Capitolul 16-Oficial,imi merge prost.


Visele au fost frumoase,realitatea a fost dura…

Nu.

In cazul meu,nu.

“Doar un vis…un nenorocit de cosmar.”
Imi repetetam de mii de ori in gand,incercand sa-mi sterg amintirile noptii trecute.Ma priveam in oglinda din baie,iar reflexia fetei mele nu era tocmai una foarte draguta.Cateva fire de par imi erau lipite de frunte,datorita transpiratiei,iar ochii imi erau putini rosii.Robert adormise in camera mea si din fericire,reusisem sa nu-l trezesc cu tipatul meu.

Nici macar apa rece nu avea efect asupra mea.Nelinistea inca predomina in sufletul meu,desi eram usurata ca a fost doar vina imaginatiei mele stupide.Si patetice…

Am incercat sa alung gandurile din mintea mea,insa esuam lamentabil.Parca erau intiparite pe creier.

Am deschis usa,iesind din baie,cu gandul de a merge pana afara.Era de abia 8 dimineata si cu siguranta nimeni nu era treaz;asa ca putina liniste nu strica.Si ce era mai placut decat zapada si fulgii mari?

Incercam cu greu sa deschid fermoarul geamantanului pentru a-mi scoate puloverul verde de la mama.Cu siguranta era destul de frig afara,si poate asa imi inghetau amintirile acelui vis.Ma miscam cu viteza melcului,umbland in liniste prin camera,nevrand sa-l trezesc pe Robert.Cred ca era frant de oboseala,si cateva ore in plus de somn nu stricau,asa ca m-am grabit,luandu-mi geaca si mp3-ul si iesind pe usa.

Am coborat scarile pe varfuri,nevrand sa fac vreun zgomot si am iesit afara.Aerul rece mi se izbi de fata,iar un cutremur puse stapanire pe mine.

Fusese o noapte lunga si a nins mult,asa ca acum zapada era foarte mare si foarte…alba.Mi-am bagat mainile in buzunare,si am inaintat cu pasi nesiguri prin zapada.

Parca simteam mirosul de ger proaspat…si scartaitul omatului sub picioare. La cativa metri in fata mea,era un leagan de lemn,acoperit cu o folie de plastic.Pasii mi se indreptau spre el,ajungand cu greu si luand folia plina de zapada.

Am indepartat cu mana zapada care cazuse,asezandu-ma si punandu-mi castile in urechi.Desi nu era o atmosfera tocmai “calduroasa”pentru relaxare,eu ma simteam in largul meu,legandu-ma si ascultand muzica.Volumul era la maxim,si am lasat muzica sa imi inunde gandurile.

Nu mai simteam nimic….doar muzica.Frigul deja nu ma mai deranja,iar vantul care sufla puternic parca se unduia dupa fiecare sunet sau nota,trecand pe langa mine ca o adiere lina.Fulgii dansau in fata mea,coordonati de un dansator experimentat,care ii conducea pe ritmuri neauzite si nedefinite.

Melodiile continuan sa se deruleze si am inchis ochii,continuand sa ma imping cu piciorele in zapada si leganandu-ma.Intodeauna iarna imi amintea de copilarie..copilarie care a trecut prin repede.

Fiecare fulg care se topea pe fata mea in drumul lui spre pamant,omuletii de zapada pe care ii faceam cam deformati..insa erau speciali pentru mine.Toate au trecut…iar acum e mai greu.

Si cand erai copil credeai in povesti cu zane si visai despre cum va fi viata ta.Rochie alba,Fat Frumos,care o sa te duca departe,la castelul lui de pe deal.Noaptea stateai in pat cu ochii inchisi,sperand din toata inima ca asa va fi.Singura ta grija era daca vei primi ceva de Mos Craciun sau daca ai voie sa iti mananci prajiturile la micul dejun.

Dar la un moment dat cresti.Intr-o zi deschizi ochii si toate povestile cu zane au disparut.
Insa toti avem macar o farama de speranta,de convingere ca intr-o zi o sa deschidem ochii si totul o sa devina realitate.

Cati sunt destul de rabdatori sa astepte?Momentul potrivit…

Din pacate oamenii obosesc,asteptand.Si asa speranta pana la urma moare.

Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati.Si asta poate e partea cea mai grea…

Corpul meu incepu sa reactioneze la frigul de afara si deja pielea mi se facu de gaina,iar nasul imi era inghetat.

Am simtit leaganul oprindu-se si am deschis ochii,scotand castile din urechi.

Se pare ca nu eram singura care se trezise devreme in dimineata asta.

-Cred ca ai nevoie de asta,zise,asezandu-se langa mine si punand in jurul meu o patura groasa.

-Cum ai stiut ca sunt aici?Zic pe un ton putin tremurat,in timp ce ma infasuram in patura.I-am multumit din privire ca o adusese.Chiar aveam nevoie de ea.

-Te-am vazut pe geam,zise,surazand.Si stiu cat de mult iti place iarna,incat nu te-ai misca deloc,chiar daca ar fi foarte frig afara.

Stia asta?De unde?

M-am uitat la el incurcata,dand din umeri.Un mic zambet ii aparu in coltul buzelor,si incepu sa chicoteasca.

-Tii minte excursia din vacanta de iarna?Ma intreba pe un ton cald.

Normal..ca da.Acum 2 ani,fusesem tot aici,la Sinaia,impreuna cu familiele noastre de Craciun.Aflasem la putin timp,ca tatal meu si cu al lor lucrau la aceasi firma,si normal ca au organizat excursia asta,pentru noi.

-Cum as putea sa o uit?Zic,amuzata.Mama m-a obligat sa merg cu voi,si eu care ma opuneam cu desavarsire invitatiei parintilor tai,pana la urma am cedat.

-Da…si cum te incapatanai sa nu intri in cabana,deoarece voiai sa stai si sa vezi cum ninge.Si astea te-a costat cateva zile la pat.

Ah..da.Tin minte cum mama striga din pragul usii,sa intru in casa,iar eu eram intinsa in zapada,facand ingerasi.

-Si cum tu ma amenintai ca ma ingropi in zapada,daca nu o ascult,ii zic,izbucnind in ras.

La vremea aceea nu radeam cand imi aminteam,insa acum..era altfel.

Ma miram cum de el isi mai aducea aminte de toate astea.

Am observat cum isi lasa capul in jos,privirea indreptandu-i-se spre pamant si dand cu piciorul in zapada.Chiar se schimbase…in bine.

Cunoscandu-i destul de bine temperamentul,niciodata nu fusese atat de amabil si dragut cu mine.Discutiile noastre nu puteau fi unele linistite.Toate se terminau cu insulte si tipete.

-Te-ai schimbat,ii zic deodata,cu o voce inceata.Isi ridica privirea rapid cu un zambet micut,uitandu-se nedumerit in ochii mei.Simteam cum obrajii o sa imi ia foc si am inghitit nodul din gat.

-Chiar crezi asta?Murmura pe acceasi voce calda,inceata.

-Categoric,il asigur,dand serioasa din cap.Vechiul Dan..cel pe care il cunosteam in liceu,nu mai este.Si oricine ma va aproba in privinta asta.Zambesc discret,privindu-i chipul.

Si-a tras privirea din ochii mei,continuand sa dea cu piciorul in zapada,ca si cum ceva il framanta.

-Poate…insa acum e prea tarziu,zise,in soapta,ca si cum vorbise numai pentru el,pe un ton aproape trist.

Nu am raspuns nimic,nestiind ce sa zic.Sau la ce se referea…
Niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare.Si habar nu aveam ce-l determina sa vorbeasca asa.

-Chiar nu inteleg la ce te referi…,zic intr-un final,dupa cateva momente de liniste.

Ma ignora total,ridicandu-se dintr-o data si plecand fara sa zica nimic.Nu aveam de gand sa-l las sa plece asa,sa se afiseze din nou cu masca asta de fier si indiferenta.Era imprevizibil,ca de obicei,insa nu stiam ce motiv avea sa fie asa de abatut.

M-am aplecat,luand zapada in mana,formand un bulgare.Aveam de gand sa-l ingrop in zapada,daca nu zicea nimic.

-Stii ce?Ii zic,ridicand vocea,pentru a ma auzi.Mergeam la cativa metri in spatele lui,si ma enerva la culme ca nu imi dadea nicio atentie.Continua sa inainteze cu pasi apasati,lasand urme adanci in zapada.

-Nu e frumos sa lasi o fata sa vorbeasca singura,adaug nonsalanta,pe acelasi ton ridicat.

Clatina din cap,fara sa scoata niciun sunet.

Ah.Grozav.

-Daca iti pierzi timpul cu prostii,bombanesc incet printre dinti,aproape de el.Isi incetini pasii,intorcand putin capul,avand un ranjet nesuferit pe fata.

-Asadar,acum sunt prost?Spuse brusc,pe un ton aspru si ironic.

Impusca-te.

-Da.Spun sincer,dandu-mi ochii peste cap si pasind inaintea lui.Si uite asta pentru ca nu stii sa te comporti,ii zic,afisand un zambet diavolesc si ridicand mana in aer.

Ochii i s-au marit deodata,insa nu avu timp sa reactioneze,ca deja mana mea isi facuse treaba aruncand bulgarele direct spre fata lui.

Ma intorc infuriata,luand directia spre usa,insa nu pentru mult timp,caci ma prinse de brat,intorcandu-ma si lipindu-ma de corpul lui.Am rasuflat zgomotos,iar fetele noastre erau destul de apropiate incat sa-i simt suflarea pe chipul meu.

-Nu te mai purta ca un copil!

-Iar tu nu mai fi atat de arogant,rabufnesc furioasa,strambandu-ma si dandu-mi ochii peste cap.Ma smulg cu putere din stransoarea lui,inaintand cu pasi grabiti spre usa.
Intr-adevar,usa nu merita ce ii faceam,adica trantind-o puternic de perete,insa eram prea indignata ca mai iau in calcul si suferinta ei.

Focul mocnea in semineu,si caldura ma invaluia total.Mi-am dat jos haina groasa,trantindu-ma in canapea si apucand furioasa telecomanda.Usa se auzi deschizandu-se insa nu am dat atentie celui care tocmai intrase,injurandu-l nu chiar atat de frumos in gand.

I-am auzit pasii indreptandu-se spre mine,si am inceput sa butonez telecomanda,schimband rapid programele,ignorand total persoana care se asezase pe fotoliu exact langa mine.

-Nici la televizor nu scapi de prosti,bombanesc printre dinti cu dezgust.Un chicot nervos se auzi si i-am trimis o privire aspra.Am lasat pana la urma pe un canal de muzica,asezandu-ma mai confortabil in canapea.

Incercam sa fac abstractie de Dan,care era doar la cativa centimetri langa mine,si un impuls puternic ma determina sa ii arunc cu telecomanda in cap.

Am dat volumul mai tare,pentru a nu auzi nici macar respiratia lui.

-Vrei sa trezesti intreaga casa?Vorbi ironic,pe un ton ridicat,acoperind muzica cu vocea lui groasa si autoritara.

Am pufnit,dandu-mi ochii peste cap.

-Incerc sa ma prefac ca nu existi,comentez pe un ton sever si plin de dezgust.

Sunetul dur al bassului unei melodii,nu se mai auzi,iar programele incepura sa se schimbe in mod alert.

-Ce crezi ca faci?Marai printre dinti,uitandu-ma la chipul lui calm,fara nicio expresie.Manevra telecomanda cu precizie,cautand nu stiu ce program.

-Uite,imi zise,aratand spre monitor.Cel mai potrivit program pentru tine.

Mi-am indreptat privirea spre televizor,cu o mimica nu prea interesata.

-Foarte inteligent,Goofy.Ii zic pe un ton ironic,pufnind.
Canalul de desene animate…Bun venit in lumea retardatilor!

Era o desene cu faimosul Mickey Mouse,de Craciun.Si cum se plimba cu Minnie,pe o sanie trasa de Pluto,cantand Jingle Bells.

-Ai cateva trasaturi identice cu Goofy,daca stau bine si ma gandesc,zic in timp ce urmaream cum canta impreuna cu baiatul lui.

-Woody,taci!Zise deodata,izbucnind intr-un ras zgomotos.

Si imi spunea mie ca o sa trezesc toata casa cu volumul tare.

-Ha?Intreb incurcata,nestiind la cine se referea.

-Stii tu..ciocanitoarea Woody,reusi sa spuna printre hohote.

I-as fi sters ranjetul acela ipocrit de pe fata,cu o palma zdravana,dar nu avea rost imi incerc puterea pe fata lui de piatra.

-Vezi poate te ciocanesc eu acum,Goofy,in capul ala sec.Zic,cu o grimasa,ridicandu-ma furioasa de pe canapea,zbughind-o rapid pe scari.

Si uite cum se poate duce dracului o dimineata,care a inceput ca naiba,dar tu sperai ca iti vei reveni.Iluzii pe naiba!

Cum puteam crede ca se va schimba vreodata?Cu siguranta nu gandisem,atunci cand afirmasem asta in fata lui.

Si speram cu tarie ca va fi atlfel,o atfel de persoana…un alt Dan.Dar se pare ca ma inselasem amarnic.

Nici macar nu stiam ce sa mai cred.Afara se comportase destul de amabil cu mine,vorbind calm si dulce.Iar apoi,indiferenta a pus stapanire pe el.Suferea de nebagare in seama sau ce?

Oh.De prea multa prostie suferea el.Singura concluzie a comportamentului sau.

Am hotarat sa indepartez gandurile cu privire la el,ajungand la usa camerei mele si deschizand-o incet.

Nu m-a mirat faptul,ca Robert inca dormea.Stiam cum e sa dormi linistit,nestiind de grijile zilei urmatoare.

M-am indreptat spre noptiera,luand laptopul si asezandu-ma turceste langa marginea patului.L-am deschis,nestiind pentru ce si am intrat pe internet,avand in gand sa-mi verific mailul.Am asteptat cateva momente pana sa se incarce pagina si mi-am dat seama de ce luase atat de mult timp.Inboxul era plin de mail-uri.Care habar nu aveam de unde si cum aparusera.Si imi verificasem mail-ul acum o saptamana si nu aveam nimic.

Gura mi se intredeschise si am dat click.Zecile de adrese imi erau total necunoscute;nici macar nu-mi trecea prin minte cine ar putea sa fie.Am trecut peste ele cu privirea ajungand la unul care ma intriga destul de mult:era de la Irina,care nu avea un subiect prea placut.Am dat mai in jos,sa vad daca mai erau de la ea.Si mai erau..destul de multe.

From:irina89@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject:Ai dat de dracu!

Esti asa de prefacuta!Ai ascuns totul foarte bine;ai inventat un asa zis accident,ca sa-ti dea concediu si tu sa te simti bine cu Robert Pattinson!Ti-am lasat mesaje incontinuu,dar tu nu ai avut nici macar pic de respect sa-mi raspunzi.Nu te credeam asa Diana..atat de ipocrita si falsa.
Si daca citesti acest mesaj,fapt de care ma indoiesc,sa stii ca imi datorezi niste explicatii.

Insuletele care mi le adresase chiar nu-si aveau rostul.Ea nu stia nimic.

Si spre surprinderea mea,situatia chiar ma lasa rece.Stiam cat de rea poate fi lumea si la cate se pot ajunge pentru a obtine ceva cu orice pret.Si chiar nu aveam de gand sa ma las calcata in picioare de ea.Am injurat-o in gand,si am inceput sa tastez.

From:dianna.dumitrescu@yahoo.com
To:irina89@yahoo.com
Subject:indiferenta.

In primul rand,nu ai niciun drept sa-mi vorbesti asa.Tu nu cunosti situatia actuala,asa ca nimic nu-ti da dreptul sa ma judeci dupa niste barfe din ziare.Dar nu ma mir,asa ai fost intotdeauna.Si in al doilea rand,nu iti datorez nimic.
Pe scurt:nu te baga in viata mea si nu mai avea atata grija cu cine imi petrec timpul.E viata mea si mi-o traiesc cum vreau eu,fie ea cu bune sau rele.Iti convine sau nu.umblu cu Robert Pattinson si nu am de gand sa neg lucrul asta.
Asta e tot ce am avut sa-ti zic.
Bye!

Am inghitit in sec si am apasat pe “trimite”.Oftez profund,intorcandu-ma la pagina initiala si stergand toate mesajele,cu subiectul comun:Rob sau RPattz,cum vazusem la cateva.Intr-adevar,foarte multa perspicacitate in alegerea poreclei.

Si singura mea dilema era de unde aflasera adresa mea de email.O facuse publica cineva cunoscut mie,ca sa am parte de fane innebunite care ma amenintau cu moartea daca nu inchei orice legatura cu Robert Pattinson?

Sa fi fost Irina atat de obsedata si dereglata mintal incat sa faca asta?

Ce stupid.Dar nici ca imi pasa,pentru ca oricum nu voi mai folosi niciodata adresa asta.

Puteau sa se dracului cu totii!

Am mai oftat inca o data,de data asta scotand mai mult aer din plamani.Am inchis laptopul,lasandu-mi capul pe marginea de lemn a patului.

Dimineata incepuse foarte aiurea,si speram ca nu se termine asa.Cosmar,cearta,acum ce mai urma?

Am tresarit usor,cand i-am simtit buzele delicate lipindu-se de gatul meu.Un fior trecu prin mine,buzele lui croindu-si drum spre urechea mea si murmurand cu vocea lui inceata.

-Buna dimineata,zise pe un ton dulce.

As vrea sa spun acelasi lucru,zic in gandul meu.

Imi intorc fata spre el,cu un oarecare zambet gingas si mai mult fortat.Pentru mine nu era chiar buna,clar.

Am oftat,vazandu-i expresia cam nelinistita si uitandu-se nedumerit la mine.

-Esti bine?ma intreba cu indoiala in priviri.

Nu chiar.

-Da,ii zic ferm,asigurandu-l cu o voce cat se poate de obisnuita si mangaindu-i obrazul.Indoiala persista in privirea lui si nu voiam sa-si dea seama ca avea mare dreptate.

-Sunt bine.Vorbesc serios.Dau din umeri,incercand sa par degajata.

Bine pe naiba…

***
Si uite asa,dupa 2 ore de plictiseala totala,eram toti adunati in living,fiecare asezat pe unde apuca,epuizand toate solutiile de a face ceva distractiv.

Fiecare idee era buna,atata timp cat eu nu participam la initierea ei.Starea mea era acceasi,destul de proasta,de altfel,asa ca preferam sa stau ghemuita in bratele lui Robert,si ascultand cum propuneau la vot fiecare idee.Voiam sa merg intr-un loc,unde sa nu stiu de nimeni si nimic.Si ma chinuiam sa gasesc acel loc.Insa esuam lamentabil.

-Se pare ca cineva nu are o stare buna azi,zise,Dan,pe un ton ironic.

-Ce spirit de observatie ai,Goofy,ii raspund pe acelasi ton plictisit.In momentul asta,chiar nu voiam sa il ascult cum isi expune punctele de vedere.L-am auzit chicotind pe Robert,si apoi am vazut cum fetele tuturor se intinsera intr-un zambet larg.

M-am strambat in cel mai urat posibil la Dan,luandu-mi privirea de la el.

O amintire fugitiva trecu prin mintea mea.Imaginea unul loc potrivit pentru starea mea.Intotdeauna ma linistea si deja incercam sa imi amintesc traseul de acum 2 ani.

Tata ne dusese,pe mine si Cris,in acel loc,care avea o legenda destul de interesanta,dar nu stiu cat de adevarata era.Legenda era impartasita de fiecare generatie,si tin minte ca tata spusese ca si lui i-a povestit bunicul despre locul asta.

-Hai sa mergem,ii zic repede,ridicandu-ma si luandu-l de mana.Ochii tuturor s-au ridicat,vazand brusca mea trezire,iar expresiile lor erau nedumerite.

-Unde va duceti?Intreba Cristina,pe un ton curios,in timp ce imi luam haina de pe scaun.Robert era la fel de confuz ca toti ceilalti,insa aveam de gand sa ii explic totul in masina.

-Intr-un loc special,ii zic rapid,luandu-l de mana pe Robert si tragandu-l afara dupa mine.

***

-Esti sigura ca am luat-o pe drumul cel bun?Zise pe un ton nehotarat,in timp ce ma framantam la volan,cautand poteca aia.

-Trebuie sa fie pe aici pe undeva,murmur incet.Sunt sigura ca e pe aici.

-Nu prea vad nimic care sa semene cu un lac,zise,chicotind nervos.

-Nici nu ai cum sa-l vezi.E ascuns intr-o poienita;nimeni nu prea stie de existenta lui.Doar sa gasesc potecuta aia,si totul va fi bine.Il asigur pe un ton clar pentru ca nu avea de ce sa-si faca griji.

Se afunda mai mult in scaun,oftand si lasandu-si capul pe spate.Am pus o frana brusca cand am observat poteca mult cautata.

-Scuze,ii zic,mimand o expresie milogita.Am ajuns,il anunt,pe un ton entuziast.

Am coborat amandoi din masina,ramanand unul langa altul la marginea potecii.

-Te incumeti la putina adrenalina?Il intreb,pe un ton jucaus.Se zice ca e locul asta e blestemat.

Fata i-a picat pentru un moment si o urma de neliniste ii strabatu chipul.

-Vorbesti serios?Ma intreba mirat,pe un ton nesigur.

-Nu,ii zic zambind si luandu-l de mana.Vei vedea.

Intr-adevar,locul era putin straniu…totul era alb imaculat.Copacii abia se observau,si nu eram sigura daca o sa nimeresc locul potrivit.

Am inaintat cativa pasi si m-am oprit.Acolo era..in toata splendoarea lui,pastrand secretul unei iubiri interzise.

-Tata m-a adus aici prima oara,ii zic pe un ton dulce.Si legenda lacului este una foarte emotionanta.Stiai ca lacul asta nu se dezgheata aproape niciodata?

-Cum adica?Ma intreba destul de incurcat.

-Acum multi ani,in acest loc,au murit doi oameni.Am inceput sa relatez pe o voce calma,povestea pe care mi-o spusese si tata acum 2 ani:”Legenda spune ca doua persoane din categorii sociale diferite s-au indragostit.Nimeni nu stia cum se numesc cei doi,insa se pare ca iubirea lor a fost prea puternica ca sa ramana nerasplatita.Parintii fetei se opuneau cu desavarsire relatiei lor.Nu ar fi acceptat niciodata ca fiica lor sa umble cu un sarantoc.Si li s-a interzis sa se mai vada vreodata.De aceea,ei au ajuns sa se intalneasca pe ascuns,pana au gasit lacul asta ,unde puteau fi in siguranta.Si au continuat sa vina aici,pana ce intr-o zi cineva i-a descoperit,si i-a omorat.De fapt,aici sunt mai multe variante din partea batranilor;unii spun ca i-ar fi impuscat,altii ca s-au omorat ei;nu se stie care varianta e cea plauzibila.Insa,corpurile lor au cazut in lac si de atunci acesta a inghetat.Nu au putut fi scosi la suprafata niciodata.In jurul lacului au crescut copaci inalti care il protejeaza de razele soarelui;vara,se dezgheata la suprafata,insa in adancimi ramane la fel.”Iubirea lor era prea puternica ca sa piara .Cei batrani sustin ca locul asta ar fi bantuit de sufletele lor,insa eu nu cred asa ceva.Un loc atat de minunat..si perfect,parca e un alt taram,nu poate fi ceva blestemat.

Eram deja cufundata in albul infinit din imprejurimi si vorbeam pe un ton soptit,de parca nu voiam sa ma auda nimeni.Robert ma asculta cu atentie,fara sa ma intrerupa din poveste.Mi-am indreptat privirea spre el si obrajii mi-au luat foc,in ciuda frigului de afara,cum se uita la mine cu ochii plini de dragoste.

Am inghitit nodul din gat si i-am zambit,apropiindu-ma de el.

-Cred ca ar fi cazul sa ne intoarcem,ii zic pe un ton putin tremurat.A aprobat din cap,tragandu-ma la pieptul lui.

Am ajuns mai repede la masina si am pornit spre inapoi spre cabana.Stomacul incepu sa scoata sunete ciudate,dat fiind faptul ca nu mancasem nimic de ieri.Traficul era destul de aglomerat si cred ca vom petrece ceva timp printre zecile de masini.Il lasasem de data asta pe Robert sa conduca,desi nu era prea obisnuit cu drumurile de pe aici.Se enervase de cateva ori,din cauza aglomeratiei.

-Poate ar trebui sa ma lasi pe mine,ii zic,pe un ton mieros.

Dadu din cap in mod dezaprobator,strangand mai tare volanul in mana.L-am lasat in voia lui,uitandu-ma prin geam,cum totul trecea pe langa noi foarte incet.

Eram multumita de faptul ca in drum spre lac,imi povestise mai multe despre el.Despre familia lui din Londra,mai ales mama lui care e pornita sa creada orice lucru rau care se scrie despre el.Cum spusese el:” Practic crede o revista de scandal decat pe propriul ei fiu”.

Visul lui din copilarie era sa devina pianist. Si nu vreunul cunoscut,cu concerte sofisticate,ci un pianist care sa cante in restaurante,cu paharul de whisky langa el.Ar vrea sa inregistreze un album,insa numai pentru el.

-Am nevoie de multa concentrare,pentru ca muzica nu e un hobby.E lucrul care te dezveleste mai mult decat actoria.Nu poti sa dai vina pe nimeni daca iese rau,nu poti sa invinuiesti vreun scenarist sau regizor.Esti doar tu si sufletul tau.

Si mi-am dat seama ca vorbea foarte frumos despre muzica.Il pasiona foarte mult si ar vrea sa aiba un echilibru intre muzica si actorie.

Mi-a vorbit despre catelusa lui Patty,care din pacate murise acum un an,de Craciun.O avea de la varsta de 5 ani si ii era foarte draga.

Cazuta pe ganduri,nici nu mi-am dat seama ca ajunsesem deja la pensiune.In jur nu era nicio masina si nici in parcare.

-S-au saturat de asteptat,zic,in timp ce ieseam din masina.

-Cam asa se pare,zise inaintand spre usa.

Ok…ingnoranta totala.Din ce motiv?

Ziua puteam sa o declar oficial ca fiind una proasta.Si aveam presentimentul ca avea sa continue si mai prost de atat.Am oftat,intrand inauntru.

Mi-am agatat haina,si l-am privit cum s-a asezat pe canapea,trecandu-si o mana prin par.

-Eu ma duc sa ma schimb,adaug nonsalanta.

-Te astept aici,murmura cu o voce inceata.

Chiar nu ma ajuta cu nimic starea lui de plictiseala;dimpotriva ma deprima mai mult,deoarece nu stiam motivul starii lui.

Un sunet strident se auzi din buzunar si am scos telefonul.Era un mesaj de la…Marius,contabilul sef de la firma.Si asta era foarte ciudat.

Ma impacam destul de bine cu el,insa niciodata nu ma contactase prin mesaje.

“Intra pe net.Trebuie sa vorbesc ceva urgent cu tine”.

Ha?

Si spusesem ca nu voi mai intra niciodata pe acea adresa.

Am tastat repede “Pentru?Nu mai intru pe adresa aceea”si am dat trimitere.

Dupa confirmare,aparu cel de-al doilea mesaj.

“E legat de servici.Te rog”

Am inchis clapita si m-am grabit spre camera mea,luand laptopul si trantindu-ma pe pat.

From:marius@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject:complicatii

Ai face bine sa dai o fuga pana aici.Seful e foarte suparat din cauza zvonurile despre tine si ala..Robert Pattinson.Si faza aiurea e ca nu vei scapa atat de usor;ai o sansa la concediere.

Maxilarul mi-a cazut.Lumea s-a tampit de tot.!

From:dianna.dumitrescu@yahoo.com
To:marius@yahoo.com
Subject:esti nebun?

Cum naiba?Ce legatura are viata mea personala cu munca?Si de cand credeti tot ce se scrie in ziare?Ce e cu voi?

Am asteptat pana sa-mi raspunda.

Ok..situatia nu era chiar asa de grava…cred.

New mail received!
From:marius@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject:nu intelegi.

S-au intamplat multe,Diana.De cand esti tu in concediu,firma noastra a fost asaltata de ziaristi si tot felul de reporteri.Asta nu e nimic,pe langa ce s-a scris in ziare despre firma noastra.Si zvonurile despre voi doi..Diana,totul s-a dat peste cap.

Privesc in gol pentru o clipa.

From:dianna.dumitrescu@yahoo.com
To;marius@yahoo.com
Subject:ma pierzi.

Nu inteleg despre ce vorbesti.

Tastez simplu o propozitie care inseamna totul.

Si chiar habar nu aveam despre ce putea fi vorba.Oricine cu mintea clara si limpede poate isi dadea seama de ceva,insa eu nu.Intre timp,asteptand raspuns de la el,am tras un ochi si peste celalte mesaje.Aveam 2 mesaje noi de la Irina.Si celelalte tot adrese necunoscute.

Am oftat si am dat click pe unul dintre mesaje de la ea.

From:irina89@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject;sunt o idioata.

Damn it.M-am purtat ca o idioata,stiu asta.Insa nu stii cat de rau imi pare.
Iarta-ma.

Mda..acum catelusa se intoarcea cu coada intre picioare la stapan,nu?Foarte ingenios,Irina.Insa nu merge in cazul meu.

Am continuat sa citesc si pe celalte,putin mai sigura pe mine.

From:irina89@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject:nimic de facut.

Stiu ca ai tot dreptul sa nu mai vorbesti cu mine.Nu stiu ce am avut in momentul acela.Pur si simplu cand am auzit ca Robert e in Iasi,si e impreuna cu tine,atunci,nu am mai gandit.La interviuri,nu am zis atat de multe lucruri bune despre tine,iar adresa..ei bine,eu am trimis-o.Dupa aceea mi-am dat seama de greseala mea,insa e prea tarziu.Te rog,doar da un semn.

Si uite rezolvarea dilemei mele.Calcata in picioare de una care suferea de sindromul Robert Pattinson.
Am fost tentata sa apas pe butonul rosu cu”x”,insa imi aparu raspunsul de la Marius.

From:marius@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject:….

Ok..sunt multe de discutat si nu am mult timp la dispozitie.Vom vorbi maine cand vei veni aici.
P.S.:stii cat de mult tin la tine,insa tot cred ca faci o greseala,fiind cu Robert asta.Nu e de nasul tau,Diana,si nu vei putea tine ritmul vietii agitate pe care o are el.Sa fim seriosi:oricine cunoaste cate putin despre Rpattz,vedeta hollywoodiana si oricine stie ce viata complicata poate duce.
Ne vedem maine.!

Cum naiba sa ne vedem maine?

Am tastat repede.

From:dianna.dumitrescu@yahoo.com
To:marius@yahoo.com

Subject:….1
Ce dracu’,Marius?Cum sa ne vedem maine daca eu sunt la kilometri departare de casa?Trebuie neaparat maine?

Sincer acum,asta era culmea absurditatii.

From:marius@yahoo.com
To:dianna.dumitrescu@yahoo.com
Subject:grav.

Poftim??Tu iti dai seama de ce spui?Risti sa fii concediata si tu iti petreci timpul cu Robbie ala?
Imi pare rau..dar nu te pot ajuta in chestia asta.Te-ai bagat singura in toata tarasenia asta si singura trebuie sa iesi.
Solutia:trebuie sa te desparti de el.
Am iesit.
Pa!

Simteam cum noi sentimente ma cuprind:indecizie,durere,si multe altele carora nu le gaseam rostul.

Ah si..furie.

Scriu fara expresie si apasand tastele atat de tare,incat credeam ca vor ramana blocate.

From:dianna.dumitrescu@yahoo.com
To:marius@yahoo.com
Subject:multumesc.

Ok.Multumesc pentru sfat,…

Si acum aveam nevoie urgenta la baie.Am lasat mesajul neterminat si m-am indreptat spre toaleta.

Dupa ce am aruncat o privire in oglinda la fata mea sifonata,deschid usa repede,iar ochii imi raman atintiti pe persoana aplecata in fata laptopului.

Un nod puternic mi se puse in gat,si ma impiedica sa respir normal.

Ma declar o idioata.La propriu.

Responses

  1. Imi pare sincer rau:-s.Gasiti mai multe explicatii la inceput.
    Sper ca nu v-ati saturat de asteptat si sper sa ma intelegeti.
    Astept parerile voastre.>:D<

  2. O doamne e genial capitolul asta :X:X:X
    Sper sa nu se desparta de Rob 🙂 ca incep sa fac crize pe aiki :))
    succes in continuare :*
    pwp :*

  3. Ok! Declar ca tot ce i se intampla este dat dracului. Scuze ca injur, dar i se intampla prea multe. Nu se poate sa i se intample si lucruri bune? Adik in viata nu totul este negru. Mai este si alb…daca intelegi ce vreau sa zic. Oricum mie imi place chiar daca este putin prea negativist acest capitol. Ai facut o treaba foarte buna. Eu iti urez spor la scris in continuare si stiu ca urmatorul capitol tot crud va fi, dar te rog incearca sa o lasi mai moale:X:X

  4. Eu am refer sa o lasi mai moale cu lucrurile rele. Nu vreau sa se inteleaga gresit. Si daca ti-am lasat commu de mai sus si pare putin prea rau, eu doar mi-am exprimat grija. Adik imi fac griji pentru Diana.:X:X:X

    • Buna Melissa.Sa stii ca nu ma supara cu nimic commentu’ tau si chiar ma bucur ca ti-ai zis parerea.
      In primul rand,viata Dianei a fost destul de linistita inainte de a se muta.Acum parca totul s-a rasturnat peste cap,iar ea trebuie sa fie puternica sa treaca peste toate.Si nu prea stie ce se intampla,de ce s-au declansat toate deodata.
      Si sincer…nici eu nu am avut niste zile foarte bune,ca sa zic asa,incat sa scriu despre dragoste.Sper ca ma intelegi.Eu de obicei scriu dupa starea mea de spirit si inspiratie.
      Si cum nu am vrut sa va mai las sa asteptati pana imi revine mie starea buna,am mai schimbat putin scenariul.Nu aveam in gand sa fac actiunea atat de tensionata,dar se pare ca nu a iesit atat de bine:-s.
      Imi pare rau,sincer,ca v-am intristat cu acest capitol.Sper ca pe parcurs sa iasa mai bine si sa va placa.
      Te pup:*si multumesc.

      • Daca este putin trist asta nu inseamna ca nu este frumos si chiar bine scris. Doar ca in ultimul timp numai povesti cu lucruri triste citesc si imi intra in obisnuinta sa devin si eu trista si pesimista(desi pesimista am fost toata viata mea) si acest lucru ma deprima. Ma deprima sa vad cum oamenii sufera sau chiar personaje. Tocami de aceia am spus aceste lucruri. Asa mie povestea imi place enorm de mult si nu mai dezamagit deloc la acest capitol. Doar sunt putin trista pentru ce i se intampla pentru ca sincer chiar nu vreau sa-si piarda slujba si sa-l piarda si pe Rob. Este prea greu de suportat. In rest faci o treaba minunata si crede-ma pe cuvant ca niciodata nu ma vei dejamagii cu ce vei scrie. :X:X:X

        • Melissa eu ma bucur ca esti prinsa in poveste si ca nu te-am dezamagit.:).Stai fara grija,nu isi va pierde serviciul si nici pe Rob:).Doar ca o sa fie niste neintelegeri pe care trebuie sa le rezolve,insa totul va fi bine si ea va pleca pana la urma:).Voi incerca sa scriu celelalte capitole cu o tenta”mai roz”:)).Sper sa imi iasa.
          Te pup:*

  5. sper k nu se despart…:((:((:((

  6. Ahh!De ce naiba?Sper sa nu se desparta si ea sa plece in America cat de curaaand :X.Si cum a spus si Melissa, sa fie mai roz viata ei si a ta,bineinteles.Capitolul urmator… :”>?Cam cand :D? xoxo

    • Viata mea se cam decoloreaza:)).Nu..glumesc.
      Dar stai fara grija,vor urma si momente frumoase:).
      Nu stiu…am zis ca pana la Craciun ma straduiesc sa scriu cateva capitole:).Sper sa reusesc
      Te pup:*

  7. foarte frumos :X Imi place mult de Dan :D.. E genul de tip cu care clar nu te-ai plictisi. Glumele si felul lui de a fi e foarte placut, atunci cand nu exagereaza cu ele, bineinteles.
    „-Te-ai schimbat,ii zic deodata,cu o voce inceata.Isi ridica privirea rapid cu un zambet micut,uitandu-se nedumerit in ochii mei.Simteam cum obrajii o sa imi ia foc si am inghitit nodul din gat.

    -Chiar crezi asta?Murmura pe acceasi voce calda,inceata.

    -Categoric,il asigur,dand serioasa din cap. […]

    Si-a tras privirea din ochii mei,continuand sa dea cu piciorul in zapada,ca si cum ceva il framanta.

    -Poate…insa acum e prea tarziu,zise,in soapta,ca si cum vorbise numai pentru el,pe un ton aproape trist.

    Nu am raspuns nimic,nestiind ce sa zic.Sau la ce se referea…”
    Eu am inteles la ce se referea :)).. sper sa nu ma insele intuitia.. 🙂
    Mi-a placut foarte mult partea de la lac..desi m-a intristat legenda.

    Un capitol asteptat cu nerabdare si pentru care a meritat bineinteles timpul de asteptare.

    te pup :*

    • Si mie imi place de Dan:D.Ma bucur ca a meritat asteptarea si sper sa nu mai dureze atat de mult urmatorul capitol:*.
      Multumesc pentru vorbele tale>:D<
      Si eu te pup:*

  8. in sfarsit am terminat si eu capitolul asta de citit, pe care desigur s-a cam lasat asteptat…
    mi-a placut la inceput cum ai descris peisajul, iarna:X si ti-am spus ca imi place dan:>
    sper ca nu o sa se mai tina ghinionul de ea.
    capitolul e grozav:X
    >:D<:*

    • Ma bucur ca ti-a placut:).Stiu ca am intarziat cu el,insa sper ca urmatorul sa vina repede:).Cred ca ghinionul o sa ma poposeasca pe la ea din cand in cand:)).
      Multumesc>:D<

  9. imi place incurcaturile prin care trece Diana esti foarte talentata abia astept urmatorul capitol te pup vacanta placuta

    • Ma bucur sa te cunosc,Eve:).Mersi pentru parerea ta:) si eu iti doresc o vacanta placuta.

  10. I`m back! :)) Nu ca mi-ar fi dus cinva lipsa, dar nah, sa-mi fac reclama :)) Asa, sa revin. Deci capitolul asta e… n-am cuvinte. Imi pare atat de rau pentru Diana. De-abia astept partea „roz” din viata ei :)) Si sper sa vin cat mai repede.. Cat despre Puzzle.. am postat, in sfarsit, partea a 2-a. Sper sa o citesti, daca ai timp, si sa-mi spui parerea ta, desigur. Pupici! :*:*

  11. sa vina* La ora asta nu prea mai vad bine :)) Si nici tastatura nu ma ajuta. :|:*

    • Welcome back,Cryna:)!O sa citesc partea a doua maine,in seara asta nu mai sunt in stare de nimic:).
      Te pup:*

  12. Te inteleg! :)) Si eu de-abia daca mai vad tastele.. Maine e perfect. Nici nu ma asteptam sa-l citesti acum :)) Sper doar sa-ti placa. Kisses! :*:*

  13. Ai spus un cuvant cheie in povestea asta.Deci pleaca :X? De necrezut :X

    • Da..am dezvaluit un mic amanunt pt voi:).Stiu ca va bucura asta:*

  14. caaand e urmatorul capitoool?:x
    abeaaa astept:D:**

    • Nu stiu exact raluk,cand apare:).Sper ca maine sau duminica:d

  15. Geo, capitolul e…perfect! mie nu mi se pare trist sau „negru”…bine, asta poate si din cauza starii mele…in acest moment, Diana si eu suntem una si aceasi pesoana…am ramas surprinsa cu adevarat de coincidenta dintre scena din parc si mine….aseara am iesit la o plimbare prin zapada enorma din Calarasi si m-am plimbat aiurea pe drumuri pana cand pasi m-au purtat pana in parc…pe bancuta unui leagan…si culmea…gandurile mi se invarteau in jurul copilariei si a dorului de ea…nu mai vroiam sa fiu adult…nu mai vroiam responsabilitati si probleme…asa ca iarta-mi expresia dar cand am citit partea cu leaganul am soptit: „ce dracu…!”era ca si cum ma vedeam pe mine…
    in fine, ca sa inchei, iarta-ma ptr aberat… :D, dar nici viata mea nu e „roz” in acest moment…oricum, Geo, esti oficial, alaturi de Eva, scriitoarea mea preferata…stilul tau se muleaza atat de bine pe starea mea… continua scumpa! faci o treaba excelenta! :X :*

    • Antonya esti tare draguta si multumesc pentru cuvintele tale,desi nu le merit intr-o oarecare masura.Sunt alte persoane mai talentate ca mine:).La mine e doar un inceput de „drum”,ca sa zic asa.Incerc sa il parcurg cu grija si fara sa ma impiedic:)).
      Ma bucur ca te regasesti in personajul creat de mine:) si sper sa urmaresti in continuarea firul povestii:D.
      Si sincer,intotdeauna ma incurajeaza parerile voastre,asa ca va multumesc tare mult.Conteaza ft mult pentru mine.Si le multumesc si celor care citesc,desi nu comenteaza:).Dar totusi eu ii rog sa faca asta,pentru ca ma ajuta in conturarea cat mai buna a firului povestii:).
      Va multumesc sincer>:D<.

  16. Georgiana il pui te rog asta’seara sau maine? :X

    • Dana:*
      Scopul meu era sa il postez ieri,insa a aparut ceva nepravazut in planurile mele si totul s-a dat peste cap.Iar azi tot la fel si nu prea am apucat sa scriu ceva:-s.
      Acum insa ma apuc si sper ca maine sa il postez.
      Hugs>:D<

  17. Iti urez un calduros „Craciun Fericit”!!!
    Merry Christmas!

    „E vremea colindelor, vremea bucuriei , cand Nasterea Mantuitorului cuprinde sufletele si le innobileaza . Lasa magia acestor minunate zile sa te imbuneze , sate faca mai ingaduitor si mai iertator . La multi ani ! ”

    Te poooop si Mosul sa-ti aduca tot ce-ti doresti !!!>:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D<
    :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

  18. Sarbatori fericite si un an nou fericit iti doresc >:D< :X ! Imi pare rau insa ca maine plec si n'o sa'ti mai pot citii urmatoarele capitole pana incepe scoala =((.Oriqm,spor la scris in continuare,nu luam in seama criticile oamenior invidiosi si sper ca viata ta nu mai e atat de nostalgica.Te pup si'ti multumesc pt fiecare moment de bucurie pe care mi'l aduci cand iti citesc povestea :*:*:*. xoxo

    • Si eu iti doresc la fel,Diana.Din pacate nu vei peirde prea multe,deoarece nu voi reusi sa postez nimic deoarece am probleme cu pc’ul.Voi incerca sa le rescriu sau sper sa le salvez:*.

  19. Fie ca anul care incepe ( 2010 ) sa iti asterne o poteca neteda , vegheata de stelute norocoase si ingeri balai, iar dorintele tale sa se implineasca, una cate una in fiecare zi ! La multi ani!!

    Sa ai o petrecere frumoasa de revelion !!!

    La multi ani inca o data!!!

    >:D:D:D:D:D<

    Te pooop :*:*:*:*!!!

    • Multumesc Ramona pentru urarile tale:*.Esti foarte draguta si sper ca dorintele tale sa se implineasca si sa ai parte de multa bucurie:*
      La multi ani.>:D<

  20. Ti-am promis ca voi citi cand voi avea timp. Am terminat acum si sunt dezamagita pentru ca stiu ca va trebui sa astept urmatorul capitol pana rezolvi problemele cu calculatorul. M-a prins povestea de dragoste pe care ti-ai imaginat-o. Imi plac mult descrierile, atat de adevarate, imagini, sunete, parfumuri. Si eu iubesc toamna si am savurat pasajele acelea. La fel si felul in care descrii sentimentele protagonistilor. Iti doresc un an bun plin de impliniri si multa inspiratie! >:D< :*

    • Carmen>:D<.Iti multumesc pentru cuvintele tale care ma incurajeaza enorm.Apreciez si respect munca ta,cu poeziile si pot sa spun ca sunt mandra ca o persoana atat de talentata ca tine citeste.
      Si eu iti doresc un an la fel de implinit si sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti si sa fii fericita alaturi de familia ta.
      Te pup:*

  21. Nimic nou ? 😦


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: