Capitolul 3-Critici…si haine.


O dimineata frumoasa de toamna se asterna peste oras,iar soarele rasarea zambitor ca intodeauna.Ceasul suna innebunit undeva prin sertar,nici nu stiu cum a ajuns acolo.Imi venea sa-l arunc pe geam,dar nici nu voiam sa ranesc pe cineva asa ca m-am dat din pat,oprind nenorocitul acela de ceas.Mi-am adus aminte de seara trecuta,zambind in gandul meu la ironia sortii.Ma framantam,gandindu-ma la cum o sa reactioneze parintii mei la aflarea vestii,insa totul s-a terminat cu bine.Azi era momentul sa ma mut in noua mea locuinta.Aveam emotii.Chiar nu stiam cum ma voi descurca,insa aveam incredere in mine si stiam ca voi reusi.Dupa ce am terminat dusul,am hotarat sa-mi fac bagajele insa o bataie usoara se auzi in usa:

-Te-ai trezit?ma intreba mama,bagand putin capul pe usa,apoi zambind vazandu-ma de dupa dulap.Esti gata pentru micul-dejun?a intrebat mam,entuziasmul simtindu-se in vocea ei.Se veda ca s-a trezit cu zambetul pe buze

-Pai da..,i-am raspuns cu o voce calda,ducandu-ma langa ea si luand-o de brat.Hai sa mergem

In bucatarie se simtea mirosul de bacon si oua prajite.Stomacul meu reactiona destul de urat,scotand niste zgomote destul de furioase.M-am asezat la masa,observand ca lipsea tata.Mama deja incepuse sa manance,cand am intrebat-o:

-Mama?Unde e tata?Stiam ca niciodata nu obisnuita sa sara peste micul-dejun,pentru el fiind cea mai importanta masa din timpul zilei.

-A trebuit sa plece la servici,imediat dupa ce a primit un telefon,imi explica mama repede.Si a spus ca va face tot posibilul sa ajunga la timp acasa pana pleci tu.

-Aaa..sper sa nu fie nimic grav.M-am grabit sa termin tot din farfurie,chiar nu voiam sa o dezamagesc pe mama,care a pregatit totul.A fost delicios!,exclam eu multumind stomacului meu ca s-a linstit .Ma duc sa termin de impachetat,am zis repede,indreptandu-ma aproape alergand spre camera mea.

Imi va fi dor de camera mea.Cu ea am impartit multe.Nu era foarte spatioasa si decorata,insa ma simteam bine aici.Era simpla;varuita in albastru,culoarea mea preferta,cu 2 noptiere langa pat,un dulap cu haine,care nu continea prea multe,biroul la care de obicei lucram ,patul meu mult iubit cu asternuturi albastre si mica mea biblioteca.Ma simteam confortabil si ma simteam ca mine in locusorul meu personal.Apropiindu-ma de dulap,un sunet asurzitor se auzi de prin camera:telefonul.Barnaia pe noptiera de credeai ca e gata sa-si dea duhul.O singura persoana stiam,care imi facea ziua imposibila cu telefoanele ei continue.Cristina,prietena mea din primul an de liceu cu care am impartit si bune si rele.

Eram diferite,ea fiind o fata inalta,frumoasa ,cu ochii verzi si parul saten,cu o nuanta mai deschisa decat al meu,iar eu aveam o statura medie,fiind slaba si alba ca varul.Nu imi placea prea mult soarele,dar erau momente in care ma bucuram de prezenta lui.Mereu se imbraca frumos si la moda,stia sa se faca remarcata prin liceu.Credeam ca ii va fi rusine sa umble cu o fata simpla si nesemnificativa ca mine,insa prietenia a invins rautatea oamenilor,asa ca pe ea nu o deranja prezenta mea.Adora cumparaturile si sa petreaca ore intregi la mall si in magazine cu haine.Cateodata nu o intelegeam,eu eram paralela cu tema “fashion”,insa Cris e Cris si nu o poate schimba nimeni.Apuc telefonul,asezandu-ma pe pat,stiind ca va fi o discutie lunga.

-Alo?spun cu o voce plictisita,asteptand sa treaca cateva secunde pana sa inceapa vorbaria.

-Buna,D!spuse cu o voce fericita,ca atunci cand ma anunta ca si-a mai adaugat o noua pereche de pantofi la colectia ei imensa sau ca si-a luat o bluza.Ce mai faci?Mi-a dor de tine!Abia astept sa ne revedem!Ce mai e nou prin viata ta?

-Iti voi spune,dar daca m-ai lasa si pe mine sa vorbesc,spun cu o voce lipsita de umor.Doamne,cateodata ma intrebam daca se mai oprea din vorbit,macar sa respire.Insa cu bune si rele,o iubeam pe fata asta si eram mandra de ea.Liniste la capatul firului.Heyy..Cris,mai esti pe fir?

-Ai spus sa te las sa vorbesti!Si asa fac!spuse cu o voce iritata,facandu-ma sa ma simt prost.

-Doamne,esti culmea,Cris!Doar stii ca glumesc,incerc sa spun cu sinceritate, dar nu prea imi iesi.Nu fi suparata si poti sa vorbesti cat vrei tu,mi-am indulcit putin vocea sperand sa ii treaca.

-Te iert doar pentru ca esti prietena mea si te iubesc prea mult.M-am obisnuit cu tine si nu pot ramane suparata.In timp ce vorbea,mi-a venit o idée pe care stiam ca nu o va refuza.

-Stii..ma gandeam..ca am nevoie de ajutor la bagaje si cred ca mi-ai fi de folos.Asa,ca vino la mine acum si apoi putem pleca impreuna la apartament.Tipete de entuziasm se auzeau de la capatul celalalt.Nebuna de Cris!Intotdeauna cand venea capitolul haine ,ea era mereu prezenta.Dar la mine in dulap nu prea avea ce vedea.Eu nu aveam nimic pe langa garderoba lui Cris.

-Yeeii.Ce ma bucur!Insa..va trebui sa am o rabdare de fier cu tine.Niciodata nu m-ai lasat sa-ti reinnoiesc dulapul.Nu stiu cum poti umbla cu hainele astea,spuse ea cu o voce inceata si putin rusinata

-Gata!Destul cu criticile.Saracele mele haine isi plang de mila,mai ales la cate jigniri le-ai adresat.Hai misca-te mai repede pana nu ma razgandesc,ii spun repede ,apoi amandoua izbucnind in ras.

-Ne vedem imediat!

-Bin..dar nu am mai continuat,caci s-a interrupt.

Conducand ca o maniaca,Cris ajunsese in timp record la mine si ne-am apucat de treaba.Au fost 2 ore de chin total.Hainele mele nu cred ca mai suportau ceva.

-Doamne,Diana!spuse enervata.Atunci cand imi pronunta intreg numele era clar ca era suparata.Perechea asta de pantaloni nu mai este la moda de pe vremea bunicii.Si crede-ma ca e ceva timp de atunci.Si bluza asta..Cu tine ajung la balamuc.

Am izbucnit in ras,vazand cum se agita pe langa dulapul meu.

-Stii,chiar ma gandeam daca se va face vreun balamuc pentru innebunitele dupa moda si cumparaturi.Si am inceput sa rad mai tare.Trecuse ceva timp de cand nu m-am mai distrat pe seama ei.Insa Cris imi arunca o privire,care m-a facut sa-mi sterg zambetul stupid de pe fata,luand o atitudine serioasa,dar nu prea reusita.

-Scuze,Cris.Dar cred ca exagerezi .Eu ma simt bine in hainele astea fie ele la moda sau nu,iar tu nu imi vei schimba gusturile.Si in plus hai sa ne grabim,ca deja e tarziu.

-Bine.Ai dreptate.Azi renunt,insa nu scapi tu asa usor.Atunci cand nu te astepti,te voi lovi..si imi afisa acel zambet diavolesc pe care il stiam prea bine.Planuia ceva si stiam ca imi ascunde.Iar asta ma calca pe nervi.

-Cunosc prea bine zambetul asta.Ce ai facut?Spune,ii zic ridicand tonul cu o octava si postandu-ma in fata ei.Ea incepu sa rada.

-Nu-i nimic.Ai zis ca te grabesti.Hai sa terminam cu haosul asta de aici.
Intre timp,cat pregateam bagajele,aparura si parintii mei.

-Buna fetelor,ne saluta tata ,intrand in camera.Sunteti gata?

-Buna, tata.Pai cam am terminat.Ma poti ajuta cu bagajele?

-Desigur si poni cu ele spre masina.

Mi-am luat ramas bun de la parinti,spunandu-le sa ma viziteze cat de curand.

-Ai grija de tine,draga mea.Si sa ma suni in fiecare zi,imi spuse mama,cateva lacrimi prelingandu-se pe obrazul ei.

-Va iubesc!am strigat si am inchis portiera,pornind spre casa mea,care va fi lacasul meu de acum incolo.

Responses

  1. :XX:X::X ast urmatorul:*

  2. preaA…tareeeE..:X

  3. tine-o tot asa

  4. Wow! Foarte emotionant! Si imi place! Deci se vede clar ca faci o treaba minunata. Spor la scris in continuare:X


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: