Capitolul 19-Atunci cand nu este ca si cum ar trebui sa fie.


Imi simteam mintea limpede desi acum ma incerca o stare de oboseala care nu isi avea locul in marea asta de emotii care ma cuprindeau.

Il priveam intens de pe canapeaua de piele,cum rascolea sutele de hartii pe care le avea aruncate prin toata camera care era si asa destul de dezordonata.Hainele  stateau destul de incomode pe mine,iar faptul ca el se invartea prin fata mea,ma ametea si mai tare.

Nu stiam de ce imi spusese in masina sa nu cer nicio explicatie,ca aveam sa discutam cand vom ajunge.Insa nu credeam ca ma aduce in camera asta mare de hotel,care s-a dovedit a fi a lui,stiind cat de riscant era.Mai ales ca se ferea de fiecare data,ca sa nu fiu expusa „monstruozitatii lipitorilor alora de ziaristi”asa cum obisnuia el sa zica.

O dorinta puternica punea stapanire pe mine,in timp ce il analizam atent din cap pana in picioare cum statea si se uita din jur imprejur.Incepand de la buze,care erau frecvent umezite,la pieptul care se umfla din cauza respiratiei sacadate si coborand mai jos la abdomenul bine sculptat si…

Controleaza-te,Diana!Constiinta urla in mintea mea,facandu-se deja prezenta si mustrandu-ma.

Mi-am scuturat capul mecanic,inainte si inapoi,cantarind optiunile dintre o minte mult prea bolnava,o dorinta mult prea arzatoare sau niste hormoni care aveau de gand sa-si faca de cap.

Adica..inca asteptam niste explicatii,asa era frumos.De ce venise tocmai azi cand stiam foarte bine ce scrisese in acel mesaj,care ma facu sa ies ca o nebuna pe strazile LA-ului si mai era sa si mor din cauza lui Dan.Dar in momentul asta numai de explicatii nu aveam eu chef sau de pierdut timpul cautand niste hartii mazgalite.

-Daca as sti ce cauti…,il intrerup cu o voce inceata,in timp ce imi treceam o suvita din par printre degete.Se uita cu o privire gingasa la mine si inocenta,ca si cum ar fi uitat ca mai eram si eu in camera.

Imi dau ochii peste cap si oftez,ridicandu-ma cu gandul sa il ajut.

-Ce e asa de important pe bucata aia de hartie?Il intreb,uitandu-ma de jur imprejur,prin camera.Avusesem si azi destula treaba cu dosarele lui Deb care am crezut ca nu se mai termina.

-Vei vedea,spune repede,continuand sa rascoleasca niste hartii dintr-un dosar.

L-am lasat in treaba lui,indreptandu-ma spre baie.Ochii mi s-au oprit pe un tricou alb,aruncat pe pat si cam mototolit.L-am prins din fuga si am intrat in baie.

Ei bine,voia sa ma simt comoda nu?Si hainele astea elegante de pe mine nu ma ajutau cu nimic.Parul imi era incalcit si cam zburlit din cauza ploii si camasa statea lipita de pielea mea rece.

Am ignorat injuraturile discrete care se auzeau dincolo de usa baii si mi-am tras rapid pe mine tricoul care imi ajungea pana la coapse.Oricum,era mult mai bine decat materialul ala stramt care ma chinuise toata ziua.Un tremurat usor puse stapanire pe mine din cauza aerului rece care venea din cauza geamului deschis.

Am luat hainele de pe gresia rece in mana si am deschis usa.Privirea mi-a ramas atintita pe un Rob calm si relaxat,care statea la marginea patului,acordandu-si chitara si aruncand cate un ochi pe o foaie galbena pe care erau notate cateva partituri.Am inchis usa de la baie incet,auzindu-se doar un click usor,insa fu destul sa intoarca chipul spre mine cu o expresie curioasa.

-Ala e tricoul meu,concluzioneaza,dupa cateva secunde de liniste,in timp ce-mi aranjam restul hainelor pe spatarul canapelei.

Am zambit delicat,indreptandu-ma spre pat si asezandu-ma langa el.Am incercat sa indepartez foile alea pentru ca ma incurcau,insa imi prinse mana si refuza sa-mi dea drumul.

-Asta cautai tu?Il intreb,eliberandu-mi mainile,analizand atent foile.

Of,chiar avea de gand acum sa cante?Dorinta care ardea in mine era mai presus de orice si voiam sa scap de tensiunea pe care o avusesem zilele astea.Sa ma daruiesc pasiunii si iubirii care exista intre noi.

-E ceva ce incerc de un timp incoace.Voiam sa iti arat si tie,zise,uitandu-se intens in ochii mei.Ma inecam in oceanul pur al ochilor lui albastri si nu mai exista nimic in jurul meu.Imi pierdeam sirul gandurilor ca de fiecare data cand eram aproape de el.

Am inceput sa-mi ridic tricoul,incet  si am observat cum imi urmarea fiecare miscare a mainii .Cand tricoul a ajuns la baza gatului,am simit mana lui cum ma blocase sa il dau jos,cu o expresie dezaprobatoare.

-Ce faci?Ma intreaba,in timp ce mi-l rulase inapoi pe corp.

-Mi-e cald,spun repede,apucand de ambele capete si dandu-mi-l peste cap.Un zambet gingas mi-a aparut pe fata si aproape izbucneam in ras cand i-am vazut ochii mariti si felul in care respira.

-Ar trebui sa te imbraci,spune,luandu-si privirea de la mine si trecandu-si degetele prin par.

-Esti sigur de asta?Il provoc,senzual si incepand sa-mi plimb un deget pe asternutul rece de pe pat.As spune ca unele parti ale corpului tau vor exact contrariul,spun,apropiindu-ma de el,lipindu-ma de corpul lui.Am observat cum avea maxilarul inclestat si am inceput sa umblu cu degetele prin parul lui,masandu-l usor si indemnandu-l la ceea ce aveam eu de gand.

Chitara a alunecat usor,langa marginea patului,lovindu-se putin de coltul noptierei.Si-a intors privirea,uitandu-se adanc in ochii mei si puteam vedea flacara dorintei care ardea la fel de mult ca si in mine.Ma prinse in brate,lasandu-ma pe spate,iar apoi isi lipi apasat buzele de ale mele.

Mana lui inainta lent,smulgand parca vlaga din fiecare por al pielii peste care trecea,trezea la viata fiecare simt,facandu-ma sa tremur involuntar.

-Mi-ai lipsit,imi sopteste fara putere,desenandu-mi trasaturile cu varful degetelor,dandu-mi o suvita dupa ureche.Ii simteam inima cum batea puternic sub mine,iar respiratiile noastre se imbinau una cu alta.Intr-o secunda,mainile lui mi-au invadat corpul,respiram din ce in ce mai greu,iar sangele fierbea in mine.

Muschii mi s-au contractat cand am simtit lenjeria alunecand usor pe coapse,iar un geamat scurt imi iesi printre buze.Unghiile mele ii zgariau usor spatele gol,iar privirile noastre se intalnira pentru un moment.

Ochii lui albastri straluceau,iar inima mea batea incercand sa-mi sparga pieptul.

Totul era pierdut,in clipa aceasta eram doar noi doi.

2 luni…

Uite asa trece timpul,privesti pe geam si vezi cum ti se scurge viata..cum totul trece pe langa tine de parca ai fi o naluca,de parca ai fi o frunza in bataia vantului.

Privesti spre cerul innorat si visezi ca il vei atinge si ca vei indeparta norii intunecati pentru ca razele soarelui sa patrunda si in lumea ta…

Nimic nu are sens in jurul tau si totusi speri,speri ca intr-o zi ti se va deschide un nou drum,un drum care sa aduca acel ceva deosebit care lipseste din viata ta.

Crezi ca nu ai nimic altceva de facut si de aceea visezi zi si noapte,iar daca ai nici nu mai intelegi rostul,insa e posibil sa te trezesti intr-o dimineata si sa realizezi ca ai pierdut bucuriile vietii pentru ca ai stat asa meditand si tot ce e frumos a trecut pe langa tine.

Uneori te gandesti poate ca ar fi bine sa cobori un pic din acea lume sau macar sa mai intorci ochii spre viata chiar daca valurile vietii te izbesc din plin cand si cand.Ai vrea sa incerci sa faci ceva dar nu stii cum.

Ai putea sa privesti spre ceilalti sa vezi ca prin ei poti avea zile mai senine ca cei dragi iti dau puterea de a merge mai departe si de a trece peste pragurile vietii…

Apoi, sa incerci sa te privesti pe tine insuti sa inchizi ochii si sa privesti dincolo de acea oglinda in care te admiri sa patrunzi inauntrul tau si poate asa sa intelegi ca este nevoie ca ceva sa fie altfel  stii doar ca inca nu e tarziu ca viata ta sa prinda culoare….

Viata este prea scurta pentru a te trezi in fiecare dimineata cu regrete…pentru ca stii asta, ai grija de oamenii care tin la tine, ignora-i pe cei care nu o fac si fii sigura ca in viata orice lucru se intampla dintr-un motiv.Daca ai o sansa,profita de ea,daca iti va schimba viata las-o sa faca asta.

Nimeni nu a spus ca este usor..mi s-a promis doar ca va fi ceea ce merit.

Era ora 12 noaptea.Nu puteam sa adorm,iar muzica imi rasuna iar puternic in urechi.Melodia de la Scorpions,era pusa pe repeat de cand ma bagasem in pat si priveam tavanul alb,care parca se apropia din ce in ce mai tare de mine.Aveam impresia ca la un moment dat se va prabusi peste mine,peste visele mele,peste dorinte,peste tot.

Ei bine,in noaptea asta se implineau exact 2 luni de cand ajunsesem aici.2 luni,care s-au dovedit a fi bune,in care succesul era de partea mea,in tot ceea ce imi propuneam.Reusisem sa castig respectul tuturor din firma,datorita muncii mele bine depuse.Erau anumite zile,in care abia asteptam ca acul ceasului sa se miste mai repede si sa indice ora plecarii acasa.

Era cam prea mult spus,sa descriu camera asta de hotel,care devenea din ce in ce mai mica,ca fiind acasa.Acasa era caldura,dragoste,prieteni,familie.

Nu mai tinusem legatura deloc cu ai mei.Ultima oara vorbisem dupa vreo saptamana de cand am ajuns in LA.Nu mai raspundeau la telefon,nu stiu din ce cauza.Imi era asa de dor de ei,incat,daca aveam ocazia,luam primul avion spre Romania.

Imi era dor sa aud vocea mamei,desi era printr-un fir lung de telefon,ma multumeam si cu asta.Dar voiam sa stiu daca erau bine,desi un presentiment ciudat staruia in mine,in momentul in care imi raspunsese de fiecare data casuta vocala cand incercam sa sun.

Insa incercam sa ma amagasesc,ca erau bine,ca poate munceau prea mult si erau obositi si nu mai apucau sa raspunda la telefon caci se odihneau.Ca poate nu voiau sa raspunda,ca sa nu le aud vocea ingrijorata,ca sa nu ma simt eu vinovata ca am plecat.

De Cristina…de ea chiar nu stiam nimic.Nu daduse nici macar un singur telefon de cand am aflat de la Dan ca plecase in Franta.Pe el nu-l mai vazusem si nici lui Robert nu ii mai daduse niciun semn de viata.Nu stiu ce se intampla cu toata lumea…parca se indepartau incetul cu incetul.

La servici lucrurile mergeau spre bine.Relatia mea cu Deb era mai stransa,o consideram prietena de cand ma ajutase cu raportul pe luna trecuta.Pauzele ni le petreceam discutand lucruri totat nelegate de servici,la cafeneaua de peste strada.Era ca un bun refugiu in zilele aglomerate si stresante.

Nu credeam ca aveam sa spun asta vreodata,dar aparent Deb inlocuise lipsa prieteniei Cristinei.Deja imi faceam scenariul corect;o data plecata,va uita de toata lumea si nici macar nu va da niciun semn de viata.Insa nu ma asteptam la asa ceva din partea Cristinei.Voiam doar sa stiu ca e bine,ca nu patise nimic si macar motivul de ce nu isi sunase cea mai buna prietena.Asta daca mai aveam statutul ala in viata ei,pentru ca in inima mea intotdeauna ea va avea un locusor rezervat.

Involuntar si irevocabil oamenii intotdeauna pleaca,dar oare se mai intorc?

In ultimele 2 luni mi s-a schimbat viata.Nu puteam sa explic in mod amanuntit in ce fel,insa observam cum mi se schimba vorbele,cat curaj aveam cand era vorba de anumite lucruri despre care inainte nici macar nu deschideam subiectul.

M-am schimbat,si nu am facut-o doar eu.

-Tu imi ascunzi ceva,concluzionez,dupa o amanuntita studiere a chipului sau care era ciudat ganditoare.Ajunsesem sa il cunosc destul de bine,ca sa imi dau seama ca imi scapa mie ceva,iar el nu mi-a spus.

Ceasul se auzea tot mai tare cu fiecare secunda.Alcoolul se evapora din paharul de care nici macar nu se atinsese,iar jarul tigarii puse in scrumiera era din ce in ce mai mult.Dar nu ii pasa,statea pe canapea,privind peretii albi care ne inconjurau,mobila care devenise atat de cunoscuta pentru el si biroul prea mic.

Mai lua o gura din paharul cu vodca,lasandu-si capul aplecat pe canapea si respirand greu.

Imi rasuceam cateva suvite de par printre degete,in timp ce asteptam sa spuna ceva,orice.Daca pentru asta ma chemase la el,ca sa stam si sa ne uitam unul la altul,fara sa spunem nimic,atunci preferam sa ma lipsesc.Era prima zi din weekend,dupa o saptamana incarcata si stresanta.

Acte,rapoarte si nelipsita Alessia care imi dadea bataie de cap.Stiam ca ma uraste,din cauza ca eram foarte exigenta cand venea vorba de munca si nu de distractie.Dar nici ca imi pasa ce crede,desi deseori o vedeam susotind cu Anna care nu depasea nivelul IQ-ului de 10.Erau ca 2 picaturi de apa.Una blonda si alta bruneta,dar acelasi caracter,temperament si atitudine.

Aa..si nenorocita aia de petrecere a indeplinirii a 7 ani de cand functioneaza firma,la care nu aveam de gand nici macar in ruptul capului sa particip,desi promisesem lui Deb ca aveam sa merg.

-Ai de gand sa imi spui?Il intreb,ridicand putin tonul si indreptandu-mi spatele.

Urma un moment de liniste,in care isi stinse tigara si isi indrepta privirea spre mine.Ceva in ochii lui nu imi placea si aveam impresia ca nu imi va placea deloc ceea ce avea de gand sa-mi zica.

-S-a intors Cristina,zise,aplecandu-si capul.

Un val de usurare puse stapanire pe mine si imi venea sa sar in sus de bucurie.

Asta era cea mai buna veste pe care o avusesem de 2 luni incoace.

-E aici de 3 saptamani,imi intrerupe gandurile,spulberandu-mi orice urma de bucurie.

Nu am raspuns nimic pentru ca nu puteam asimila ceea ce imi spusese.Alt moment de liniste se asternu peste noi,in care repetam cuvintele in gand de mai multe ori.

Nu avea niciun sens.Nicio noima.

-Este imposibil,reusesc sa rostesc intr-un final dupa cateva minute in care m-am uitat in gol si am analizat vorbele lui.

-Nu,nu este,zice pe un ton slab.Jur ca nu am vrut sa iti ascund asta,insa m-a rugat,pentru ca nu voia ca tu sa stii ca e aici.

Nu mai puteam sa ascult ce imi spunea.Furia puse stapanire pe mine si simteam cum sangele fierbe in mine.

-M-ai mintit!Ma rastesc deodata,ridicandu-ma brusc.Stii prea bine cat am suferit din cauza ca nu stiam nimic despre ea,si tu mi-ai ascuns faptul ca ea era aici si era bine si nu a patit nimic si…Vorbele mi se amestecau printre suspine si nu se mai intelegea nimic.Am simtit 2 brate puternice strangandu-ma si mi-am infundat chipul in umarului lui.

Am ramas asa pana suspinele s-au transformat in respiratii grele si aspre.Am tras adanc aer in piept,si deodata inspiratia ma lovi ca un fulger.

Daca Robert stia de Cristina,inseamna ca stia si despre Dan.Iar Cristina si Dan,daca erau aici,nu dadura niciun semn de viata.

-Trebuie sa plec,ii spun pe un ton rece,indepartandu-i bratele din jurul meu,apucand geanta si iesind pe usa.

De ce toata lumea minte?De ce pur si simplu nu incheie tot teatrul asta spunand adevarul oricat de dureros ar fi el.

Uram minciuna.

Uram sa fiu mintita.

Iar eu fusesem mintita de cei apropiati mie.Voiam sa o caut,desi habar nu stiam pe unde,sa o intreb de ce nu a venit la mine timp de 2 saptamani sau macar sa stiu ceva despre ea.Robert imi ascunsese faptul asta,Dan la fel,Cristina si ea.

In sfarsit,nu as putea sa repet miile de ganduri care porneau din inima si mi se ridicau in minte,care spre dimineata se topeau treptat in somnul care ma fura.

Imi era greu sa stau acasa.Cu cat minutele treceau cu atat ma convingeam mai mult ca ceva era gresit.Nu stiu anume ce,insa totul in viata asta se intampla cu un scop anume.

Aburul din ceasca cu ceai ma invaluia total,iar aroma de tei era calmanta.Ajunsesem cam la a 3 ceasca de ceai,pe care o rugasem pe Karen sa mi-o aduca,cand telefonul continua sa sune,iar lumea din cafenea ma privea ciudat.

Deb mai imi trimitea cate o privire printre gene,insa am asigurat-o ca sunt bine.Nu voiam sa vorbesc cu nimeni,doar sa stau si sa beau ceaiul fierbinte care imi aluneca usor pe gat si ma ardea.

Era o zi relaxanta de vineri,nu prea aglomerat aici,unde imi petreceam majoritatea timpului.Usa se deschidea din cand in cand,trimitand un val rece de aer,care imi strabatea trupul,facandu-ma sa tremur.

-Deci…incepu Deb,incercand sa faca conversatie cu mine,ceea ce cam greu reusea.Te-ai mai gandit?Sper sa vii la petrecere…,ma intreaba,in timp ce isi duce paiul la gura,tragand rapid din paharul cu Cola.

-Nu prea m-am mai gandit la asta,recunosc intr-un final,afisand un zambet mai mult fortat.Saptamanile astea au fost foarte grele,si nu prea am avut timp…

Si chiar asa era;gandurile mele erau mult indepartate,iar prin cap nici nu imi trecuse vreo idee ca asta.

D-l Scott imi spusese ca ar fi indicat sa vin,deoarece vor fi multe persoane din lumea businessului,si nu aveam ce sa pierd.Ar fi fost prima mea lansare in lumea banilor.

-Serios,Diana!Ce ai avut zilele astea?Ai fost asa de retrasa si tacuta…La conferinte abia scoteai o vorba.Imi trimite o privire plina de ingrijorare,si incerc sa ii zambesc de data asta mai natural.

Karen se apropia si ea de noi,punandu-mi o mana pe umar.O simpatizam foarte tare,se purta ca si o mama cu toti;era iubitoare si intotdeauna te facea sa zambesti.Imi amintea putin de mama,cel putin,sentimentul ei matern era puternic.

-Eu sunt sigura ca atunci ca va simti ea nevoia,iti va spune.Vocea ei semana atat de bine cu a mamei,incat cateva lacrimi mi se revarsasera pe fata.

-Multumesc,ii soptesc,ridicandu-ma si imbratisand-o strans.

Cuvintele ei intotdeauna ma ajutau si ma incurajau,asa ca mi-am sters lacrimile si i-am zambit.

-Deb…,cred ca ar fi cazul sa vizitam niste magazine,ii spun,luandu-mi geanta si scotand portofelul.

Am inceput sa chicotesc cand am auzit-o tusind,din cauza sucului si se uita nedumerita de mine.

-Ce i-ai pus in ceai?Spune,razand si cu o voce entuziasmata.

-Un strop de fericire,zice Karen,in timp ce ne indreptam spre usa.I-am multumit inca o data din priviri si am iesit in aerul rece si aspru de afara.

-Am auzit ca s-a deschis un nou magazin,spune Deb,cu o fata radianta.E prin centrul LA-ului.

-Cine ar fi crezut?Spun pe un ton putin ironic.Tu colinzi magazinele si stii noutatile in materie de haine?O tachinez pe acelasi ton,in timp ce porneam masina.

-Toata lumea are cate un secret,a concluzionat,dand lejer din umeri.

Am izbucnit amandoua intr-un ras puternic si am pornit pe soseaua umeda.

Intr-adevar…toata lumea are cate un secret.

Chiar nu ma asteptam ca Deb sa se priceapa atat de la haine.Se pare ca noul magazin de care vorbise ea,era cu haine din sezonul asta si cica erau facute de un nou designer in lumea modei.

-Cred ca merg mai bine pantofii astia decat astea, nu?Ma intreaba,in timp ce privirea imi umbla prin jur,cautand ceva interesant si dragut.

Ei bine,uite si aici ii simteam lipsa Cristinei.Intotdeauna ea era prima cand era vorba de haine.Desi o uram in momentul ala,era un ajutor cand trebuia sa imi aleaga tinutele.Imi aminteam reactia mea cand am gasit dulapul acela imens,plin de haine,pe care mi le achizitionase atunci cand m-am mutat in apartament.

Oricum.ea era mult mai buna la dat sfaturi in materie de haine decat mine,asa ca am ridicat o spranceana si am oftat.Ea m-a privit dubios si si-a dat ochii peste cap.

-Uite cine vorbea de haine,zice,pufnind,si intorcandu-se pentru a pune inapoi cizmele.

Am ridicat simplu din umeri,cu un ranjet mic,continuand sa ma uit printre haine.Ochii mi s-au oprit pe o rochita mov,fara umeri,simpla din matase.

M-am intors sa o anunt pe Deb,insa o pierdusem printre haine,asa ca am renuntat si pasii mi s-au indreptat spre tinuta care mi-a atras atentia.

Am luat-o de pe umeras,studiind-o atent,pana cand reflexia aparuta in oglinda a unei siluete subtiri si bine cunoscute ma facu sa intepenesc.

-Pentru prieteni,poate fi la reducere.

Materialul mov mi-a alunecat din mana,cazand pe podea,iar ochii mi-au ramas atintiti pe persoana din oglinda care tocmai imi vorbise.

Responses

  1. de cem-ai lasat asa 🙂 ?
    cand pui urm capitol ca vreau sa vad cine e persoana
    e cristina nu-i asa?
    bn, nu te mai bat la cap si astept next-ul

    • Hey Ligy:*.Nu stiu cand il voi pune,insa nu iti voi spune daca ai dreptate sau nu:D.Vei afla in urmatorul capitol.
      Pupici:*

  2. in sfarsit:x
    sincer am intrat din obisnuinta :)) nu credeam ca o sa gasesc capitolul…am ajuns acasa si am zis ca nu strica sa ma uit, si bine am facut ca m-am uitat:>
    inceputul cu rob e :X
    ma enerveaza dan, adica imi place de el, dar as fi vrut sa fie alaturi de ea sa-i mai dea un semn de viata ceva…
    e bine ca a avut-o pe deb prin apropiere
    ultima persoana si eu ma gandesc ca e cristina, sper ca e ea…trebuie sa ii dea o buna explicatie dianei:))
    mi-a placut:x
    >:D<:*

    p.s. : tipa din ultima poza e din oth?

    • Pai imi facusem ieri niste nervi pentru ca nu se salvasera ultimele 4 pagini din cauza wordului,incat imi venea sa arunc tv pe geam:)).
      Dan intotdeauna o sa apara din senin:)),si o sa aflati in capitolele urmatoare ce l-a determinat sa nu mai dea niciun semn de viata.Deb a fost ca un sprijin pentru ea in ultimele 2 luni si se intelege bine cu Diana.
      Si da,Cristina o sa trebuiasca sa dea multe explicatii Dianei,insa vom vedea daca ea va asculta totul:D.Da..tipa e din oth:X.
      Ma bucur ca ti-a placut:*.

      • normal ca mi-a placut…la cat l-am asteptat:))
        si ce intuitie am avut…mi se parea mi cunoscuta dar nu eram sigura:))
        >:D<:*

  3. e foarte frumos :X. da,nici mie nu mi’a placut c’a mintit’o Robert,dar deh… :D.a fost frumos si asteptam noul capitol >:D< xoxo

    • Cred ca nimanui nu ii place sa fie mintit,mai ales de persoanele dragi:(.Dar totul se va rezolva intr-un final.
      Pupici:*

  4. in sfarsit mi-am facut timp sa las comentariu :* pentru ca am citit mai demult. ce pot sa spun..rob e foarte simpatic..foarte boem.. diana evident s-a mai schimbat ,e mai sigura pe ea, ceea ce e foarte bine la urma urmelor. intrata in lumea asta si cu un iubit faimos, cand se va afla de relatia lor trebuie sa fie puternica sa reziste presiunilor din partea tuturor. cristina mie mi-e foarte draga…nu stiu daca pentru ca si eu ma numesc la fel, am o pasiune pentru haine, dar doar..imi place mult felul ei de a fi. sunt sigura ca a avut un motiv bun pentru faptul ca nu a anuntat-o pe diana ca a venit aici. poate vroia sa o uimeasca in momentul in care descoperea ca a devenit o cunoscuta si indragita creatoare de moda ? 🙂 orice e posibil.

    kisses ! >:D< :*:*

    • conteaza ca citesti,krisz:*.Asta e ceea ce ma multumeste;intr-adevar,diana s-a schimbat…si o va mai face,cel putin imprejurarile o vor schimba destul.mie intot mi-a placut numele cristina,as fi vrut ca ai mei sa ma numeasca asa :D.Cristina are felul ei aparte de a fi si e diferita de Diana,insa s-a maturizat si ea,o data ce a plecat la mama ei.Era mult mai copilaroasa inainte si cu mintea in alta parte,dar inca mai pastreaza latura asta mai rebela;depinde de situatie.
      Si eu te pup:*>:D<


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: