Capitolul 6-Revedere


Afara se intunecase si strada era pustie.Nici urma de om.Se mai auzea cate o masina claxonand in departare,dar in rest nimic.Vantul rece sufla puternic peste fata mea,facandu-ma sa tremur de frig.

Eram prea cufundata in ganduri,ca sa mai simt picaturile reci,curgand din parul meu ,prelingandu-se pe gat.Incepuse sa ploua.O ploaie rece,de toamna.Copacii se leganau in bataia vantului,iar frunzele colorate zburau prin fata mea,asemenea unor fluturasi.

Se lasau purtate de suflul vantului,dansand,imprastiindu-se prin jur.

Ma simteam ca pe un ring de dans,insa singura,fara partener.Vantul era un bun dansator,experimentat;le purta lin pe deasupra pamantului,coordonandu-le spre infinit.

Iar cand inceta melodia,vantul se retragea,lasandu-le singure,aterizand din nou pe pamant.Si asa continuau….la fiecare melodie.

Eram o straina…..in ringul lor.Vantul ma invita la dans,imprastiindu-mi parul,mangaindu-mi obrazul.Voiam sa plutesc,sa uit de tot,sa simt libertatea si implinirea,insa azi era rece,dur,lovindu-se puternic de corpul meu.

Stiam motivul pentru care azi vantul nu ma mai voia ca partenera.Stiam ca am gresit.

Niciodata nu imi ieseam din fire,insa azi se pare ca s-au adunat multe si am dat-o in bara cu totul.

Mergeam cu pasi apasati prin ploaia marunta,gandindu-ma la mii de posibilitati de a-i explica prietenei mele totul si ea sa inteleaga si sa ma ierte.Apreciam gestul ei si aveam sa-i multumesc de o mie de ori,pentru tot ce a facut pentru mine.

Ajunsesem la blocul ei.Luminile din bucatarie si din cele 2 camere erau aprinse.Asta era ciudat.Cristina niciodata nu lasa luminile aprinse in tot apartamentul.S-a invatat minte de cand a ramas in urma cu platitul energiei.Avea bani destui,insa nu avea timp.

Urc cu greu scarile,inghetata de frig si uda pana la piele.Bat usor in usa,insa nimeni nu raspunde,asa ca apas pe sonerie.

Incerc sa afisez un zambet dulce,cand usa se deschise,insa imi ingheta ,vazand persoana care se afla in fata mea.

Un barbat inalt,bine facut,cu parul negru si ochi verzi superbi,statea sprijinit de tocul usii,uitandu-se la mine amuzat.

Stiam ca aratam ridicol.Uda din cap pana in picioare,cu parul incalcit si rimelul intins pe la ochi,dar aratam chiar asa de inspaimantator?

Un zambet prostesc pe care il recunosteam dintr-o mie,i se intinse pe fata,dezvelindu-i dintii perfecti albi.

Persoana care statea in fata mea era nimeni altul decat …Dan,fratele insuportabil al Cristinei.

A fost un chin pentru mine in anii de liceu,cel putin in primii 3 ani.E mai mare ca mine si Cris cu un an,insa de la inceput si-a pus in gand sa-mi faca mie viata imposibila.

Era idolul fetelor din liceu.Infumurat si plin de figuri,preferatul fetelor si profesorilor.Nu stiu ce vedeau atat de special la el,incat se hiperventilau atunci cand trecea pe langa ele.Faptul ca prostia era o calitate la el si faptul ca avea bani cred ca erau singurele posibilitati.Arata bine,nu pot sa neg asta,insa comportamentul lui lasa de dorit.

Avand in vedere statutul lui de “macho”din scoala,fetele dadeau orice numai sa primeasca o privire sau un salut de la el.Toate erau la picioarele lui..

In afara de mine..Cred ca asta il intriga cel mai mult.Faptul ca nu eram in limba dupa el si nu-i dadeam atentie.Stiam ca nu se va uita niciodata la mine si nici eu la el,insa asta ii strica reputatie,pe care si-a format-o de-a lungul unui singur an.

Si cum spuneam,pe langa viata mea linistita,exista si acest specimen virusat care avea misiunea sa ma chinuiasca pe mine.Ma mir cum de sora lui il suporta,mai ales ca traia cu el sub acelasi acoperis.Eu o luam razna de tot,avandu-l ca frate.Facea glume pe seama mea si ma tachina in fiecare zi.

Partea buna a fost ca spre sfarsitul clasei a XI-a,a primit o bursa la New York.Ma simteam atat de bine ca e plecat incat imi venea sa dau o petrecere in cinstea lui.Ceea ce nu imi statea in caracter.

Insa acum s-a intors,iar la cum au decurs lucrurile azi,asta a fost picatura care a umplut paharul.

Scutur incet capul,revenindu-mi din uimire,incercand sa inghit nodul din gat.Se vedea ca strainatatea i-a priit.Purta un tricou alb,mulat,scotandu-i muschii in evidenta si o pereche de blugi care stateau perfecti pe el.Niciodata nu il analizam,mai ales dupa felul cum arata.

Nu mai era baietelul dur din liceu,ci acum era un barbat in toate firea.

-Dan?spun cu o voce inceata,incercand sa par putin mirata.

Inca se uita la mine cu acel zambet prostesc,fara sa zica nimic.Parca era pierdut in spatiu.

Cred ca aratam ca un zombie,de se uita asa de amuzat la mine,Nu se misca si nici macar nu clipea,asa ca am intins mana,apasand pe sonerie.

Tresari,iar ranjetul ii disparu de pe fata luand o atitudine serioasa.

-Chiar nu era nevoie de sonerie ca sa-mi atragi atentia.Spuse pe un ton putin dur,insa pe mine nu ma impresiona.

-Aaa..pai..nu voiam sa fii atent,zic eu ironic.Voiam doar sa-ti sterg mutra de aia de prost de pe fata.

-Uite pe cine avem aici!Diana..pitica din liceu care imi inveselea mie zilele.Ai crescut!,spuse cu o voce amuzata,ridicand o spranceana.Ai devenit o leoaica.

-Sunt aceeasi.Insa atunci nu ma cunosteai.Erai prea ocupat sa-ti cauti creierul prin liceu.De fapt eu credeam ca nu ai avut niciodata asa ceva,ii zic eu sarcastic.

Zambetul ii pieri de pe fata,vazand atitudinea mea rece.

-Stii ceva,Dan?Poate atunci in liceu,singura ta ocupatie era sa-ti bati joc de mine si sa te mandresti cu atitudinea ta de cuceritor,dar totusi am sperat ca voi gasi ceva bun in tine.Sper ca ai avut timp sa reflectezi asupra compartamentului tau din liceu.Dar vad ca ai ramas acelasi,spun cu o voce dezamagita.

Stiam ca nu-i va pasa ce-i spun,insa eu voiam sa-mi iau revansa dupa tot ce s-a intamplat in liceu.

Se holba la mine,cu ochii mariti.

Clar..Nu se astepta la asemenea replica.

-De ce tot te uiti la mine?spun cu un ton rece.

Isi indreapta spatele facand un pas mai aproape de mine si atingandu-mi usor obrazul.Un fior imi trecu prin tot corpul la atingerea lui.

-Stii..in liceu erai asa de draguta cand te suparai si fugeai repede sa plangi pe umarul lui Cris.De aia faceam glume pe seama ta.Voiam sa te vad fericita,nu plangand,insa cand vedeam stangacia ta,nu ma puteam abtine.Imi e dor de acea Diana.Insa acum vad ca esti o persoana rece,dura.Spuse cu o voce trista,sfasiata.

Ce spunea el acum nu avea niciun sens.Eu eram o persoana dura?Cu el merita sa fiu si mai rau,insa nu eram o stana de gheata.Aveam si eu un suflet.

Inima imi batea cu putere si stiam ca lacrimile imi vor inunda ochii,insa inghit in sec si trag aer in piept.

-Ce stii tu,Dan?Ce stii tu despre mine?Cum ai vrea sa ma comport cu tine?Sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine si ca ma bucur sa te vad?Sau ca eram una dintre fetele alea innebunite dupa tine,insa nu aveam curajul sa-ti zic?Sa ma umilesc in fata ta si tu sa razi de mine?Spune-mi.Cum vrei sa ma comport?Simteam cum lacrimile ma vor napadi imediat,insa m-am luptat cu ele ca sa nu iasa.

Ce naiba aveam?De cand imi pasa mie ce crede despre mine? Speram ca se va schimba,intr-o zi,iar atitudinea lui rece ma durea.

Nu spunea nimic.Se uita la mine cu o fata blanda si mirata.Nu voiam sa-i fie mila de mine.Nu-mi placea sa ma cert cu cineva..

Stiam ca exageram de acum.

Actionam ca o persoana isterica.Nu trebuia sa-mi bat gura cu el.

Insa voiam sa-i zic in fata tot ce aveam de zis,iar azi se pare ca era momentul potrivit.

-Stii ce?Hai sa o lasam balta.Lucrurile din trecut nu se vor schimba,daca tu nu-ti revizuiesti comportamentul fata de alte persoane.Nu am venit aici sa vorbesc cu tine,ci cu…

-De ce ai venit aici?

Se pare ca privirea blanda si atitudinea linistita,erau doar o fatada.S-a intors baiatul insensibil si arogant.

-Am venit sa vorbesc cu sora ta.Ne-am certat si.. ma intrerupse brusc.

-Se pare ca nu sunt singurul care a avut parte de atitudinea ta de gheata.Degeaba ai venit.Nu e acasa,spuse pe un ton dur.

-Poftim?ma rastesc furioasa la el.Am anuntat-o ca vin si..

-E plecata pana la supermarket.

-Poti sa ma lasi sa-mi termin propozitia?marai la el.

-Nu am chef sa te aud.Pastra acelasi ton sever.

-Mai bine.Atunci o voi astepta.

Spun hotarata,luand covorasul de la usa si asezandu-ma langa perete.Oricum eram uda,murdara.Inca putin praf adaugat hainelor mele nu strica.

-Ce naiba crezi ca faci?Ridica vocea la mine,punandu-se in fata mea.

-Tu ce ai impresia ca fac?Am lampa lui Alladin in mana si covorasul zburator asa ca ma pregatesc de vizitat cerul,spun sarcastic.O astept pe Cris!tip nervoasa la el.

-Daca nu vrei sa ma ai pe constiinta,ai face bine sa-ti misti fundul in casa,chiar acum!

-Nu vorbi autoritar cu mine!Ca nu esti tata!Nu puteam ceda in fata lui,desi voiam sa intru in casa.Si in plus eu nu intru in casa cu tine!

-Chiar vrei ca sormea sa ma faca una cu pamantul?Daca nu vrei sa o incurcam cu vecinii,mai bine ai intra cu mine.

-Uhmm..nu cred ca pamantul va fi fericit sa aiba un contact romantic cu tine,insa Cris mi-ar face o mare favoare.Am spus ca nu intru si punct.

-Atunci,stai naibii aici sa ingheti !Nu-mi pasa!Se rasti la mine,intrand nervos pe usa si trantind-o.

Avea putina dreptate…Era un frig in bloc de iti clantaneau dintii,insa nu aveam sa ma misc de aici pentru nimic in lume.

Dupa cateva minute,usa se deschise iar.Fata lui Dan era mai calma acum si imi intinse o mana.

-Te rog!Vino in casa!Nu vreau sa racesti,spuse cu un ton cald.

-Sigur!Nu vrei sa o ai pe cap toata viata pe Cris!Pe tine ce te intereseaza?.Vocea mea era ragusita si tremurata..

-Diana…Sa o lasam mai moale cu furia asta.Chiar daca nu ma crezi,ma intereseaza.In vocea lui se simteau urme de duiosie si grija.

I-am apucat mana fara sa ma gandesc si am intrat in casa.Era cald si bine,iar din bucatarie se simtea mirosul de tei.

-Du-te pe canapea!Eu iti fac un ceai sa te incalzesti.

Asta era ciudat.Niciodata nu il vazusem atat de amabil.El nu ajuta pe nimeni,nici pe el insusi.Se pare ca nu-i cunosteam si latura asta secreta.

O ascundea foarte bine.Intotdeauna fusese un baiat dur,indiferent,iar acum..se schimbase radical.Daca ajungeai sa-l cunosti bine,sa gasesti drumul spre sufletul lui,putea fi un baiat bun.

Dar el,se afisa cu acest comportament strain lui.

Pe canapea era o patura si o perna.

Dupa toate intamplarile de zi,eram extenuata,inghetata si adormita

Am pus capul pe perna si am inchis ochii.

O presiune se simti pe canapea,insa nu am deschis ochii,cazand intr-un somn adanc si linistit.

Responses

  1. „Ma simteam ca pe un ring de dans,insa singura,fara partener.Vantul era un bun dansator,experimentat;le purta lin pe deasupra pamantului,coordonandu-le spre infinit.” – superba imaginea conturata.

  2. Mi-a placut ft mult capitolul asta. In general cand apar si baietii, totul devine mai interesant :)).
    Keep the good work :X :*

  3. Am uitat sa zic : scrii atat de frumos 🙂 8->

  4. Multumesc Krisz.Pentru ca citesti si pentru cuvintele tale frumoase.Ma bucur ca ti-a placut.:*
    Pupici.:*

  5. scrii superb:* daca continui tot asa devii preferata mea asta daca nu ai ajuns deja:*:X

  6. Esti o scumpa:*.Mersi.Nu stiu daca scriu atat de frumos,insa ma straduiesc sa iasa bine.Pupici.:*

  7. ai scris foarte bn capitolele cu explicatii .continua tot asa

  8. Sincer ador capitolul asta. Dan imi aminteste putin de Bred din Hazard Games a lui Krisz si imi place. Este minunata povestea. Si este super fiecare cuvant pe care il scri. Si imi place foarte mult ca este toamna pentru ca toamna este anotimpul meu preferat. Aaa…si ador pezele pe care le pui:X:X

  9. iubEsck….cum sCrii thu…..;;):>:>:D

  10. iuBEsck cum scRiii thu:X

  11. superb no com!!! :X:X:X:X


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: