Capitolul 23-Arata-mi cum sa traiesc.


Doar pentru o singura noapte,fa ca toata durerea sa dispara.Vindeca-mi sufletul si inima,reda-mi bucuria si speranta de a mai trai din nou.”

Muzica ne invaluia trupurile cu notele discrete,acordurile fine de pian se prelungeau lin,unduindu-se cu linistea din incaperea de basm.

Valsam singuri pe infinitul ring de dans, pe sub candelabrele ce-mi pareau imense si care imprastiau lumini si umbre ce dansau impreuna cu noi, ocolind coloanele nesfarsite.

O clipa eterna de lumina strafulgera in intuneric,prin fereastra,muzica se auzea tot mai incet,se topea in noapte ca si cum totul se indeparta treptat.Trupurile noastre continuau sa se miste,parfumurile ni se amestecau,iar mainile lui ma cuprindeau tandru,indemnandu-ma sa pasesc pe ritmul muzicii.Senzatia apropierii lui imi facea miscarile tot mai lente,aproape inexistente,valsul incetinea,la fel ca si muzica,fosnetul rochiei albe abia se mai auzea,iar pasii deveneau tot mai mici.

Mainile i se plimbau pe corpul meu,dorind parca sa simta din nou pielea catifelata de sub rochia fosnitoare,dorind parca sa se convinga ca eram acolo,cu el,a lui.Mi-am lasat pierduta capul pe umarul lui,trupurile ni se atingeau delicat,si simteam finetea cu care buzele lui imi atingeau gatul gol.Nu mai imi puteam controla gandurile sau macar sa imi ghidez simturile,iar in sufletul mi se aprindea tot mai tare dorinta de dragoste.

Ii simteam buzele fierbinti atingandu-ma abia perceptibil,si-mi reveneau in minte toate zilele de dor,de suferinta,zilele in care nu fusesem langa el,in care il intrebam daca ma iubeste si el de fiecare data zambea.Voiam sa pot distruge tot dorul care ma macinase pana acum,dar nu voiam sa omor acele saruturi tandre,suave,acele atingeri care abia erau simtite,insa care imi dadeau fiori.

Strangeam intre gene acele lacrimi,dorind parca sa le pastrez acolo,pentru ca nu isi aveau rostul in acest moment feeric.Mainile lui ma cuprindeau,ma mangaiau tot mai tandru si ma stranse la pieptul lui,dandu-mi sentimentul de siguranta,de protectie,ce numai el mi le putea oferi.

Si dupa atata timp,stiam ca puteam trai zile in care dragostea era singura noastra ratiune de a fi.O lume a noastra…fara reguli,fara restrictii,doar noi.

Pasii nostri se indreptau spre iesire,muzica oprindu-se de ceva timp si auzeam tot mai aproape valurile izbindu-se puternic de stanci.Picioarele mele pierdeau contactul cu pamantul si simteam cum plutesc,prinsa in bratele lui puternice.Mi-am lasat capul pe spate si un chicot micut mi-a iesit printre buze,ochii mei oprindu-se intr-un final pe chipul luminat si radiant al lui.

Vantul care batea rece,ne ghida spre oceanul infinit si puteam vedea in zare mareata luna ce poseda in totalitate bolta cereasca.Briza ne mangaia trupurile,iar privirile noastre erau prinse intr-un joc tacut de cuvinte.

Am zambit copilareste si simteam cum energia din mine creste,iar dorinta nebuna plutea intre noi.

S-a oprit,iar eu am zburat din bratele lui,incepand sa alerg si sa topai,cu picioarele indesate in nisipul inca fierbinte,spre ocean.Rochia ma incomoda si ma incetinea in indeplinirea scopului meu.Radiam de fericire si asta se putea observa pe fiecare trasatura a chipurilor noastre.

Asta avea sa fie noaptea noastra.

Mi-am lasat pantofii ingropati prin nisip,iar apa rece imi lovea picioarele si imi uda rochia alba.Faceam pasi mici si il simteam in spatele meu,urmarindu-mi fiecare miscare,fiecare unduire a trupului.

Doua maini reci mi-au cuprins umerii,strangandu-ma usor,apoi coborand spre fermoarul rochiei,pe care il auzeam cum se descheie delicat.

Am inchis ochii si am lasat pasiunea si dorinta sa ma cuprinda complet.Rochia a alunecat usor,eliberandu-ma de povara ei si ma simteam libera.Picioarele mele au inceput sa inainteze,adancindu-ma in infinitul ocean.Valuri de caldura ma cuprindeau,cand ma atingea usor,doar cu varful degetelor,pe umerii goi si cobora in mangaieri si atingeri usoare pe trupul meu.Respiram tot mai greu,sacadat si simteam cum deja picioarele nu ma mai tineau,ca incep sa imi tremure,ca ma scurg incet.

Am gemut usor si timpul parca s-a oprit in loc si eram doar noi.

Sa nu mai pleci niciodata”rosteste cu o voce pierduta,sarutandu-ma tandru pe frunte.Din ochii inchisi,2 lacrimi s-au rostogolit pe obrajii fierbinti si am zambit fericita.Cu mainile tremurande,am inceput sa ii desfac nasturii camasei albe,cu miscari lente,pana cand a cazut,lasandu-se purtata de valurile oceanului.

L-am privit pe sub gene,si mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau,iar apoi buzele lui fierbinti le-au atins firav pe ale mele.

Aveam luna si stelele drept martori concilianti si stiam ca doar aici ne puteam trai povestea noastra de dragoste.

Departe de lume,puteam fi doar noi,imbratisati de mare,in compania brizei care ne invaluia trupurile  si prelua juramintele pentru a le duce departe.

“Remember tonight,for it is the beginning of always”

Ignorand raza de soare ce nu imi dadea pace,care se juca prin faldurile perdelei,vrand parca sa ma anunte ca dormisem prea mult,mi-am infundat mai adanc capul in perna ce inca pastra aroma noptii trecute.Nu stiu daca fusese un vis,insa nu voiam sa deschid ochii in acest moment.Ori mintea mea cedase complet presiunii supuse si imi oferise cele mai minunate iluzii si vise din viata mea,iar imaginatia mea o luaze razna de tot,ori cosmarul pe care il traisem pana acum luase sfarsit.

Nu stiu…poate imi ispasisem pedeapsa deja.Sau poate ca am inghesuit prea multe vise si sperante intr-un loc prea neincapator pentru ele … le-am amestecat cu realitatea si-am obtinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic.

Am deschis ochii,intr-un final,nereusind suficient de mult sa ii tin inchisi.

M-am ridicat ridicat incet,dintre cearsafuri,m-am deprins usor din imbratisarea lui,fara sa il trezesc si m-am indreptat spre fereastra deschisa prin care intra un aer putin rece,inca ametita de vraja viselor amestecate cu mangaierile lui.

Mi-am intors privirea spre patul de baldachin,impodobit cu perdelute din voal alb si priveam ca un copil mirat cat de linistit dormea.Nici macar respiratia nu i-o puteam distinge foarte bine,doar parfumul lui plutea pretutindeni,facandu-i simtita prezenta.

Vantul imi invaluia parul,si asa ciufulit si mi-l dadea in toate partile.Mi l-am strans intr-o coada pentru a ascunde dezordinea noptii si am apucat camasa alba,care inca pastra aroma lui,acoperindu-mi trupul dezgolit.

M-am privit pentru un moment in oglinda si nu puteam spune ca nu imi placea ceea ce vedeam.Chipul dur si rece,de neclintit,al unei femei demne de compatimire,care se ascundea mereu undeva,unde sa poata tipa si sa planga,sa-si verse toata durerea pe care o macina,fara ca cineva sa o vada,sa o auda sau macar sa banuiasca disparuse complet.Imi placea sa lupt,insa nu intelegeam de ce ma incapatanam sa ofer lumii imaginea  unei fete care nici macar nu imi apartinea.

Probabil pentru ca nu imi suport propria slabiciune de a plange ca un copil fara sprijin, slabiciunea de a ma topi sub imperiul unor cuvinte, unor sentimente, unor vise neterminate, frustrarea pentru neputinta de a putea oferi ceea ce ar trebui.Ochii umflati si cearcanele din jurul lor erau aproape de neobservat,iar roseata din obrajii palizi era putin mai nuantata.

Corpul imi era la fel de slab,insa simteam cum toate piesele din mine erau asezate perfect,ca intr-un puzzle.

M-am cutremurat pentru o clipa,mi-am desfacut parul,trecandu-mi degetele prin el si-am zambit.Chipul meu capata caldura,fericire…eram eu,ma regaseam in imaginea asta.

Mi-am continuat drumul spre fereastra,care parca ma chema sa imi arate minunile naturii.

Oceanul era linistit,pescarusii scoteu tipete si zburau pe deasupra lui.Nisipul se scalda si stralucea in lumina soarelui si nu am mai stat pe ganduri,deschizand usa si iesind in intampinarea caldurii.

Am coborat incet treptele de lemn si am pasit pe nisipul cald.Nu m-am oprit pana cand nu am simtit cum apa imi trece printre degetele de la picioare si se retragea,lasandu-ma practic ingropata in nisip.

Am tras aer adanc in piept si am inchis ochii,lasandu-ma purtata de ganduri si vantul care imi ravasea parul.

Nu imi venea sa cred ca dupa atata suferinta,un strop de fericire se sadea in sufletul meu si crestea,din ce in ce mai mult.Dupa atatea luni in care,practic pierdusem totul,cateva ore in care fusesem adusa in pragul extazului,anulasera complet acel timp dureros.

Si nu voiam sa revina…desi mereu va exista acel sentiment neplacut,acea lipsa pe care o voi simti intotdeauna din cauza pierderii celor mai importante fiinte din viata mea,adica parintii mei.

Stiam ca in viata nu totul e roz.Cel putin..nu in viata mea.

Nimic nu se poate compara cu sentimentul de incertitudine,cand apar o serie de intrebari imature sau complexe care par sa iti macine gandurile in mod haotic, cand incepi sa te intrebi daca ai dreptate sau daca gresesti, cand ti se spune ca gresesti si faptele arata ca ai dreptate, cand incerci din rasputeri sa crezi, sa vezi lumina si te afunzi tot mai adanc in umbrele intunericului, cand te intrebi de care parte este adevarul si ce decizii ar trebui sa iei pentru a iesi din situatia in care te afli.

Nu mai voiam sa am senzatia ca ochii-mi sunt umbriti de tristete, ca lacrimi reci abia asteapa sa se rostogoleasca pe obrajii fierbinti si ca sufletul sa ma doara in fiecare zi.Voiam sa ma simt fericita,iubita si protejata.Si stiam cine mi le putea oferi,insa intrebarea era daca va dura aceasta fericire?

Fusese o greseala ca am plecat?Nu pentru fericirea mea,ci pentru fericirea celor din jurul meu?

Ii facusem pe toti sa sufere din cauza deciziei mele precipitate.Pur si simplu,intr-o dimineata ploioasa,dupa acea intrevedere nu prea buna,am luat primul taxiu si m-am dus la aeroport.In acel moment nu ma putea opri nimeni.Decizia mea era luata si nu voiam sa traiesc cu sentimentul de vinovatie in mine.

Nu m-am uitat inapoi,la ce las in urma,la cariera mea,la tot ce am sperat si am cladit cu fortele proprii.

Am luat primul avion spre Anglia.Aflasem cu cateva zile inainte ca parintii mei se stabilisera pentru ceva timp acolo.Din ce motiv nu stiu,pentru ca si in momentul actual,intrebarile fara raspuns erau la ordinea zilei in mintea mea.Telefonul suna demential in geanta,pana cand l-am inchis si am aruncat cartela la un tomberon.

Ma cazasem la un hotel peste noapte si dimineata aveam sa plec in Ferryhill,unde erau parintii mei.

Insa acea noapte nu aveam de gand sa o uit niciodata,deoarece atunci aflasem de accident.

Si de atunci,lunile au trecut,timpul m-a schimbat si destule adevaruri au iesit la iveala cat sa imi dau seama de soarta pe care o voi avea.

In fiecare zi,ma izolam in camera intunecata si pustie,impreuna cu gandurile si amintirile mele.

Incercarea lui Kevin de a deveni mai apropiat de mine esua de fiecare data.Poate avea intentii bune sau urmarea averea care avea sa fie oficial pusa pe numele meu,insa nu imi pasa. Nu voiam banii lor,nu doream sa am nicio legatura cu vreunul din membrii acelei familii.Doar voiam sa fiu lasata in pace si nimanui sa ii pese de mine sau de suferinta mea.

Oriunde mergeam,gaseam lucruri care imi aduceau amintiri dureroase.Fie vreo asemanare,fie vreun gest,orice lucru insignificant il asociam cu viata mea din LA.

Insa acum nu stiam ce voi face in continuare.Va trebui sa dau multe explicatii si nu stiu daca voi fi in stare sa le dau.

-Pierduta in ganduri?Am tresarit si am deschis ochii brusc,cand l-am auzit soptindu-mi delicat langa ureche.M-a cuprins de umeri si m-a intors cu fata la el.Imi pare rau ca te-am speriat,zice,pe un ton linistit.

-Nu,spun,dand din cap.Doar…ma gandeam,zic zambind si uitandu-ma in ochii lui albastri.

M-a luat de mana,indepartandu-ne de oceanul linistit si ne-am asezat amandoi pe nisipul fierbinte.S-a lasat pe spate,parul lui stralucind in bataia soarelui si mi-am pus capul pe pieptul lui,ascultand cum inima ii batea ritmic.

-Pare atat de ireal,murmur cu o voce moale,in timp ce desenam cercuri micute,cu varful degetului,pe abdomenul sau.

-La ce te referi?

Am oftat si simteam cum muschii toti mi se incordeaza.

-Nu stiu,raspund pe un ton incet si retras.Parca traiesc intr-un vis si curand o sa trebuiasca sa deschid ochii si totul va disparea.E ca un basm..ca o poveste.Locul asta…e ca si cum ar fi ceva nedescoperit de lume.

-Aici si-au trait parintii mei povestea lor de dragoste.Si am stiut ca locul asta e potrivit pentru noi.Voiam sa venim aici in momentul prielnic,insa lucrurile au luat o alta intorsura si planurile s-au schimbat.

Puteam observa cu usurinta in vocea lui cat se chinuia sa isi aminteasca acele luni.Eram constienta de faptul ca il facusem sa sufere,cel putin din cate imi povestise Cristina acum 2 zile,ma puteam considera cea mai josnica persoana de pe pamant.De asta nu l-am indepartat atunci cand m-am trezit aici,de asta nu am fugit din nou si m-am lasat prada iubirii si protectiei cu care ma invaluia cu fiecare atingere,cuvant.

Si nu era doar el,ci si Cristina,careia nu ii fusesem alaturi atunci cand Mark a cerut-o in casatorie,ca o prietena buna ce pretindeam sa fiu.

Am gresit si sufletul meu intotdeauna imi amintea ca nu procedasem corect,ca m-am lasat purtata de resentimente si nu am cantarit optiunile intr-un mod cat mai logic.Ca singurul mod prin care aratam ca imi pasa era sa plec.

Nimeni nu stia motivul meu si acum venise momentul in care trebuia sa dezvalui tot,dar nu eram in stare.Stiam consecintele,insa poate era mai bine sa le previn si sa zic adevarul,decat sa astept sa-mi distruga viata din cauza slabiciunii mele.Era o decizie grea,de care depindea aproape totul.

-De ce m-ai adus aici?De ce m-ai facut sa simt ca traiesc cele mai fericite momente din viata mea dupa tot ce s-a intamplat?Dupa ce am plecat fara sa spun niciun cuvant si a trecut atata timp in care,pe zi ce trece,simteam cum viata mea nu mai are rost?

Mi-am ridicat capul si mi-am intors privirea spre el si am vazut cum chipul lui capata o forma serioasa si isi inclesteaza maxilarul.Ochii lui s-au umbrit dintr-odata,iar buzele lui au format o linie dreapta.

-Uneori cred ca ne irosim cuvintele si momentele si nu avem timp sa spunem ce simtim atunci cand avem sansa s-o facem.Oamenii spun lucruri pe care nu vor sa le spuna sau fac anumite lucruri si nu pot da inapoi.Si eu am fost unul dintre ei,asa ca nu te invinovatesc pentru plecarea ta.Nu ti-am fost alaturi tot timpul,atunci cand ai avut nevoie de mine.Te-am lasat singura,am vrut sa cred ca vei intelege lucrurile ciudate din viata mea,insa am renuntat la asta si am ajuns sa te mint.O persoana ca tine are nevoie de iubire,pe care nu am putut sa ti-o ofer indestul de mult si de aceea am vrut ca acum,cand in sfarsit timpul si durerea m-au ajutat sa imi dau seama de ceea ce gresisem si ce pierdusem,sa iti ofer cele mai frumoase momente.Pentru ca sunt dispus sa cred ceea ce imi marturisesc ochii tai si stiu ca am reusit asta.

Am ramas nemiscata,capul imi era intepenit si ochii ma intepau.Seriozitatea cuvintelor lui si felul sensibil prin care si le-a expus m-a dezarmat total.Nu mai eram capabila nici sa respir cum trebuie,mai ales sa fiu rationala in acest moment.Ma simteam vinovata,dar in acelasi timp eram bucuroasa,deoarece fusese prima oara cand se exprimase atat de liber in fata mea,cu privire la sentimentele lui.Si nu aveam nevoie de cuvinte,ci doar de fapte,pe care mi le-a demonstrat de nenumarate ori.

Insa acum nu puteam sa spun nimic.Eram prea impresionata de emotia cu care vorbise si simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare,de parca tocmai participasem la un maraton.

Si fluturii care imi zburau prin stomac erau asa de deranjanti si imi dadeau o stare de agitatie.Cand spun fluturi ma refer la niste chestii gigantice de marimea lui Mothra sau Godzilla,care se ciondaneau destul de serios in interiorul meu.

Mi-am inclinat capul,simteam roseata puternica din obraji si l-am privit in ochi.

Am tras aer adanc in piept si am incercat sa-mi pun in ordine toate gandurile invalmasite si ratacite.

-Nu pot exprima in cuvinte felul in care m-ai facut sa ma simt zilele acestea.Stiu ca sunt sincere cuvintele tale.Vad asta.Insa nu din cauza ta am plecat.Niciodata nu am vrut mai mult decat mi-ai oferit tu.Te-am inteles si stiu ca iubesti tot ce faci,ca iti doresti o cariera brilianta si vreau sa ai parte de ele.Nu vreau sa fiu fata care te tine departe de ceea ce vrei sa faci,care e un impediment in calea ta.De aceea am ales sa plec,sa ma indepartez,pentru ca imi era frica ca daca se va intampla ceva,ma vei urî si nu puteam suporta asta.Am incercat sa fiu nepasatoare,insa toate s-au adunat si continuarea o stii.Asa ca nu e vina ta,nici pe de parte.

Vedeam pe chipul lui cum incertitudinile incep sa prinda un rost anume,cum va credea ca acesta este un motiv prostesc si total lipsit de relevanta.

-Inteleg…sau macar incerc.Insa stii prea bine ca nu imi pasa de asta.

-Nu e adevarat si tu o stii.Spun serioasa,dand din cap si privindu-l in ochi.

-Ce vrei sa spui?

-Pune-te pentru un moment in locul meu.Daca cineva te-ar ameninta ca imi va face rau si va face tot posibilul sa imi distruga viitorul,cum ai reactiona?Ce ai face in momentul acela,cand stii ca persoana de langa tine depinde de decizia pe care o vei lua?

De fiecare data cand imi aduceam aminte de cuvintele ei,nervii puneau stapanire pe mine si imi venea sa urlu de frustare pentru ca nu puteam face nimic pentru a o opri.

Asa cum i-am construit cariera si l-am ajutat,pot foarte bine sa il distrug bucatica cu bucatica pana cand va deveni un om de nimic.Totul depinde de tine.”

Si-a presat buzele,m-a privit in ochi serios si a rostit cuvintele clar:

-Ai fost amenintata?Ma intreaba pe un ton putin nervos si agitat.

Nu voiam sa stric ziua de azi si stiam ca daca spuneam ceva acum,lucrurile nu aveau sa iasa prea bine.

Asa ca am negat,dand din cap si am oftat aspru.

-Am dat doar un exemplu.Iar tu nu mi-ai  raspuns,asa ca nu incerca sa ocolesti intrebarea.

Medita mult timp,inainte de a continua si imi era frica de raspunsul lui.

-Poate ai dreptate.In cazul acesta as actiona la fel.M-as sacrifica pentru binele tau,insa as putea gasi solutii pentru a impiedica asta.

Ah…intotdeauna reusea sa ma inchida cu cate ceva.

-Sa spunem ca nu am avut nici o solutie.Am actionat cum am crezut eu mai bine.Si iata rezultatul.

-Si acesta fiind?Lunile de suferinta prin care am trecut amandoi?

Nu intelegea.Nu ma intelegea deloc.

-Nu ma poti intelege.Insa incearca macar sa vezi si alta parte a situatiei.

Isi apropie chipul si simteam respiratia lui izbindu-se de chipul meu.Briza calda imi incalzea trupul,iar nisipul se adunase sub degetele inclestate.

Am expirat zgomotos cand mi-am simtit gatul atins de buzele fierbinti si vocea strengareasca cu care imi soptea la ureche:

-Pentru moment,vreau sa vad doar partea asta.

Mi-am desclestat degetele din nisip si am inceput sa ma relaxez in timp ce imi mangaia umarul si simteam urmele lasate de sarutul lui.

-Nu mai vreau sa plec de aici niciodata,am soptit intr-un final si ne-am lasat amandoi pe spate cu privirea spre cerul senin,pictat doar cu cativa norisori de diferite forme si pescarusii care scoteau sunete asurzitoare,insa se pierdeau in zare.

Nimic nu se pierde,totul se transforma si as vrea ca timpul sa se opreasca in loc.

Timpul nu asteapta pe nimeni,insa tot ce vrem fiecare dintre noi e mai mult timp.

Anunțuri

Responses

  1. primaaa:>
    de cand astept capitolul asta:x

    • l-am citit mai de cand l-ai postat dar era tarziu in seara aia si nu am mai comentat ca de obicei, iar saptamana asta a fost aiurita rau
      capitolul asta e plin de sentimente din partea amandorura:x
      in sfarsit au si ei parte de putina liniste si sunt doar ei fara altcineva pe capul lor sacaindu-i incontinuu
      as vrea si eu sa fiu intr-un astfel de loc 8->
      sper ca urmatorul capitol va veni mai repede
      good job girl>:D<:*

  2. cat mi-a placut capitolul asta:X
    ai descris atat de bine tot ce au simtit cand au fost separati..ce s-a intamplat..si cum se simt impreuna

    sper sa nu mai ai probleme cu wordpress-ul

  3. ai primit un premiu intra pe blog-ul meu si vei vedea:*

  4. scumpa apreciez tare mult felul tau de a scrie si de aceea iti ofer premiul Sunshine Award care vine si cu niste reguli…
    1. Să postezi premiul!
    2. Să oferi premiul la 12 prieteni!
    3. Să afişezi linkul lor!
    4. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
    5. Să scrii din partea cui este premiul!

    Ideea in mare este sa socializam si mai mult, sa ne facem cunoscute preferintele, ficurile etc…
    Mai multe detalii pe blogul meu, http://antonya310.wordpress.com/

  5. Dacă aş fi primit premiul acesta din altă parte, ai fi fost pe lista mea de premiaţi. De aceea mi se pare corect să îţi ofer „Sunshine Award” pentru clipele de bucurie pe care mi le-a adus povestea ta. Multe succese şi să realizezi tot ceea ce îţi doresti!

  6. superb…

  7. Multumesc din nou pentru premiile primite :).Sunteti foarte dragutze si nu imi vine sa cred ca mi le oferiti :D.
    Va pup:*si succes in tot ceea ce faceti>:D<

  8. La multi ani Georgiana >:D:D<.

  9. pe cand urmatorul capitol?:D

  10. un capitol care m-a facut sa visez 8-> superb. kisses :*:*

  11. Hmmm…niki nuj ce pot sa spun. Akum 2 zile ti-am descoperit fic-ul si mi-a placut atat de tare inkt nu m-am mai putut desparti de laptop pana nu l-am terminat de citit pe tot. E superb totul,de la inceput felulu cum i-ai prezentat pe toti si sentimentele Dianei si pana la ultinul capitol care m-a facut sa visez cu ochii deschisi. Totusi am si eu o intrebare: am obs k ultimul capitol l-ai postat in urma cu apr o luna….V-a mai aprea si un alt cap? Bv tie pt munca pe care o faci si succes in continuare:*:*:*!:)

    • ma bucur cand descopar cititori noi 🙂 si mai ales ca ti-a placut atat de mult:*.din pacate am avut o perioada mai aiurea si nu am mai scris de ceva timp,insa stai linistita ca vor mai fi capitole,no problem :)).multumesc ca citesti si iti astept parerile si la celelalte capitole:*.pupici:*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: