el cu noi?

M-am dus langa Robert ca sa imi iau la revedere si l-am intrebat in soapta.
-Mark nu vine?

-El va aduce bagajele,zise,dandu-mi un sarut moale pe buze.

-Diana,hai odata.Aveti timp cand ajungeti sa va iubiti,striga Cristina din masina.

-Trebuie sa plec,altfel am de furca cu ea,ii zic chicotind.

-Ne vedem acolo.Aveti grija.

-Si voi,spun in timp ce ma urcam pe scaunul din fata al masinii.

…..

Deja puteam vedea muntii aratosi plini de zapada,desi era intuneric si cum incet incet isi faceau aparitia pensiunile si vilele de lux.Facusem mai bine de 4 ore cu masina si deja voiam sa il vad pe Robert.

Inspirata am fost sa iau in rucsac niste gustari si cateva batoane de ciocolata,deoarece intre timp ni se facuse foame si fiind pe autostrada nu aveam unde sa oprim.

-Mai avem mult?O intreb pe Cristina in timp ce stateam la o coada infernala de masini.

-Ai rabdare Diana,zise chicotind.Te vei revedea cu Robert peste jumatate de ora.Daca faci asa acum,atunci cand va pleca,cum va fi?

-Nu stiu,zic,oftand.

-De ce nu vii cu noi,Diana?Ma intreba Ashley din spate.Cred ca Robert s-ar bucura foarte mult daca ai merge.

Nu aveam cum sa plec…

-Nu pot Ashley,zic,intorcandu-ma spre ea.Aici am facultate,servici.Nu le pot lasa balta deocamdata.Sunt in primul an de facultate si am muncit mult ca sa ajung aici.Normal ca imi doresc sa fiu alaturi de Robert,dar inca nu se poate.Daca lucrurile vor decurge bine,si voi reusi ce mi-am propus,atunci e posibil sa ne revedem.Dar inca nu promit nimic.Nici eu nu stiu ce se va alege de mine,asa ca vom vedea ce se va intampla.

-Ce vrei sa spui?Interveni Kristen.Exista o posibilitate sa te duci in America?

-Exista…una,ii zic nehotarata.Eu va spun,dar promite-ti sa nu-i ziceti nimic lui Robert,da?Nu e ceva sigur,insa eu sper din tot sufletul sa se intample.

-Spune odata,Diana.Zise Cristina agitata din cauza aglomeratiei.Nu se mai termina odata?Murmura ca pentru ea.

-Seful meu m-a recomandat unui cunoscut contabil din strainatate,laudandu-ma pentru rezultatele mele si experienta pe care o am,desi sunt tanara.Acesta mi-a propus sa merg sa lucrez cu el acolo,insa eu am zis ca inca nu sunt pregatita sa plec undeva unde nu cunosc pe nimeni.A spus ca va reveni sa vada decizia mea,insa se pare ca a uitat sau a gasit pe altcineva.Fata”Dura”,seful meu,m-a asigurat ca va veni,dar eu nu sunt asa de sigura.

-Ce bucuros va fi Robert,zise Ashley entuziasmata.M-am incruntat la ea.Scuze,nimic lui Robert,spuse razand.

-Am ajuns,zise victorioasa Cristina.

In sfarsit.

M-am uitat pe geam si am ramas cu gura cascata.Intr-adevar…lux total.

I-am vazut pe baieti oprind si coborand cate unul din masina.Toti admirau privelistea si parca ii vedeam cum inspirau aerul proaspat de munte.Si ca atmosfera sa fie si mai placuta din cer au inceput sa cada fulgi mari si albi.

Am oprit in spatele lor si am zburat rapid,deschizand portiera.Gheata nenorocita mi s-a prins in scaun si am reusit sa cad direct cu nasul in zapada mare.

Halal noroc aveam.

Cristina incepu sa rada si am auzit-o zicand ceva de genul:”disperat-o”,apoi inchizand portiera.

-Esti bine?Ma intreba amuzata Cristina,dupa ce ma ajuta sa ma ridic.Am inceput sa ma scutur de zapada.

-Un inceput bun,zic mormaind.Primul meu contact cu zapada din acest an.Ce poate fi mai frumos decat asta?Ii zic ironic pornind inspre ceilalti.

L-am vazut pe Robert abia abtinandu-se sa nu rada,insa ceilalti nu mai puteau rezista.

-Mai pastrati-va pentru mai incolo,le zic,sarcastic,cu o voce amuzata.L-am luat pe Robert de mana,mergand spre cele 4 persoane care ne asteptau in fata usii.

-Bine ati venit,ne ura o doamna in jur de 38 de ani,cu parul negru si nu foarte inalta.Langa ea,un domn,care presupun ca era sotul ei,ne-a oferit cate un pahar de vin fiert.In dreapta lui,o tanara cam de varsta mea.blonda,tinea o tavita cu prajiturele.Avea un corp de fotomodel si era chiar frumoasa.Cred ca erau fiica lor.

-E o onoare pentru noi sa avem asemenea personalitati aici,zise barbatul pe un ton amabil,de gazda primitoare.Speram sa va simiti bine.Poftiti inauntru.Ne zise,dandu-se la o parte.

Locul era …minunat.Nu aveam cuvinte sa descriu cat de frumos era structurat si mobilat.

Ochii mi se plimbau de jur imprejur pana cand mi s-au fixat de fata aia blonda.Era intr-adevar foarte frumoasa.Avea un par lung,drept si ochii verzi.Ma privea fix si in gand mi-a venit vorba aia:daca privirea ar ucide.Cu siguranta as fi fost moarta si ingropata.

Apoi ochii ei s-au mutat pe Robert,care era langa mine avand o mana in jurul taliei mele.

Si aveam un presentiment foarte ciudat in legatura cu tipa asta.Nu stiam ce este,dar ma simteam foarte incomod.

-Cred ca sunteti obositi,zise doamna.Karina,condu-i la camerele lor.

Aceasta dadu din cap si ne facu semn sa o urmam.

Eram foarte nelinistita si Robert simti asta.

-S-a intamplat ceva?Ma intreba in timp ce urcam scarile.

-Nu..,zic pe un ton incet,ca si cum paream obosita.Doar mi-e somn atat.

Mi-a dat un sarut pe frunte,intarindu-si stransoarea in jurul meu.Eram fericita ca il aveam langa mine,dar acel sentiment nedefinit persista in sufletul meu.

Dupa ce ne-am luat fiecare camera,Karina ne-a urat noapte buna si a plecat.

Era ceva in neregula cu fata asta.

Sau poate doar creierul meu?

Camera lui Robert era langa a mea,asa ca l-am sfatuit sa mai stea cu mine.

Cand am iesit din baie,l-am gasit intins pe pat cu mainile sub cap si uitandu-se in tavan.Am inchis usa baii,iar privirea lui s-a mutat spre mine,avand un zambet micut in coltul buzelor.

I-am zambit si eu,apropiindu-ma in pat si alunecand repede langa el.Si-a pus o mana dupa gatul meu tragandu-ma mai aproape.

Caldura trupului lui ma linistea,iar ochii aproape mi se inchideau.Un cascat micut imi scapa printre buze si l-am auzit chicotind.

-Noapte buna,imi zise,dandu-mi un sarut delicat si inchizand lumina.

Ochii mi s-au inchis instantaneu si am cazut intr-un somn profund.

***

-Cum ai putut sa-mi faci asta?Incercam sa vorbesc clar,insa nu puteam din cauza suspinelor si a lacrimilor.

Se uita inmarmurit la mine,insa eu nu aveam nici puterea sa vorbesc sau sa schitez vreun gest.

-Diana…nu am ..vrut,adica ..pot sa ..iti explic,zise balbaindu-se.

Nu-mi venea sa cred ce vad.Stiam ca se va intampla ceva,stiam ca tipa aia va face ceva.Dar sa se culce cu Robert?Asa ceva nu-mi puteam imagina.

-Ce nu ai vrut?Zic calma.Nu ai vrut sa te culci cu ea?

-Imi pare rau.

O parerea de rau nu ma alina.In momentul asta voiam plec,sa nu il mai vad sau sa il aud vreodata.

Mi-am strans sufletul si am iesit pe usa.Nici nu am mai intrat la mine in camera.M-am indreptat direct afara,luand-o pe orice drum apucam.Tremuram,imi era frig,sufeream,insa nu mai imi pasa de nimic.

Totul se terminase.Totul fusese o pacaleala.

Picioarele mi-au cedat,iar contactul cu zapada rece m-a dus pe un teren necunoscut si intunecat.

Anunțuri

Responses

  1. Prima!! :X Sper :)) Ok.. deci e grav. A inselat`o? Robert incepe sa ma enerveze.. 😐 Dar mai am o speranta.. Poate Diana viseaza :X Ar fi muuult mai bine. Oricum, astept cu nerabdare capitolul 16 😀 Sper sa ne lamuresti atunci :X Pupici :*:*

  2. Vai ce soper e cap asta :X:X:X:X:X:X
    e asa de romantic cu ea :X:X:X
    sper ca ultima parte sa fi fost doar un vis :X
    bv imi place cum scrii esti foarte talenatata :*
    tine-o tot asa :*
    pwp:*

  3. Frumos capitolul,dar sper ca este doar un vis cum a spus si Crina,un cosmar mai bine zis.
    Astept urmatorul capitol :X xoxo

  4. Deci.. asta e noul fic! 😀 Sunt tot Crynna, dar cred ca ti`ai dat seama :)) Te rooog, citeste cand poti… si comenteaza, desigur ;)):X Pupici :*:*:*>:D<

  5. vai:O e un vis nu?:)) trebuie sa fie un vis…daca nu rob e idiot, unul mare. Cum sa faca asa cv?[-( am stat pana acu’ ca sa-l termin de citit:>
    mi-a placut:X mai ales ca e si zpada:X :*:*

  6. „Te iubesc prea mult,ca sa te pierd din cauza asta.”
    Doar nu e atat de idiot incat sa o piarda.Deci sigur (sper) ca e un vis ;;).Daca nu,va fi o saptamana foaarte nostalgica pentru mine :(. xoxo

  7. Fetelor…imi pare rau daca v-am intristat.Nu asta era intentia mea:-s.Cat despre sfarsitul capitolului veti afla in cap 16 daca a fost vis sau nu.Iar capitolul…ei bine..nu stiu daca va veni prea devreme,deoarece saptamana viitoare am teze.Insa vine vacanta,asa ca sper ca atunci sa scriu mai mult:D.
    Va pupic:* si sper sa aveti rabdare cu mine:).

    • partea cu tezele si timp lipsa…te inteleg total:X
      si rabdare am destula>:D<:*:*

  8. wow..ce frumos:x….sper din tot sufletul sa fie un vis,deja ma enerveaza blonda aia oxigenata 😀

  9. Te asteptam Georgiana fara probleme >:D<.Pt. ca stii sa ne incanti de fiecare data cu ceva frumos.Si lung.Sa nu uitam parte cheie :)).Cat despre mine,sa fii sigura ca in vacanta, mare parte din timp voi sta cu ochii in calculator citindu'ti fic'ul ;;).Spor la munca si succes la teze :*:*. xoxo

    • Multumesc Dana pentru urari>:D<.Chiar imi place tare mult sa vorbesc cu voi:).
      Succes tuturor la scoala:*.

  10. Sincer nu pot sa cred. Parca iubea totul la ea. Fiecare lucru pe care il facea. Daca o iubea, nu o insela. Este cel mai mare nesimtit ever. Incredibil! Vafancullo cu Robert! Oricum restul a fost minunat. Bravo! Te descurci super:X:X:X

    • Multumesc Melissa>:D<.Ma bucur ca citesti si aflu parerea ta:).
      Pupici:*

  11. I don’t get it :|.. dc naiba trebuia sa faca asta? I hate men >:P

    :*

    • Kris>:D:D<

      • Ce ma enerveazaX(.Nu apare totul.:|
        Oricum..inca nu se stie daca Rob a facut ceva sau nu.Asta in cap16,care din pacate nu va veni prea devreme.Eu am inceput deja la el,insa nu stiu daca reusesc saptamana viitoare sa-l postez.Am 3 teze intr-o saptamana:|si e aiurea.
        I hate men too.Really:|.
        Kisses:*

  12. geo imi place capitolul!! evenimentele se leaga foarte bine, totul decurge lin si logic, asa cum ar trebui sa fie!
    „-Acoperiti zona 1 si 2.Ma duc cu domnisoara pe jos.” , aici chiar ca m-a pufnit rasul!! super!!! :))))

    iar sfarsitul….e doar visul ei! sunt convinsa de asta… 🙂

    felicitari si astept cap urmator! :*

    • Buna Antonya:*.Ma bucur ca iti place:).Si multumesc>:D<

  13. when the next ? :X

    • Greu de zis:-s.Sincer.
      Cum am zis saptamana asta am 3 teze:|Daca scap cu bine peste ele,cred ca ma apuc la mai multe capitole:)).Sa recuperez.De fapt..depinde si de inspiratie si starea mea de spirit.
      Pupici:*>:D<

      • ah..:-s..ok ok. te inteleg. si ft bn. crazy time 4 me too :)) 😐

  14. Georgiana,crezi ca vei posta capitolul saptamana asta?La sfarsit asa macar :D?Nu de alta,dar sunt ingrozitor de nerabdatoare sa vad daca este un vis sau nu…Si continuarea bineinteles :X. xoxo

    • Dana:-s.Cred ca il postez ori vineri,sau in weekend.Saptamana incarcata si grea:-s.Ai putina rabdare;stiu cum e sa ramai in suspans,dar:-s…
      Te pup:*

  15. Azi :”>?

    • Asa sper,Diana:).Cred ca spre diseara…:).

  16. abiaaa asteeeeeeeeeept nextu`:X
    te roooog georgianaaaaaaaaaaaaaa>:D<

  17. am citit sh eu cap astea..sh ce pot sa spun?
    superb normal>:D<
    abia ast nextu`:*

  18. e martzi….shi eu jur k mor de nerabadare dak nu pui cap asta mai repede!!!!

  19. nerabdare*

  20. Sunt 2 saptamani fiiix :(.

  21. Imi pare sincer rau:-s.Acum poti sa il citesti.:D

  22. Hy
    Iti respect munca pe care o depui scriind toate aceste pagini.
    Laudele primite in comm m-au determinat sa arunc o privire asupra ficul tau,insa concluzia mea este una dezamagitoare.
    Talentul il obtii in primul rand prin originalitate,prin unicitate,lucru ce cred ca tie iti lipseste. De ce ?? Pentru ca ideea acestui fic este plagiata si cred ca esti constienta de acest lucru,deoarece am observat ca frecventezi blogul persoanei de unde te-ai inspirat pentru « lucrarea ta ». Ai fost si atentionata intr-un comm,insa observ ca nu l-ai luat in seama si rau faci,pentru ca o sa fii etichetata drept « plagiatoare »,daca nu esti deja.
    Cred ca se stie blogul despre care vorbesc,deoarece are multi cititori,si cel mai trist este ca unii dintre ei te sustin sa continui cu acesta mascarada.
    Insa pana la urma cel mai bun va castiga 😉 ,retine sintagma : « COPIA NU ARE VALOARE »,oricat de mult te-ai ambitiona s-o « cizelezi » cu diverse metafore gata sa te abata de la ideea principala.
    Deci daca intradevar ai talent pune-ti creierasul in functiune si scrie ceva diferit.
    Nu am pretentia sa-mi publici comm,insa pentru binele tau ,mediteaza un moment asupra cuvintelor mele,fii tu insuti,nu te ridica pe spatele altor persoane !!
    Numai bine !!

    • Ok.Sincer m-a impresionat parerea ta.Ai fost foarte directa si concisa,ceea ce imi place la o persoana.Dar totusi,nu cred ca aceasta concluzie a ta cum ca as”plagia”,este si una corecta.Actiunea e total diferita de cea al ficului pe care l-ai sugerat tu.Si caracterele tot la fel.Nu stiu ce vezi atat de asemanator,incat sa ma judeci atat de dur.Insa eu iti respect parerea,si nu am niciun motiv de suparare,in legatura cu ea.Nu intotdeauna primesti laude,ci si critici.Iar criticile sunt bune in a-ti dezvolta talentul.
      Aaa…si in legatura cu faptul”cel mai bun va castiga”.Aici nu e competite de talente.Adica nimeni nu concureaza cu nimeni;ma refer in cazult meu.Eu niciodata nu am zis ca ficul meu e mai bun decat altele,deoarece stiu ca nu e asa.Si daca as vrea sa scriu ceva la nimereala,ca sa ma laud ca scriu ceva si citeste lumea,as asterne niste propozitii alandala si gata.Dar eu nu sunt asa.Daca scriu ceva,scriu din suflet si ma straduiesc cat mai mult posibil sa iasa bine.
      Sunt constienta de faptul ca sunt persoane mult mai talentate ca mine,care au studiat mult si scriu foarte frumos.LLa mine e doar o incercare de a scrie ceva mai lung si complex.Sa conturez caractere,sa dezvolt o actiune.Niciodata nu am scris ceva mai mult de cateva pagini sau poezii.
      Imi pare rau ca ai parerea asta gresita despre mine,insa eu te invit cu placere sa urmaresti firul povestii,ca sa iti dai seama,ca te-ai inselat in privinta asta.Daca nu vrei,asta e.
      Eu iti doresc Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si sper sa ai un nou an cu bine:).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: