Capitolul 21-Prima taietura e cea mai adanca.


Nu ştiu ce simţeam,insă parcă aveam un uriaş,dar uriaş elefant pe cap.Îl simţeam greu,dar nu îmi venea să cred ca era aşa din cauza alcoolului.De fapt,nu puteam crede că ajunsesem în starea asta.Cu siguranta ca aratam mai rau ca Amy Winehouse inainte de dezintoxicare.

Capul îmi vâjâia ca şi cum o tornadă tocmai se desfăşura inăuntrul meu sau în creierul meu.Oricum,era ceva foarte inconfortabil si voiam să o opresc cât mai repede.Soarele care intra printre sticla geamului imi deranja ochii si asa obosiţi;i-am strans puternic,intorcandu-ma pe partea cealalta.Sanse sa mai adorm nu aveam,insa gandurile imi erau amestecate si rastalmacite,incat nu puteam sa imi aduc aminte ce se intamplase cu o seara in urma.Vag,imaginile pe care mi le crea mintea erau clare,asa ca incercam din rasputeri sa le fac sa aiba vreun sens.

Alcoolul cred ca inca domnea in mine,neinvins si nedandu-mi sansa de a-mi aminti ceva.Aveam nevoie urgenta de un dus cu apa rece si asta va fi solutia.

Am dat sa indepartez patura de pe mine,insa nu reuseam.Era prinsa in ceva sau bagata sub lenjeria patului.Am intredeschis ochii,uitandu-ma naucita la persoana de langa mine care era cu spatele.Imaginile din capul meu au devenit mai clare si mult mai realiste.

Cred.

Am expirat zgomotos si am incercat sa evit gandul ca Robert fusese cu acea tipa la petrecere.Cu siguranta era un cosmar,deoarece el se afla in pat…asa ca aveam certitudinea ca incurcasem paharele.Ca imaginatia mea mult prea bogata in detalii imi oferea in acest moment niste informatii nu prea plauzibile.

M-am frecat cu degetele la ochi,apropiindu-ma mai mult la el si sprijinindu-ma in cot.Avea capul acoperit mai bine de jumatate cu patura,asa ca mi-am intins mana atingandu-l,iar apoi aplecandu-ma incet pentru a-i depune un sarut usor pe obraz.

-Stiam eu ca a fost un cosmar,ii soptesc delicat la ureche,indepartand rapid patura de pe cap.

Am scos un tipat scurt,intorcandu-ma pe cealalta parte si dand un cap sanatos de marginea noptierei.Stele verzi sau albastre am vazut in fata ochilor,iar dupa cateva injuraturi bune,m-am trezit pe parchetul rece,incercand sa ma reabilitez.

-Ok..asta e un cosmar,ma ridic usor,nerealizand,decat dupa cateva minute ca de fapt cel care era in patul meu nu era Robert.

-Tu.Ce.Cauti.Aici.?Intreb,pronuntand clar fiecare cuvant in parte.Am tras patura in jurul meu,ridicandu-ma in picioare.

Bine…nu imi aminteam..sau mai bine zis imi aminteam dar crezusem ca a fost un cosmar.Totul pana la urma se intamplase.

Si intr-adevar…exagerasem destul de mult cu bautura.

Mi-am pus mana la tampla,masand usor.Capul ma durea si mai tare de la lovitura si cu siguranta aveam vreo vanataie.

Se uita nedumerit la mine si imi venea sa ii arunc cu perna in cap daca nu avea de gand sa imi zica ceva.

-Spune-mi ca nu s-a intamplat nimic aseara,spun cu o voce inceata si rusinata.

Tot nu imi venea sa cred si speram din tot sufletul sa nu fi facut nimic.

-Vorbeste odata,ridic vocea putin si deja capul incepea sa ma intepe.

La dracu.

M-am uitat prin jur si am vazut sticla de whisky de aseara…si era goala.

-Spune-mi ca nu am baut eu aia…,incerc sa il fac sa-mi confirme ca nu fusese exact lucrul la care ma asteptam.Am luat sticla in mana si m-am uitat prin ea.Clar era goala…dar oare golita de mine?

M-am plesnit mental de vreo cateva ori si am inceput sa dau din cap inainte si inapoi.Asta nu mi se putea intampla mie.

Trebuia sa ma trezesc..nu se putea asa ceva.

-Te simti bine?Ma intreaba pe un ton ingrijorat,ridicandu-se si venind inspre mine.

-Oh…,spun pe un ton incet,pregatindu-ma pentru o izbucnire serioasa.Ma simt excelent,nu vezi?ii zic,aratand spre mine.Nu imi amintesc nimic de seara trecuta si tu stai ca o statuie si ma intrebi daca ma simt bine.Excelent Dan.Meriti un premiu.

-Hey..calmeaza-te,zice pe un ton calm si intelegator,punandu-mi o mana pe umar.

M-am smucit nervoasa,incepand sa fac pasi cand intr-o parte cand in alta a camerei si bolborosind in sinea mea.

-Mie nu-mi zici sa ma calmez,spun deodata,postandu-ma in fata lui.Ai face bine sa-mi explici ce s-a intamplat azi noapte.Nu am facut nimic prostesc,nu-i asa?

Acceasi privire nedumerita de se intreba daca sunt nebuna sau dementa.Sau tot beata.

-Fir-ar Dan!Nu s-a intamplat nimic intre noi,nu?

Dumnezeu stie ce prostii facusem eu aseara de nu reauseam sa imi mai amintesc nimic.”Sa nu fie ceea ce imi imaginez eu”.Ma rugam in sinea mea si incercam sa respir de mai multe ori pentru a elimina energia din mine.Alcoolul chiar iti da energie.

-Nu s-a intamplat nimic grav,imi zice,asezandu-se calm si fara nicio grija.

Eu deja imi formam tot felul de scenarii groaznice si demne de topul fruntas al prostiei si el era foarte pasiv.

-Dar mai bine discutam la o cafea,zice ridicandu-se si luandu-si geaca de piele.Fata lui era serioasa si stiam ce gandea in momentul asta.Nu avea de gand sa isi schimbe parerea in niciun caz.

-Esti imposibil si nu merg cu tine nicaieri,ma plang pe un ton pitigaiat,indreptandu-ma spre dulap si cautand ceva curat sa iau pe mine.Sper surprinderea mea,aseara reusisem sa ma imbrac cu ceva mai comod.Sau nu?

-Hmm…nu acelasi lucru ai zis si aseara cand m-ai sarutat,spune,plin de sine si cu un aer superior.

Glumea nu?

-Stii ce?In momentul asta chiar am deosebita placere de a te da afara de aici.Spun nervoasa si renuntand la orice fel de amabilitate de care dadeam dovada.

-Pai nu voiai sa stii ce s-a intamplat?Acum ma dai afara?Mi-o tranteste in fata cu o ironie subtila,insa bine individualizata de tonul lui.

-Ei bine,acum nu mai vreau.Pentru ca nu spui adevarul si profiti de incapacitatea mea de a-mi aminti ceva.Te stiu prea bine Dan,asa ca nu ma lua pe mine cu astea.

Un zambet i se intinse pe fata dezvelindu-i dintii albi si perfecti.

-Pentru cineva care a baut destul de mult aseara,esti foarte receptiva.Asa cum te stiam.Concluzioneaza si zambeste cu subinteles.Si stai calma..chiar nu s-a intamplat nimic aseara.Doar cateva pahare si putina isterie.Apoi rugaminti sa raman cu tine si intr-un final somn.Multumita?

Mda..si eu sunt Minnie si ma doare in cot de minciunile tale.

-Da.Si eu te urasc,asa ca acum iesi,ii zic,indreptandu-ma spre usa si deschizand-o.

-Masina ta e jo…insa nu mai avu timp sa zica ceva,caci i-am trantit usa direct in fata.

Oricum azi nu aveam de gand sa ies din casa,asa ca putea foarte bine sa ramana pe acel drum de aseara.

-Cu placere,ridica vocea de dupa usa si am zambit stupid.

El chiar nu se va schimba niciodata.

….

Nu-ti fie teama sa faci greseli,sa te impiedici si sa cazi,pentru ca in majoritatea timpului cea mai mare rasplata vine cand faci lucruri care te sperie cel mai mult.

Poate vei obtine tot ceea ce iti doresti.Poate vei avea parte de mai mult decat ti-ai imaginat vreodata.Ti se vor intampla lucruri la care te asteptai cel mai putin,lumea din jurul tau va pleca fara sa isi ia ramas bun,insa vei ramane la fel.Acceasi persoana puternica,chiar daca va parea invinsa si intunericul iti va face cu mana si te indeamna sa te afunzi tot mai mult.Ti-e frica ca daca vei cadea,nu va fi nimeni alaturi de tine care sa te salveze.Ti-e frica de dezamagiri,de acele rani care nu stii in cat timp se vor vindeca sau daca o vor mai face vreodata.Dar ceea ce nu stii este ca toate astea fac parte din cursul vietii.Nu vei vedea o persoana fericita fara sa fi suferit macar o data,fara sa fi cunoscut ce e aia o lacrima sau un suspin,fara sa-si fi dorit sa sara in prapastie si sa nu mai vrea sa iasa la suprafata,dorind sa ramana in trecut.

N-ai sa vezi un copac agatandu-se disperat de frunzele lui moarte.

Dimpotriva. E atata  pace in caderea lor blanda, in felul cum se astern la radacina lui, prefacandu-se incetul cu incetul in humus si hranindu-l  pe cel care le-a hranit candva…N-ai sa intalnesti un mar atat de sarman cu duhul, incat dupa ce i s-au scuturat petalele, sa-si ignore fructele care ard pe ramuri si sa jeleasca la nesfarsit florile, ah, minunatele lui flori pe care atat le-a iubit si pe care, o, Doamne, soarta  i le-a rapit fara mila…

Nu poti trai doar in trecut si intotdeauna sa iti pui intrebarea „Ce-ar fi fost daca..?”.Nu mai poti schimba nimic in momentul asta,poate doar sa te bucuri de ceea ce ai ajuns si de ceea ce ai.Ai facut alegerea potrivita?Te-ai pus pe tine inaintea celorlalti sau invers?

Intrebarile curg in capul tau,te chinui sa le faci fata,sa le gasesti un raspuns logic,dar ele sunt tot mai multe si simti ca nu mai poti.Ai incercat sa le cauti,insa iti vei da seama ca raspunsurile nu ti le vei da tu sau mintea ta.Raspunsurile ti le va da insasi viata.

Asta e prezentul…si suntem nevoiti sa il acceptam.Fie ca vrem sau nu,lumea nu sta pe loc.Ticaitul orologiului intotdeauna se va auzi in departare,dar vei sti ca timpul trece.Oamenii mor,altii se nasc,altii sufera,unii se bucura,insa asta e viata.

Cine stie unde te poarta cararile vietii?

Drumul este lung si in final,calatoria este destinatia…

Apa fierbinte se prelingea pe tot corpul,incalzindu-ma.Aburii curgeau pe sticla cabinei de dus si aroma de vanilie plutea in aer.

Nu credeam ca voi zice asta,insa dupa atatea luni de lucru si stres,ma simteam eliberata si usurata si voiam sa ma bucur din plin de astea 10 zile de concediu.Nu conta in ce fel sau cu cine,desi era preferabil cu o persoana anume caruia nu ii raspunsesem la telefon de 2 saptamani.

Am oprit robinetul,deschizand usa cabinei si cautand prosopul.Niciodata nu stiam unde isi tinea Cristina lucrurile pentru baie.Statusem cu ea mai bine de 10 zile si mereu le schimba locul.

Era placut sa locuiesc cu ea.Imi aminteam de vremurile trecute in care petreceam nopti nedormite uitandu-ne la filme cu baieti draguti si mancand inghetata pana cand ni se facea rau.Desi stateam cu ea,nu aveam timp sa vorbim prea multe.Eu veneam seara de la servici,iar cand ajungeam gaseam cina pregatita,chiar daca ea era un dezastru in bucatarie.

Mi-am strans parul si mi-am infasurat prosopul in jurul meu.Cris era la magazin,si ma bucuram ca aveam apartamentul pentru mine singura.Nu a fost vointa mea cea care m-a determinat sa il evit timp de atatea zile,insa ma simteam tradata si oricat incercam sa dau un sens intamplarilor nu reuseam.Stiam ca la un moment dat,trebuia sa vorbim,sa clarificam lucrurile,sa stim daca mai are vreun rost.Insa simteam ca acum nu era momentul.

Au intervenit mult prea multe,ca mintea mea sa se mai gandeasca la acel eveniment.La servici lucrurile nu stateau prea bine.Datorita unor erori,pe care inca incerc sa imi dau seama de unde au aparut,nu reusisem sa termin raportul si asta nu m-a adus intr-o lumina foarte favorabila printre ceilalti din firma.Deb credea ca nu sunt atenta sau ca ar trebui sa incerc sa exclud orice lucru imi ocupa mintea si sa ma axez pe situatia de fata  care nu arata bine.Nu il mai vazusem pe Kevin,cel care printr-o simpla coincidenta avea numele de familie exact ca al meu.Niciodata nu folosisem numele tatei de familie,deoarece mi se parea prea ciudat.Si la scoala profesorii evitau sa il pronunte,strigandu-ma doar dupa numele mamei.Insa acum,dupa parerea sefului meu,era mult mai indicat sa fiu prezentata sub numele acesta.Asa ca oricine ma cunostea,ma cunostea sub numele de Diana Weisz,nu Diana Dumitrescu.Bunicii de pe tata erau de prin nordul indepartat al Angliei.Din spusele mamei,stiam ca bunicul era englez,iar bunica romanca,dar s-au cunoscut in Romania si apoi au plecat in Anglia,de unde provine si tatal meu.Apoi,datorita slujbei a fost nevoit sa se mute si asa se pare ca a cunoscut-o si pe mama.Ultima oara cand ii vazusem fusese la celebrarea zilei mele de nastere,la varsta de ..8 ani.Nu petrecusem foarte mult timp cu ei,abia ii cunoscusem,insa pe bunicii din partea mamei ii iubeam cel mai mult.Asa ca eram multumita ca macar ei au ramas aici si asa verile mele nu au fost prea plictisitoare.Pana la urma..se pare ca aveam si eu un mic sambure din familia asta londoneza.

Nu stiam prea multe despre rudele tatalui meu,mama intotdeauna evita sa vorbeasca despre asta,nu stiu din ce cauza,insa daca ei ii displacea subiectul asta,nu am batut-o la cap cu el.

Totusi,nu stiu din ce cauza,simteam ceva in legatura cu baiatul asta.Poate eram paranoica sau exageram,insa voiam sa il cunosc mai bine,ca si cum un mister il involbura.

Gandul acesta ma macina si in momentul in care mi-am luat halatul pe mine si am apasat pe clanta usii.Un aer rece ma strabatu,insa nu tineam minte sa fi lasat vreun geam deschis sau balconul.

Am facut un pas,simtind podeaua rece sub picioarele mele,iar un zgomot,ca o cazatura a unui obiect se auzi pe hol.Cu siguranta,ca in fiecare zi de altfel,Cristina iar plecase mai devreme de la servici.Am inceput sa imi sterg parul umed cu prosopul in timp ce ieseam din camera.

-Iar ai venit mai devreme,spun pe un ton putin mustrator si iesindu-i in cale.

Picioarele si fiecare muschi din fiecare parte a corpului mi s-a blocat cand am vazut ca persoana cu gluga pe cap nu era Cristina.

Nu stiu in ce moment sau daca creierul meu facuse vreo legatura logica,insa picioarele m-au purtat rapid inapoi in baie si am incuiat usa.Inima imi batea puternic,m-ai sa iasa din piept si tot corpul imi tremura.Am simtit gresia rece sub genunchii mei si oricat incercam sa gandesc limpede nu reuseam.Teama care puse stapanire pe mine era ca o tortura a mintii si stiam ca aveam sa ma scufund din moment in moment in inconstienta.

O voce mica imi urla in timpane la nesfarsit sa ma linistesc si sa incerc sa imi revin.Insa nu puteam,panica ma ineca stiind ca in apartament se afla un hot sau mai rau,vreun psihopat.

Lasa frica sa circule in tine,nu ii opune rezistenta si o sa vezi ca teama va disparea.Accept-o si ea va fugi de tine.”

Constientul ma ajuta sau cel putin incerca,si stiam ca frica asta ma va tine pe loc si nu voi putea face nimic.

Tremurand,am inceput sa umblu prin buzunarele blugilor,care erau pe scaun,cautand telefonul si formand singurul numar care mi-a venit in minte.Prin fata mi se perindau imaginile unui sfarsit tragic,prea sadic,si trebuia sa imi re-programez constientul cu ganduri pozitive,cand i-am auzit vocea calma si dulce.

-Am nevoie de tine,spun cu o voce mica si chinuita.Te rog,vin…Am auzit cum s-a intrerupt legatura,iar bateria telefonului a cedat.

Telefonul mi-a alunecat din mana,cand am auzit zgomotul facut de clanta fortata.Se misca in sus si in jos din ce in ce mai repede si la fel isi facea drum si panica prin mine.

Incercam sa gasesc vreun sens situatiei de fata.Stiam prea bine si mintea mea era constienta de faptul asta,ca nu avusesem nicio vedenie sau ceva de genul asta.Barbatul cu gluga pe cap clar era un hot.

M-am tinut de scaun,uitandu-ma in oglinda,la chipul meu palid si de nerecunoscut.Nu aveam nimic la indemana,ceva cu care sa arunc sau sa ma apar.Am deschis dulapul si un foarfec de marime mijlocie era ascuns printre periile de par si clame.L-am apucat tremurand,ridicandu-mi privirea inapoi in oglinda.Un strat subtire de transpiratie era depus pe fruntea mea si am inspirat de vreo 2 ori,incercand sa elimin orice urma de teama din mine.Trebuia sa ma infrunt cu pericolul si asta era singura cale prin care sa scap.

Mi-am spus o rugaciune rapid si am tresarit cand o izbitura facu usa sa se tranteasca puternic de perete.Chipul barbatului era confuz,ma studia incruntat si dubios prin intermediul oglinzii.Ochii mei ii focalizau fiecare trasatura a fetei si ajutata de mintea mea care cu usurinta ii memora chipul,am strans foarfecul mai tare in mana si m-am intors.

Imi aduceam aminte de cuvintele tatei pe care mi le spusese cu multi ani in urma,intr-un moment in care am fost vulnerabila si fricoasa,si intr-adevar mult prea mica,ca sa stiu cum sa actionez.

“-Nu lasa sa se vada pe fata ca ti-e frica.Ia o atitudine cat mai serioasa si incearca sa te gandesti la o strategie de a scapa.Fii calma si gandeste limpede si nu te teme.Asta e cel mai important”.

Am zambit chinuita in sinea mea si stiam ca nu era momentul cel mai convenabil sa imi amintesc acum de acel incident,insa aveam acel sentiment de deja-vu.

L-am privit pe sub gene,cum ma analiza si parca isi calcula in minte posibilitatile de ajunge la mine cat mai repede si de a ma imobiliza.

Mi-am mutat putin privirea la obiectul din mana mea si o clipa de neatentie a fost de ajuns ca individul sa se repede spre mine,punandu-mi o mana la gura si cu cealalta strangandumi-o pe cea care poseda singurul lucru care m-ar fi ajutat pentru aparare.

Am incercat sa tip,insa mana lui presa prea multa putere pe gura mea ca sa am vreo sansa.M-a izbit puternic de perete,aruncand foarfecul in celalalt colt al baii si apoi incepand sa isi treaca degetele pe fata mea.

Ma zbateam mai rau ca un animal prins in ghearele pradatorului sau,dar puterea pe care o detinea era mai presus de mine.

-Nu a fost frumos ce ai vrut sa faci,zice cu o voce aspra si zambind cu subinteles in timp ce isi cobora mana pe gatul meu.O senzatie de greata si scarba ma cuprinse atunci cand ma atingea si simteam cum mi se face rau.

-Pari o persoana draguta…nu cred ca ai vrea sa patesti ceva mai rau,asa ca ai putea incerca sa te linistesti.Indentificam cu usurinta siguranta din vocea lui si stiam prea bine ca era sigur de faptul ca ma putea omorî foarte degraba.

-Daca promiti ca nu vei tipa,iti dau drumul,imi sopteste calm si slabind putin forta cu care imi bloca gura.Acelasi sentiment de deja-vu persista in mine,si mintea mea imi adusese aminte de un eveniment asemanator cu ceva timp in urma.

Am dat mecanic din cap si am vazut cum incet incet,mana se retragea de pe fata mea.

Singurul lucru,nu prea inteligent de altfel,care mi-a venit in minte,a fost sa-mi adun saliva in gura si sa il improsc pe toata fata,pentru a putea scapa.Stiu ca parea cel mai scarbos lucru de pe lumea asta,insa alta sansa nu aveam.

Prinzand momentul potrivit m-am eliberat rapid si l-am auzit cum a injurat.

Insa se pare ca procedura mea nu fusese prea inteligenta deoarece m-a prins de par,intorcandu-ma cu fata la el si lipindu-ma din nou de perete.Am inceput sa tip,insa nu am reusit sa scot nici macar un sunet cu o octava mai sus caci ma prinse de gat si ma strangea puternic.

-Chiar imi pare rau,dar nu imi lasi alta alternativa.Totul voiam sa fie linistit,nu aveam de gand sa iti fac rau.Nu pentru asta m-au angajat.Dar banuiesc ca putina distractie nu  strica.

Si la naiba cu orice tentativa de a parea puternica,caci panica ma ineca din ce in ce mai tare cand am auzit cuvintele lui.

-Cineva te uraste foarte mult,de m-a pus sa te sperii.Hmm..se pare ca nu esti asa de cuminte cum ma asteptam.Pe sub chipul asta dragut si inocent,ai facut tu ceva rau,zice,incepand sa isi treaca degetele pe chipul meu.Din nou.

Respiram din ce in ce mai greu si simteam cum inconstienta ma va acapara.Ultimul meu gand s-a facut nevazut,inchizand ochii si am simtit cum picioarele imi cedeaza.

Apoi,nu stiu daca visam sau deja lesinasem,insa nu mai simteam nicio presiune asupra mea si respiratia revenise la normal.Am auzit ceva rupandu-se ca un os si am strans mai tare ochii.Acelasi zgomot l-am auzit de mai multe ori,ca si cum cineva lovea in fata altcuiva.

2 brate puternice m-au cuprins si mi-am dat seama ca era doar rolul imaginatiei mele.Am inceput sa tip si sa ma zbat, simteam cum lacrimile curgeau siroaie pe obraji si  nu voiam sa deschid ochii.Totul era real…totul avea sa se termine in curand.Avea sa ma tortureze si chiar nu imi pasa,doar voiam sa ma scufund intr-o gaura a intunericului.

-Shhtt,linisteste-te.Imi murmura vocea celui care ma tinea in brate si incepu sa imi mangaie parul.

La naiba.Tortura asta chiar ma facea sa imi imaginez lucruri nereale,ca vocea lui Robert si nici nu simteam nimic,nicio durere.

Murisem?

Si daca era asa,de ce nu vedeam ingeri si floricele?Si vedeam intuneric si simteam ca si cum inca eram vie.

-Diana,sunt aici,sopti delicat acceasi voce.Esti in siguranta acum.

Ochii mei voiau sa se deschida,insa eu nu voiam sa ii las.Sa vad cum acel animal se indreapta spre mine sau mai rau.

-E in soc,zice alta voce,de undeva din dreapta mea.Trage-i 2 palme,poate isi revine.

Inteleg ca era un cosmar,inteleg ca poate era Iadul,dar si Dan era cu mine in acelasi loc?

Brusc,realitatea ma lovi ca un pumnal si ochii mi s-au deschis.Tavanul alb mi se infatisa in fata,si parfumul atat de cunoscut plutea in aer.Ochii imi umblau buimaci dintr-o parte in alta,pana cand mi s-au oprit pe corpul individului care era imobilizat de Dan.

Si apoi mi-am dat seama ca totul era real.Ca Robert era aici si ma salvase.

-E mort?Intreb pe un ton tremurat si incet.Desi stiam ca nu era,insa asta era singura intrebare care mi-a venit in minte.

-Nu…dar nu mai are mult.Zice pe un ton nervos si identificam furia din vocea lui.Simteam cum isi incordeaza muschii,pregatindu-se sa izbucneasca.

Din instinct,i-am strans mai tare bratele in jurul meu si m-am uitat la chipul lui care era de nedescifrat.

-Nu are rost.Totul s-a terminat.

Spun cu o voce calma si mica,ridicandu-ma si sprijinindu-ma de el.

-Politia ajunge imediat,zice Dan,cu o voce precauta.

Au chemat politia?

-Oh nu… Ziarele o sa se umple de barfe despre asta,daca esti si tu implicat.

L-am vazut cum isi da ochii peste cap si ofta.

-Chiar crezi ca in momentul de fata,de asta imi pasa mie acum?Stai calma..rezolvam noi cu ei.Siguranta ta si a multor oameni e mai importanta.Si acest vierme trebuie inchis pentru ceva timp,scuipa cuvintele cu un dezgust iesit din comun,pe care nu il mai auzisem niciodata la el.

-Dar totusi…,incerc sa zic,insa ma intrerupe cu vocea lui dezaprobatoare.

-Lasam totul pe mana politiei,imi zice sigur pe el si expirand zgomotos.

Stiam ca totul avea sa fie bine,si de acum eram in siguranta,insa exista ceva ce ma macina puternic.Faptul ca totul nu a fost o coincidenta sau un mare ghinion,ci ca a fost planificat.

De mai bine de 3 zile nu iesisem din casa,doar ca sa dau declaratii si fiind insotita de Sam,bodyguardul care fusese in Romania si inca unul.Practic, mi se impusese,sau mai bine zis mi s-a interzis sa ies din casa fara sa fie cineva cu mine.Si asta din cauza exagerarii absurde al lui Robert,care,daca ar fi fost dupa el m-ar fi inchis in casa si ar fi inghitit cheia,ca Tom,pisica aia sarita din desene animate.

Verdictul dat de politie era unul plauzibil,la care acel individ avea sa petreaca cativa ani in spatele gratiilor.Dar nimeni nu stia ca de fapt,altcineva fusese in spatele acestei intamplari.El fusese doar un mesager,care a avut grija sa transmita mesajul emis.

Un gand nu imi dadea pace si de cateva ore tot analizam ceea ce se intamplase atunci,sau mai bine zis vorbele lui.Voiam sa ma duc la inchisoare,sa il fac sa marturiseasca.Insa nu puteam spune nimanui ceea ce am de gand,pentru ca nu voiam sa bag pe nimeni in chestia asta.Daca avea ceva cu mine,de mine sa se lege,nu de cei apropiati mie.

Desi…daca stateam mai bine sa ma gandesc,era cineva care sa ma ajute,insa nu stiam cum sa dau de el.La servici nu eram sigura daca il gaseam pe domnul Scott ca sa-mi dea numarul lui Kevin,caci altfel nu aveam cum sa il contactez.

Ca sa ma mai distrag putin,umblam prin bucatarie,cotrobaind prin toata sertarele si dulapurile.

Am auzit usa deschisa si acel semnal care ma facea sa nu intru in panica.

-Eu sunt,se auzi vocea delicata,care era un sunet placut pentru urechile mele.

L-am vazut cum isi arunca geaca pe canapea,inaintand cu pasi rapizi spre bucatarie.

-Chiar mi-e foame,zice,inconjurandu-ma cu mainile si sarutandu-ma pe obraz.

-Pai daca ai avea ceva pe aici…ar fi foarte bine.Zic,dandu-mi ochii peste cap si chicotind.

-Nu am mai trecut pe aici de ceva timp…,asa ca nu sunt sigur daca mai gasesti ceva care sa nu aiba termenul de valabilitate depasit.

-Observ..s-a asternut praful peste toate..zic,stergand cu degetul masa.Insa nu mai era nici macar vreo particula de praf,deoarece cum ajunsesem aici,am inceput sa fac curat.Imi spusese ca de acest loc nu stia nimeni,si rar venea pe aici,insa se pare ca era locul cel mai indicat pentru noi.

-De fapt…cred ca fiecare coltisor din aceasta casa,astepta ca tu sa vii,zice,zambind cu subinteles.

-Si asta a fost oportunitatea cea mai buna nu?Zic,ridicand o spranceana.

-Asteptam momentul potrivit,insa se pare ca destinul vrea sa se grabeasca.Spune cu un ranjet putin nesuferit si fata luminata de zambetul lui molipsitor.

-Stii…trebuie sa ma duc pana la firma,zic,indepartandu-ma si luand un pahar cu apa.M-a sunat Deb si a spus ca nu gaseste raportul,asa ca trebuie sa o ajut putin.Era o minciuna mica si nevinovata.

-E ok..Vin cu tine.

Fata mi-a cazut,insa am reusit sa iau o atitudine cat mai calma si simpla.

-Nu e nevoie…Probabil o sa imi ia ceva timp si se apropie si pauza de masa,asa ca o sa ies pana la cafenea cu Deb.Ii spun zambind si rugandu-ma in gandul meu sa fie de acord.

Expresia lui dezaprobatoare m-a facut sa imi iau gandul de la o tentativa de a scapa de aici.

-Te rog?Ii zic pe un ton milog.Parca am spus ca o sa avem incredere unul in altul de acum incolo.Nu o sa patesc nimic.Ridic din umeri si dand o gura de apa peste gat.

-Eu sunt doar precaut,Diana.Nu as vrea ca tu sa mai treci printr-o intamplare asemanatoare.Si nici eu nu vreau sa mai simt acea teama ca as putea sa pierd.

Simteam emotia si grija din vocea lui,insa tot tineam sus si tare ca era exagerata.

-Chiar ti-a fost frica?Spun putin uimita si zambind.

-Dan era sa imi mute maxilarul,daca nu imi stapaneam nervii si frica.

A trebui sa imi retin un zambet,desi abia ma abtineam sa nu izbucnesc in ras.

-Stiu ca iti faci griji,dar uite.Te sun imediat cum ajung acolo,ok?

-Nu.Zice serios.Ma suni de fiecare data cand te opresti la semafor si punct.

Ochii mi s-au marit si mi-am incruntat sprancenele.

-Doar nu vorbesti serios nu?

-Asta daca vrei sa mai pleci.Mie mi-ar placea sa te am langa mine toata ziua,dar e decizia ta.Ori accepti,ori nu.

-Exagerezi,zic ofensata si dand nervoasa din cap.

-Din prea multa grija pentru tine?

Ok..deja eram nervoasa.Doar nu credea ca eu am sa stau cu telefonul in mana si sa astept momentul in care ajungeam la un semafor.

Stai putin…era doar un semafor in drum spre firma.Am zambit prosteste si mi-am dat ochii peste cap.

-Bine,am spus eu,trecand pe langa el si iesind pe usa.

Ma simteam usurata atunci cand m-am vazut in iubita mea masina fara sa am pe urmele mele vreun cârd de masini blindate,gata sa sara in ajutorul meu in caz de pateam ceva.

Spre norocul meu,il gasisem pe domnul Scott la firma si fusese foarte incantat cand ma vazu.Grabita,facusem rost foarte repede de numarul lui Kevin si l-am sunat,zicandu-i sa ma astepte la intersectie.

-Eu chiar nu inteleg ce vrei sa faci,zice pe un ton nedumerit.

-Doar asculta-ma,da?Trebuie sa fac o vizita pana la politie,pentru a clarifica ceva.Insa nu puteam iesi…din metode de siguranta. singura.Asa ca te-am sunat pe tine.

Stiam ca nu il lamurisem prea mult si nici el nu intelese din palavrageala mea,insa nu mai aveam timp sa ii explic prea multe,deoarece ajunsesem in fata inchisorii.Deja pielea mi se facu de gaina,cand am vazut gardul acela de sarma si stalpii care inconjurau cladirea inalta.

-Asteapta-ma aici.Ii zic,luandu-mi geanta si deschizand portiera,iesind rapid.

Pasii mi se indreptau direct spre intrare,unde am prezentat actele si o poarta inalta s-a deschis.Imaginea unui loc sinistru si murdar isi facu aparitia si am inghitit in sec.

Am incercat sa fac abstractie de strigatele si fluieraturile celor din jur,lasandu-ma condusa de gardianul din dreapta mea.

M-a condus pana intr-o sala unde erau cabine cu telefon si m-a pus sa ma asez la una.

Am facut cum mi-a zis si am asteptat ca acel Theodore Bagwell sa isi faca aparitia.

Bateam din picior,ne mai avand rabdare pana cand usa se deschise,iar acelasi gardian il asezase pe scaunul din fata mea.

Am apucat telefonul si aveam de gand sa fiu foarte scurta si concisa.

-Uite ce e.Nu iti port pica;stiu ca oricine ar face orice pentru bani.Si banuiesc ca tu ai primit destui pentru ce ai fost insarcinat sa faci.Vreau doar sa imi spui cine a facut asta.

Tonul meu era serios si putin dur,pentru ca stiam ca asa trebuia vorbit cu cei de teapa lui.

-Si daca nu…o sa fac in asa fel incat sa petreci anii in numar dublu de cat ai acum.

„Joci murdar,Diana.”

Nu eram genul care sa faca amenintari,dar deja situatia era mai plina de penibil decat niciodata.Si stiam ca era singura solutie.

El nu spunea nimic,doar se uita uimit la mine.

-Vreau doar un nume.Atat iti cer.

-Nu ii stiu numele,zice sincer si rapid.

Bun baiat..se pare ca tinea la siguranta lui.

-Te ajut,ii zic,scotand din geanta niste poze de la petrecere si in care erau majoritatea celor care mi-au trecut prin minte.Vreau sa te uiti atent si sa imi indentifici persoana.

Se uita intai sceptic la mine,apoi privirea i se muta pe poza lipita de geamul care ne despartea.

Un deget i se opri pe acea persoana si am intors imediat poza.Nu am putut zice prea multe,deoarece aveam o banuiala,iar aceasta tocmai mi-a fost confirmata.

-Sedere placuta aici,ii zic rece,ridicandu-ma brusc si iesind de acolo.

Nu aveam un plan in mine,in acest moment.Nu ma puteam gandi la nimic altceva,decat la faptul ca aveam langa mine un dusman.

Cineva care ma voia departe si cel mai favorabil,poate si moarta si ingropata.

Responses

  1. prima:>:x
    sa vad daca reusesc sa-l citesc in seara asta…daca nu maine..cred:))

    • Cathy tu treci la somn :))).Lasa cititul,ca ai timp :).
      :*

      • mda…cred ca ma duc:))
        mini vacanta mea s-a terminat:))

  2. vaaai:|
    nu-mi vine sa cred…cn sa vrea sa-i faca asta Dianei? si mai ales intr-un mod atat de parsiv..
    tin sa-ti spun ca imi place de Dan:x…imi place ca e protectiv, tot timpul vrea sa o ajute si mai ales ca ii pasa de ea:>
    grozav capitol:x
    >:D<:*:*

    • nici ei nu ii vine sa creada ca cineva ii vrea raul atat de mult.si asta a fost doar o avertizare,care din fericire s-a incheiat cu bine,datorita aparitiei lui Rob si Dan.partea de final a fost putin exagerata..nici chiar moartea,insa disparitia din piesaj si din viata unora.ma bucur ca iti place de dan :D.am incercat sa il includ in momentele importante si esentiale din actiune,dar el intotdeauna va sta deoparte :).cum am mai spus..va aparea din senin.
      Te pup:*

  3. Doamne e superb :X.Mi-a placut momentul dramatic cu Robert :xxxx.Impreuna,asa sa ramana.Si nu stiam ca te-ai uitat/te uiti la Prison Break.M-a amuzat cand am citit Theodore Bagwell :)))).Oricum,sa fii sigura ca acest capitol intra in top 5 cele mai frumoase si preferate capitole :))) :X.Trebuie sa te intreb ceva insa,cand te gasesc pe messenger. xoxo >:D< :*

    • daca l-ai categorizat la un nivel atat de inalt,inseamna ca e bine :D.Am urmarit Prison Break si mi-a placut enorm :D.Si la faza cu inchisoarea,gandul m-a dus exact spre T-Bag :)).Ma bucura faptul ca a intrat intr-un clasament :).Chiar nu ma asteptam.
      Te pup:*

  4. in sfarsit reusesc si eu sa comentez 😦 desi am citit de muult. nu imi pot da seama cine ii vrea raul dianei si m-ai lasat in aer, mai ales ca ea se pare ca banuieste cine ar fi persoana. socant si neprevazut capitol. abia astept continuarea, am ramas foarte curioasa 😀 te pup !

    • miss you,krisz:*.chiar ma intrebam pe unde esti,deoarece nu prea te-am mai vazut :(.da…nici diana nu e sigura daca persoana indicata e si cea adevarata,cea care ii vrea raul.Continuarea va aparea zilele astea;nu am avut niste zile prea bune,asa ca nu am putut scrie.
      si eu te pup:*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: